Muzeul Colecțiilor de Artă găzduiește, până pe 14
iulie, expoziția eveniment Eli Lotar (1905-1969) dedicată fotografului și
cineastului francez de origine română. Pentru Eli Lotar (Eliazar Lotar
Teodorescu), fiul poetului Tudor Arghezi și important reprezentant al
avangardei pariziene, expoziția constituie o binemeritată punere în valoare a
contribuției sale la conturarea modernismului noii viziuni fotografic și
cinematografic. Organizată de Muzeul Național al Literaturii Române, Centre
Pompidou și Jeu de Paume în contextul Sezonului Franța – România 2019,
expoziția cuprinde circa 80 de fotografii de epocă și o sută de documente
(cărți, reviste, scrisori, negative, filme).
Expoziţia reeditează în spațiul
Muzeului Colecțiilor de Artă retrospectiva dedicată lui Eli Lotar în 2017 la
Centre Pompidou, fiind o premieră absolută pentru România.
Ioan Cristescu,
directorul Muzeului Național al Literaturii Române şi coordonatorul programului,
ne dă amănunte: Noi am început
discuţiile cu Centrul Pompidou încă din 2017. Am îndeplinit condiţiile şi
exigenţele pe care Centrul Pompidou le-a avut şi cu tenacitate şi răbdare, am
căutat să îi convingem că această expoziţie trebuie să ajungă în România. Că
este foarte important să ajungă şi în România pentru că Eli Lotar, primul fiu
al lui Arghezi, este aproape un necunoscut în spaţiul cultural românesc şi
publicul românesc nu-i cunoaşte opera realizată în Franţa şi nu numai.
Stabilind această relaţie cu Centrul Pompidou am avut posibilitatea să aducem
şi expoziţia Gherasim Luca-Erou limită, tot în contextul Sezonului România – Franţa.
Expozițiile Eli Lotar (1905-1969) şi Gherasim Luca-Erou limită sunt două expoziţii
conforme cu cerinţele destul de stricte pe care Centrul Pompidou le impune,
totodată un succes al insituţiei pe care o conduc.
Fotograf
și cineast francez de origine română, important reprezentant al avangardei
pariziene, Eli Lotar (Eliazar Lotar Theodorescu) este fiul poetului Tudor
Arghezi, de la care a și primit primul său aparat de fotografiat. Lotar și-a
petrecut copilăria la București, alături de tatăl său, pentru a reveni la
Paris (orașul în care s-a născut) în 1924. Aici se apropie de fotografa
Germaine Krull, de la care învață meserie, și mai târziu de suprarealiști,
publicând mai ales în revistele de avangardă VU, Jazz și Arts et métiers
graphiques și participând la expoziții internaționale importante ca
Fotografie der Gegenwart, Film und Foto și Documents de la vie sociale. Fotografiile
și filmele lui Eli Lotar surprind o întreagă modernitate vibrantă,
spectaculoasă, poetică, decadentă, tulburătoare: imagini din spitale și
abatoare, scene din viața prostituatelor, lumea artelor spectacolului, peisaje
mediteraneene și situri arheologice grecești așa cum arătau acestea la
începutul anilor ’30.
Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al
Literaturii Române şi coordonatorul programului: Cele două curatoare
ale expoziţiei sunt Damarice Amao (Centrul Pompidou) și Pia Viewing (Jeu de
Paume), două exegete foarte importante ale operei lui Eli Lotar. Expoziţia n-ar
fi fost posibilă dacă n-ar fi existat această colaborare între Centrul Pompidou
şi Jeu de Paume. Spun asta pentru că expoziţia de la Bucureşti nu este doar o
replică a celei din Franţa, de la Jeu de Paume, din 2017. Expoziţia organizată
la Bucureşti include foarte multe aspecte care ne ajută să vedem cum a evoluat
creaţia lui Eli Lotar, dar şi relaţia lui cu spaţiul românesc şi cu tatăl lui,
scriitorul Tudor Arghezi. De altfel, şi cele două publicaţii pe care le-am
scos, catalogul Eli Lotar (1905 – 1969), şi volumul de scrisori inedite Eli
Lotar. Scrisori / Lettres (1924 – 1926) din arhivele centrului Pompidou, pot
aduce un plus de informaţie despre artist şi relaţia lui cu Tudor Arghezi. Sunt
surse foarte importante de informaţie pentru că până la acest moment nu aveam
încă o monografie românească a acestei personalităţi culturale a avangardei
interbelice europene.
Ioan Cristescu ne-a vorbit şi despre
succesul expoziţiei Eli Lotar (1905-1969), deschisă la Muzeul Colecțiilor de
Artă:
Şi pentru mine succesul a fost surprinzător.
Şi mă refer nu numai la ceea ce s-a semnalat în presă, ci şi la afluxul de
vizitatori. În prima zi de deschidere a expoziţiei, când s-a făcut un tur
ghidat cu cele două curatoare, Damarice Amao și Pia Viewing, am avut, în doar
trei ore, peste 500 de vizitatori în expoziţia de la Muzeul Colecţiilor de
Artă. La fel s-a întâmplat şi în zilele următoare, ceea ce confirmă că exista
un interes şi că publicul românesc află cu plăcere şi surprindere mai multe
despre creaţia lui Eli Lotar.
