În enciclopedia ştiinţelor şi a inventicii, numele inginerului Gogu Constantinescu ocupă un loc important în domeniul sonicităţii, domeniu de care s-a ocupat cel mai aplicat. De numele lui practic se leagă începuturile sonicităţii, adică transmiterea energiei prin vibraţii în corpurile fluide sau solide, și anul 2019 este centenarul acestui domeniu. În elaborarea teoriei sonicităţii, Constantinescu a pornit de la armonicile muzicale la care cânta mama sa. În întreaga sa viață, inginerul-inventator Constantinescu a brevetat aproximativ 130 de invenţii, câştigând un renume mondial.
Gogu Constantinescu s-a născut la Craiova pe 4 octombrie 1881 ca fiu al unui profesor de matematică şi al unei profesoare de muzică de origine alsaciană. Absolvă Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti ca şef de promoţie. Şi-a început meseria ca inginer constructor, folosirea betonului armat în construcţii fiind prima sa preocupare. Constantinescu a fost unul dintre cei care au stabilit modul de repartizare a eforturilor pe betonul armat şi pe armătura metalică, reconsiderînd atitudinea generală faţă de acest material de construcţie.
La manifestarea Noaptea Albă a Galeriilor, expoziția ”Gogu Constantinescu 100” organizată de Sorin Mihăuilescu a fost alături de nume importante ale artei plastice române actuale. Alăturarea nu a fost întâmplătoare, susține organizatorul. Track: “Nu este întâmplătoare această legătură dintre știință și artă pentru că însăși teoria sonicității a fost enunțată ca urmare a studiului aprofundat pe care l-a făcut Gogu Constantinescu în domeniul armoniei muzicale. El a studiat foarte bine pianul și trompeta. Pe baza energiei care se dezvoltă pe acel tub subțire, Constantinescu a descoperit că lichidele sunt compresibile și că se poate transmite energie prin acele vibrațiuni, cum le numea el acum 100 de ani. Pe 4 noiembrie 1919 a avut conferința celebră la București la Școala Națională de Poduri și Șosele, școală pe care o absolvise ca șef de promoție în anul 1900.”
În anii primului război mondial, invenţia lui Constantinescu privind dispozitivul de sincronizare a tragerii printre palele elicei avionului l-a făcut celebru. La începerea conflictului, aviaţia constituia deja un important mijloc de luptă. Supremaţia o aveau germanii care îşi echipaseră avioanele cu mitraliere foarte eficiente care pur şi simplu decimaseră aviaţia engleză creându-i pagube imense. Atunci, amiralitatea engleză a iniţiat un concurs pentru eficientizarea propriilor sisteme de tragere montate pe avioane. Gogu Constantinescu se înscrie la concurs şi realizează un dispozitiv numit de el “Constantinescu Fire Control Gear” care făcea posibil tirul mitralierelor printre palele elicelor cu o frecvenţă acordată cu viteza de rotaţie a acestora. Astfel, ritmul de tragere a crescut la 1200 de gloanţe pe minut pentru fiecare dintre cele două mitraliere montate la stînga şi la dreapta elicei.
Succesul lui Constantinescu prin această invenţie a fost enorm, forţele aeriene britanice şi americane au comandat circa 50.000 de astfel de aparate de sincronizare. Gogu Constantinescu a ajuns bogat şi celebru, invenţia sa fiind trecută imediat la secret. După acest succes, Amiralitatea engleză a fost de acord să finanţeze cercetările lui Constantinescu prin realizarea unui laborator la West Drayton, lîngă Londra. Aici, el a început să pună în aplicare ideile la care gîndea încă din 1901: transmiterea energiei prin vibraţii şi elaborarea teoriei sonice.
Un spirit atât de inventiv nu putea rămâne într-un singur domeniu. Între alte invenţii ale sale cu rezonanţă în lumea de azi se pot menţiona contribuţiile sale la apariţia automobilului cu transmisie automată. Într-o filmare realizată în anul 1926 la Salonul Auto de la Paris, se poate vedea Gogu Constantinescu însuşi care apasă acceleraţia maşinii sale cu un baston şi aceasta porneşte, oprindu-se după ce acceleraţia este eliberată. În 1936, raliul de la Monte Carlo era câştigat de un echipaj de piloţi români format din Petre Cristea şi Ionel Zamfirescu care au pilotat o maşină creată de inginerul român. Sorin Mihăilescu a arătat că vitalitatea lui Constantinescu s-a îndreptat şi către domenii hard, aşa cum ar fi contrucţiile. Track: “Foarte multe clădiri din București sunt acum nestemate ale arhitecturii române, realizate pe baza teoriei betonului armat dezvoltată de George Constantinescu. În 1905 a enunțat teoria betonului armat și, ulterior, a construit celebrul pod, în 1906, aflat în parcul Carol. Alte clădiri, cum ar fi sediul Primăriei Municipiului București, au studiul tehnic făcut de Gogu Constantinescu și de profesorul lui din facultate, Elie Radu, un mare profesor de construcții, cel care a construit prima canalizare a Bucureștiului. Hotelul Athenee Palace și Palatul Bursei sunt și ele clădiri emblematice.”
Sorin Mihăilescu promovează memoria lui Gogu Constantinescu şi pe internet. Site-ul gogu-constantinescu.ro conţine numeroase informaţii, documente de epocă, fotografii şi manifestări dedicate savantului.
Pe 12 decembrie 1965, Gogu Constantinescu devenea doctor honoris causa al Universităţii Politehnice Bucureşti şi membru al Academiei Române. În acelaşi an, el înceta din viaţă la reşedinţa sa de lîngă Londra.
