Mai mult decât un simplu post de radio estival, Radio
Vacanţa a însemnat şi continuă să fie o adevărată şcoală de jurnalism în
direct. Scopul postului de radio este de a oferi turiştilor de la malul mării o
vacanţă perfectă, având ca arie de acoperire întreg litoralul românesc. Însă,
dacă ne întoarcem la anul 1967, anul când avea loc lansarea unui post
experimental de radio pentru turişti, iar apoi din 1968 până în 1990, vom afla
că Radio Vacanţa a însemnat mai mult. A însemnat o oază de libertate într-o
ţară plină de interdicţii.
Vă invit
să facem o călătorie virtuală, alături de câteva dintre vocile profesioniştilor
care au reuşit să aducă puţină lumină în era cenuşie a comunismului românesc.
Supranumită doamna Radio Vacanţa, Doina Caramzulescu, jurnalista cu o voce
inconfundabilă care aducea atâta bucurie pe chipurile turiştilor, ne vorbeşte
despre începuturile postului de radio. O vreme în care exista mentalitatea că Radio
Vacanţa însemna multă vacanţă şi foarte puţin radio. N-a fost chiar aşa. Vila
27, în care era sediul, era o vilă mică. Parterul şi etajul erau transformate
în studiouri de transmisie şi de înregistrare. Noi, cei de la limbile străine,
ne făceam veacul într-un garaj. Deasupra garajului, era secţia muzicală, formată din doi redactori. Unul era pentru
muzică uşoară, celălalt pentru muzică populară. S-a scris istorie atunci. Anul
1968, primul meu an acolo, a fost după părerea mea, cel mai frumos dintre toţi.
Dar şi anii care au urmat au fost foarte frumoşi. Aveam sentimentul de
libertate, care ne lipsea în Bucureşti. Mai mult decât atât, după doi ani, am
avut voie să transmitem primele buletine de ştiri în direct. Pentru mine era o
fericire să mă apropii de microfon . În primul rând eram fericită că pot să
vorbesc la microfon. Încercam întotdeauna să găsesc un cuvânt frumos pentru
toată lumea. Mi-a plăcut de la început atât de mult Radio Vacanţa încât nu m-am
limitat doar la emisiunile în limba engleză. M-am implicat în tot ce am putut
din restul emisiunilor în limba română.
Din cei 50 de ani pe
care îi aniversează Radio Vacanţa, 16 au pulsat împreună cu inima, spune o altă
voce inconfundabilă. Ioana Niţescu. Timp
de 16 veri, m-am aflat acolo, pe litoralul românesc al Mării Negre. Timp de 16
veri, am descoperit despre ce înseamnă libertatea rostirii la microfon. Să nu
uităm. Era o perioadă, înainte de ceea ce a existat înainte de momentul
decembrie 1989, în care toate emisiunile de la Radio România erau înregistrate.
Radio Vacanţa însemna momentul de libertate. Ar fi bine, totuşi, să râdem, să
ne aducem aminte cu drag de mare, de soare, de copii, de voioşie, de zâmbete,
de bucurie şi de muzică. Radio Vacanţa avea programe în cinci limbi: română,
engleză, franceză, germană şi rusă. Acolo, noi formam deja o familie. Erau
verile noastre de libertate, de muzică, de cântec şi de amintiri nemaipomenite.
Apropo de asta, trebuie să vă spun câteva lucruri foarte interesante. De
exemplu, într-un an, de Ziua Marinei, eram de serviciu în studio şi trebuia să preiau legătura de la
Doina Caramzulescu, Paul şi Rodica Grigoriu,
care se aflau în portul Constanţa pentru a face o transmisie în direct.
Era un car de reportaj, legătura nu a putut fi preluată şi, imaginaţi-vă, timp
de trei ore a trebuit să vorbesc singură la microfon, fiindcă restul colegilor
erau la Constanţa şi încercau să refacă legătura.
Rodica Grigoriu realiza
emisiunile în limba franceză. Când auzea semnalul de deschidere, simţea un gol
în stomac, urmat de o bucurie fără margini. La
radio şi TV nu se transmiteau decât discursuri şi osanale iubiţilor
conducători. Benzina era raţionalizată la câţiva litri pe lună, iar mâncarea
era pe sponci. Închipuiţi-vă un astfel de teritoriu, în care apare Radio
Vacanţa, un post care emitea pe tot parcursul verii programe în cinci limbi,
interviuri cu turişti din cele patru zări, muzică de toate genurile, emisiuni
în direct de la cluburile de turişti cu circuit închis, nemţeşti sau
franţuzeşti, unde muritorul de rând nici nu visa să pătrundă. Erau recomandări
turistice, poşte ale ascultătorilor şi multe altele care erau difuzate prin
intermediul unor difuzoare uriaşe, pe întreg litoralul românesc. Radio Vacanţa
putea fi captată pe o rază de 100 de km, ceea ce ne aducea ecouri şi din
Bulgaria, Grecia sau Turcia. Sigur că exista cenzură, dar era mai uşor de
ocolit în limbi străine. În plus, într-o ţară cenuşie, tristă, săracă, plină de
interdicţii şi de lipsuri, noi ne mutam în fiecare vară în altă lume.
A fost un vis de la
sfârşit de mai şi până la început de septembrie, spune Alecu Marciuc,
realizatorul emisiunilor în limba rusă. La
Mamaia, trăiam acest vis la Radio Vacanţa, toţi ştiind de la predecesorii
noştri că suntem unici în această parte a Europei, la mal de mare. În această
adevărată şcoală a radiofoniei româneşti, eram ca o familie, vară de vară. De
la o parte din noi, constănţenii şi turiştii români şi străini aflau ştiri de
ultimă oră din România şi de pe litoral. Erau familiarizaţi cu adevăratele
nestemate ale folclorului nostru, cu ultimele noutăţi ale muzicii uşoare din
România şi de pretutindeni. Vacanţele lor deveneau, astfel, de neuitat. Cu
Radio Vacanţa, cea care era cu ei peste tot, şi cu care îi însoţeam mereu,
culegându-le impresiile. Am fost şi voi rămâne cu voi şi al dumneavoastră,
Alecu Marciuc.
Puteţi retrăi oricând
atmosfera de vacanţă accesând www.radiovacanta.ro.
Postul emite în mediul online pe patru streamuri: Hits, Lounge, Dance şi
Nostalgic Radio Vacanţa s-a adaptat vremurilor şi a trecut în mediul online.
Motivaţia principală a fost că oamenii de pe plajă ascultă muzică pe
echipamentele proprii. În plus, copiii sunt în siguranţă pentru că Radio
Vacanţa continuă să distribuie, pe întregul litoral şi la Sulina, brăţări de
vacanţă şi hărţi de informare turistică.