Galeria Senso din București găzduieşte
expoziția personală Retroactiv a artistului vizual Ion Anghel, eveniment care
deschide programul expozițional al galeriei pentru anul 2022. Ion Anghel este
artist vizual, curator și lector universitar la catedra de Pictură a
Universității de Arte din București. A fost distins cu numeroase premii de
specialitate, fiind o figură importantă a artei contemporane românești. L-am
întrebat pe artist despre ce se poate vedea în expoziție, acesta
mărturisindu-ne şi despre procesul creator:
Puteți vedea întâmplările mele din
ultimii doi ani, nu întâmplări palpabile, ci cele care m-au bântuit, și bune,
și rele. Acum ceva timp le asemănam cu ceea ce visăm, ele vin grămadă. Tot
felul de întâmplări, de amintiri, sufletul lucrează, trupul de asemenea și ele
vin de-a valma, vin așa în valuri. Eu, sigur, că încerc să stăpânesc
ambarcațiunea asta, dar nu mă opun. Nu mă contrazic cu natura, nici cu natura
mea, nici cu cea din exterior, și încerc, cu câtă chibzuință am, încerc să le
las să se adune singure în, ceea ce spunem noi, în lucrări. Acolo intervin eu,
încep să fac ordine, încep să fac selecție, să clasific elementele care fac
parte din compoziție și să fac o orchestră. Am soliști, am voci, am toate
instrumentele, am acompaniament. Încerc să le fac să cânte. În plus, mă lupt
foarte mult cu știința și puterea de a abstractiza.
Expoziția se numește
Retroactiv în sensul că am mai fost întrebat retroactiv: Nu ne-am mai tot
săturat?. Zic: Da, dar poate ne-am săturat de ceea ce vine din exterior..
Însă retroactiv poate fi și din proprie experiență, nu ne putem arunca trecutul
la gunoi. Iau tot ceea ce pică, ce îmi pică. Și spuneam, nu categorisesc, le
pun la lucru. Este clar că există bine și rău, nu pot crea niște imagini doar
ca să creeze o plăcere de moment sau poate un pic mai îndelungată. Nu plăcerea este
scopul meu. Este mai degrabă lupta cu ceea ce ne este dat. Ce facem cu bagajul
nostru pe care îl avem? Trebuie să îl cărăm, nu avem de ales. Încerc să găsesc
metode cât mai bune de a duce povara aceasta cu efort cât mai mic. Dar nu este
vorba de un efort fizic, este vorba de un efort spiritual.
Câte lucrări sunt în expoziţia Retroactiv?
ce urmează? Ion Anghel:
Sunt undeva la 35 de lucrări, cam
jumătate din arsenalul meu pentru viitoarele expoziții. Încerc să duc acest
Retroactiv actual să-l pun în mai multe chei, în diferite spații. Încă nu am
ceva clar în minte, dar tânjesc către muzee, către spații mai generoase, pentru
a permite privitorului ca lucrările să fie văzute cu tâlc. Cred că ar trebui să
fac, și cred că se vede și în expoziția aceasta, mai mult decât pictură. Încerc
încet-încet să ies din bidimensional. Mă gândesc ce pot face eu mai mult pentru
mine, în felul acesta obligatoriu să și rămână ceva după mine și va fi treaba
altora.
În finalul discuției, artistul ne-a vorbit despre
cum a trecut perioada dificilă a pandemiei și cum a reușit să combine munca sa
din atelier cu meseria de profesor în condițiile impuse de izolarea socială.
Ion Anghel:
Eu trăiesc la atelier. Eu nu am
casă sau serviciu. De fapt, am două ateliere: atelierul propriu și cel de la
universitate. Nu m-am chinuit așa mult. Sigur, că am fost și plecat din
București în pandemie, undeva la țară. Studenții mi-au lipsit. Slavă cerului,
că am avut puțin timp închisă universitatea, am fost norocoși. Nici nu se prea
putea altfel în domeniul nostru. A fost o lecție interesantă, nedorită evident,
când s-au întors la școală, când ne-am revăzut parcă ne-am iubit mai mult între
noi și meseria însăși. Cred că o să avem proiecte mult mai multe de acum
încolo, pentru că într-un fel ne este frică să nu cumva să fim puși iarăși în
spatele ușii și să fim nevoiți să facem artă conceptuală cu pixul și carioca.
