Consolidarea
colaborării cu NATO este unul din pilonii de bază ai pachetului complex pentru
apărare al Uniunii Europene. În acest context, Comisia Europeană a propus, în
decembrie anul trecut, crearea unui fond european pentru apărare, creşterea
investiţiilor în cercetare în domeniul apărării şi chiar consolidarea pieţei
interne în domeniul apărării. Iar liderii europeni şi NATO au adoptat deja o
listă de 40 de propuneri concrete, mergând de la securitate cibernetică până la
apărare maritimă.
Recent, miniştrii de externe şi ai apărării din Uniunea
Europeană au anunţat sprijinul tuturor statelor membre pentru consolidarea
dimensiunii de securitate şi apărare a Uniunii Europene. Această consolidare
urmează să se realizeze inclusiv printr-o cooperare mai
strânsă în domeniul planificării apărării, aşa cum s-a hotărât la summitul din septembrie 2016,
de la Bratislava. Noile eforturi au condus la decizia înfiinţării unui centru
pentru planificarea şi coordonarea misiunilor militare care nu au caracter
executiv. În acest moment, Uniunea Europeană are trei astfel de misiuni: în Somalia,
Africa centrală şi Mali. Intenţia principală vizează îmbunătăţirea capacităţii
de reacţie cu o consolidare a colaborării cu NATO.
După Conferinţa de securitate de la München, statele Uniunii
Europene au fost tot mai convinse că ar trebui să pună în comun o armată
proprie, care să fie un pilon al alianţei transatlantice, un fundament pentru
structura NATO, a amintit la Radio România, analistul militar Alexandru Grumaz: Europa trebuie să-şi construiască această armată
pilot în jurul acestui stâlp de coeziune care este NATO. Deci, putem să facem o
armată europeană în condiţiile în care avem această armată pilot în jur. Trebuie să acceptăm faptul că în această Europă
lanţul de crize şi conflicte din vecinătatea apropiată a Europei reprezintă o
nouă normalitate. Deci aceste lucruri sunt, au devenit o normalitate:
imigraţia, Ucraina… tot ce se întâmplă în jurul acestei periferii a devenit
deja normalitate. Şi statele din vecinătatea estică, cele care au acorduri de
asociere cu Uniunea Europeană, şi-au pierdut treptat motivaţia – vedem Moldova,
vedem Ucraina, deoarece beneficiile care au fost promise pentru aceste state nu
s-au concretizat.
Secretarul
general al Alianţei, Jens Stoltenberg, a salutat toate eforturile Europei în
domeniul apărării şi mai ales faptul că, după mulţi ani de tăieri bugetare,
statele membre au înţeles că trebuie să îşi mărească investiţiile în apărare.
România, membră a NATO din 2004, se numără între ţările care şi-au sporit
alocările pentru apărare, în bugetul din 2107 an ridicând acest procent la 2%. Între
timp, pe teritoriul României au fost modernizate mai multe poligoane militare,
iar zonele de instruire găzduiesc exerciţii militare de amploare. În acelaşi
timp, militari români sunt prezenţi la diferite aplicaţii în afara graniţelor
ţării. În ultimii doi ani, atât la nivelul Alianţei, cât şi la cel al
dimensiunii naţionale de apărare au avut loc cele mai mari aplicaţii militare
după încheierea războiului rece, Armata României fiind implicată cu trupe în
majoritatea exerciţiilor organizate de NATO sau de SUA.
Liviu Mureşan, preşedinte
executiv al Fundaţiei Eurisc, analizează problematica securităţii din perspectivă
internă şi externă: Noua abordare a problematicii de securitate şi apărare a
României este deosebit de complexă şi presupune nu numai discuţii la nivelul
autorităţilor, dar şi un dialog mult mai amplu. Dialog amplu cu sectorul
privat, inclusiv – mă refer la industria de apărare, acele unităţi care pot să
presteze nişte performanţe care să le facă compatibile cu programele de dotare.
Şi în acelaşi timp, o discuţie de principiu în legătură cu Armata României în
anul 2017. Perspectiva internaţională, însă, cred că ne obligă la dialog nu
numai intern, ci şi internaţional. Să nu uităm că sunt nişte lucruri care se
întâmplă în ultimele săptămâni şi se vor întâmpla în perioada imediat
următoare, în legătură cu clarificarea relaţiilor între marii actori şi anume,
noua Administraţie Trump este într-un proces de clarificare a relaţiei cu
Rusia. Şi în funcţie de această clarificare vom avea, probabil, o resetare a
acestor relaţii, inclusiv la nivel de NATO, Rusia şi aşa mai departe. Iar în
acest context, o dată cu plecarea Marii Britanii, care ridică semne de
întrebare atât pentru UE, cât şi mai ales pentru Marea Britanie, de reaşezare a
responsabilităţilor şi a noilor de tipuri de colaborare care trebuie introduse.
În al doilea rând, aş vrea să înţelegem că aceste definiri de poziţii nu sunt
definitive. Deci, şi marile puteri îşi reaşează poziţiile pe tabla de şah, în
funcţie de modul în care descoperă vulnerabilităţi sau slăbiciuni pentru
cealaltă parte. Aşa încât, mai spune Liviu Mureşan, va trebui să urmărim cu
mare atenţie şi România, dar şi NATO şi UE, precum şi ceea ce se gândeşte la
Moscova.