Tag: Ionut Oprea

  • Problem-Viertel Ferentari: Soziale Projekte für benachteiligte Kinder

    Problem-Viertel Ferentari: Soziale Projekte für benachteiligte Kinder

    Ferentari — das ärmste und problematischste Viertel von Bukarest. Bekannt für häusliche Gewalt, Prostitution, Drogenkonsum und -handel, Armut und Analphabetismus. Welche Chancen auf ein normales Leben haben die hier geborenen und aufgewachsenen Kinder? Im Stadtteil Ferentari gibt es mehrere soziale Projekte zur Unterstützung dieser Kinder, aber auch der erwachsenen Roma.



    Ionuţ Oprea ist Schauspieler. Vor sechs Jahren begann er, als Freiwilliger für den Klub für alternative Bildung der NGO Policy Center for Roma and Minorities“ zu arbeiten. Der Klub wurde für Kinder in Risikosituationen, die in den Ghettos wie Ferentari leben, geschaffen. Ionuţ Oprea hat es im Laufe der Zeit geschafft, die kulturellen Unterschiede zu überwinden und näher an diese Kinder heranzukommen. Für diese ist das Theater Therapie geworden.



    Ich kam mit meinen Werten, meinem Wissen und meiner Bildung, und ich kam an einen Ort, an dem meine Werte nicht allzu gültig waren. Hier ist die Welt irgendwie auf den Kopf gestellt. Da, wo ich herkomme, wird Bildung als etwas Gutes angesehen, von dem man so viel wie möglich haben sollte. Hier muss man sowohl die Kinder, mit denen man arbeitet, als auch ihre Eltern davon überzeugen, dass die Bildung ein Weg und eine Lösung sein kann, um aus einer schwierigen Situation herauszukommen. Ich wei‎ß nicht, ob ich sie schon überzeugt habe. Alles, was ich tun kann, ist jeden Tag hierher zu kommen und dieselben Dinge zu sagen. Und darauf bestehen. Niemand garantiert mir den Erfolg, niemand garantiert, dass ich etwas verändert habe.“




    Der Erfolg wird jedoch sichtbar, und man sieht schon, dass die Tätigkeit von Ionuţ Oprea etwas bringt:



    Insbesondere Nicoletas Fall bringt mir Freude. Von Anfang an bemerkte ich in ihr eine Einstellung gegenüber dem Leben, mir selbst, und dem Theater, die mich denken lie‎ß, dass sie eine Anführerin werden könnte. Ich habe gesehen, wie andere mit ihr umgehen, wie sie mit anderen umgeht. Sie gibt mir die grö‎ßte Hoffnung, denn sie hat angefangen, zu schreiben, sich zu informieren, Musik zu komponieren, ein Theaterstück zu schreiben. Und sie ist nur ein Beispiel. Es gibt in der Truppe noch weitere Jugendliche, die jetzt, nach einigen Jahren, anfangen, verschiedene Fähigkeiten zu entdecken und einen Platz in der Gruppe zu finden. Einer spielt den technischen Leiter, ein anderer beschäftigt sich mit dem Poster und dem Bild, einer ist für die Probendisziplin zuständig. Jeder entdeckt seine Rolle in der Gruppe. Und das bringt mich dazu, weiter zu machen.“




    Nicoleta Ghiţă, einer der gro‎ßen Erfolge von Ionut Oprea, ist 18 Jahre alt und hatte Theaterkurse besucht, bevor Ionuţ Oprea nach Ferentari kam. Als Kleinkind fühlte sie schon, dass das Theater ihre Leidenschaft ist, und sie hat bereits gezeigt, wie talentiert sie ist. Sie hat eine harte Kindheit hinter sich und fing an, mit 15 Jahren zu arbeiten.



    Jetzt kann ich sagen, dass ich mich irgendwie erfüllt fühle, weil ich mich sehr weiterentwickelt habe. Von diesem elenden Kind, das niemand mochte und auch selber niemanden mochte, zu einer Person mit Freunden und Bekannten, die überall gut aufgenommen wird. Jetzt mag ich auch Leute! Es ist eine totale Veränderung. Und ich kann sagen, dass, wenn ich sehe, dass Ionuţ stolz auf mich ist, ich mich auch stolz fühle. Nach drei oder vier Monaten hat mich Ionuţ überredet, mit dem Geschichtenerzählen anzufangen. Ich bemerkte, dass ich mich dadurch aussprach, dass ich mich dadurch entspannte. Oft sind es ein paar Geschichten, die ich auf Facebook schreibe und poste. Dann gibt es andere, die ich für mich selbst schreibe, um meine Probleme los zu werden. Au‎ßerdem liebe ich die Musik und ich würde gerne in den Musik- und Theaterbereich gehen.“




    Daniela Vlăsceanu ist 34 Jahre alt und hat drei Kinder. Sie wurde in Ferentari geboren und ist dort aufgewachsen. Seit über acht Jahren hilft sie Menschen in Not. Im Juni 2016 trug sie zur Gründung eines Gemeinschaftszentrums bei. Hier organisiert sie Freizeitaktivitäten für Kinder, hilft ihnen bei den Hausarbeiten, organisiert Feste, sammelt Spenden. Jetzt will sie Geld für ein Ferienlager sammeln, sie arbeitet mit ungefähr 25 Kindern, die meisten von ihnen im Alter von 6 bis 12 Jahren. Sie hat sich vorgenommen, mit ihnen bis zum Ende“ zu gehen, das hei‎ßt, sie möchte sehen, dass die Kinder weiter das Gymnasium und eine Hochschule besuchen.



    Zum Gemeinschaftszentrum kommen auch Erwachsene. Viele haben keine Identitätspapiere, manche haben Kinder, die Drogen nehmen. Das Hauptproblem? Die Armut, natürlich. Daniela Vlăsceanu dazu:



    Wegen der Armut haben sie keine Krankenversicherung, sie können nicht zum Arzt gehen, sie können nicht ins Krankenhaus gehen. Sie haben kein Einkommen. Krank und arm. Ich habe und werde das Ferentari-Viertel nicht ändern können, aber ich denke schon, dass wir alle ein kleines Bisschen tun können. Entweder haben wir jemanden mit den Papieren geholfen, oder es gab Projekte von anderen Organisationen. Jetzt bekommen fünf ältere Menschen einmal in der Woche Essen von einer anderen Organisation. Es ist nicht viel, aber wenn ich wei‎ß, dass jemand einmal in der Woche zu ihnen geht und ihnen zwei Tüten Lebensmittel bringt, ist es besser als nichts. Oder wenn sie keine Papiere haben, und du hilfst ihnen, ein Zertifikat, einen Personalausweis zu bekommen, und sie können dann medizinische Hilfe oder eine Rente bekommen…“




    Ebenfalls von Daniela Vlăsceanu erfuhren wir, dass es im Ferentari-Viertel mehrere NGO gibt, die Drogenkonsumenten helfen und bei der Beschaffung von Papieren helfen. Wie könnte sich die Lage in Ferentari noch mehr ändern?



    Ich wei‎ß nicht einmal, womit ich anfangen soll… Arbeitsplätze, damit sie etwas zum Leben haben. Besser ausgestattete Schulen, wo die Decken nicht mehr einstürzen. Wir haben ein paar Schulen in der Nachbarschaft, aber sie sind auf dem Standard von… Ferentari eben. Kinder kommen zur Schule, aber sie scheinen nicht allzu viel zu lernen. Ich denke, es besteht ein Bedarf an besser ausgebildeten Lehrern. Polikliniken… Von einem Krankenhaus kann nicht die Rede sein, für Ferentari wäre das schon zu viel.“

  • Proiecte sociale în Ferentari

    Proiecte sociale în Ferentari

    Ferentari – cel mai
    sărac şi problematic cartier al Bucureştiului.
    Renumit pentru violenţa domestică, prostituţie, consum şi trafic de droguri,
    sărăcie şi analfabetism. Ce şanse la o viaţă normală au copiii născuţi şi
    crescuţi aici? În cartierul Ferentari se derulează câteva proiectele sociale
    venite în sprijinul acestor copii, dar şi al adulţilor de etnie romă care
    trăiesc aici.


    Ionuţ
    Oprea este de profesie actor. În urmă cu şase ani, a început să ţină cursuri de
    teatru, în calitate de voluntar, la Clubul de Educaţie Alternativă, program al
    ONG-ului Policy Center for Roma and Minorities. Clubul a fost creat pentru
    copiii aflaţi în situaţii de risc care trăiesc în zonele de tip ghetou din
    Ferentari. Ajuns în acest program întâmplător, Ionuţ Oprea a reuşit, în timp,
    să depăşească diferenţele culturale şi să se apropie de aceşti copii, pentru
    care teatrul a devenit o formă de terapie: Eu am venit cu setul meu de valori, de
    cunoştinţe şi cu educaţia mea şi am nimerit într-un loc în care valorile mele
    nu prea erau valabile. Aici, lumea este puţin răsturnată din acest punct de
    vedere. În mediul din care vin, educaţia este privită ca un lucru bun, firesc,
    de care trebuie să ai parte cât mai mult. Ori aici este o muncă să convingi
    atât puştii cu care lucrezi, cât şi pe părinţii lor, că educaţia poate să fie o
    cale şi poate să fie o soluţie pentru a ieşi dintr-o situaţie dificilă. Sincer,
    nu ştiu dacă i-am convins încă. Tot ce pot face este să apar în fiecare zi aici
    şi să spun aceleaşi lucruri. Şi să insist. Nu-mi garantează nimeni niciun fel
    de succes, nu-mi garantează nimeni că am schimbat ceva.


    Şi
    totuşi succesul începe să se vadă deja şi confirmări ale valorii muncii lui
    Ionuţ încep să vină: Una dintre mulţumirile cele mai mari este
    Nicoleta. De la început, am observat în ea o atitudine faţă de viaţă şi faţă de
    mine şi de activitatea aceasta cu teatrul care m-a făcut să cred că poate să
    fie un lider. Am văzut cum se raportează ceilalţi la ea, cum se raportează ea
    la ceilalţi. Ea îmi dă cele mai mari speranţe, pentru că a început să scrie, se
    informează, compune muzică, deja s-a apucat să scrie o piesă de teatru… Şi ea
    e doar un exemplu. Mai sunt în trupă puşti care încep acum, după câţiva ani,
    să-şi descopere diferite aptitudini şi să-şi găsească un loc în interiorul
    trupei. Unul face pe regizorul tehnic, altul se ocupă cu afişul şi cu imaginea,
    unul e responsabil de disciplina de la repetiţie… Fiecare îşi descoperă un
    rol în trupă. Şi lucrurile acestea mă fac să merg mai departe.


    Nicoleta
    Ghiţă, unul din marile succese ale lui Ionuţ Oprea, are 18 ani şi a început să
    urmeze cursuri de teatru încă înainte de venirea lui Ionuţ în Ferentari. A
    simţit de mică faptul că teatrul este pasiunea ei şi a demonstrat deja cât de
    talentată este. A trecut prin momente foarte grele copil fiind şi munceşte de
    la 15 ani. Acum pot să spun că mă simt într-un fel împlinită,
    pentru că am evoluat foarte mult. De la copilul acela nesuferit, care nu plăcea
    pe nimeni şi nimeni nu-l plăcea să ajung să am prieteni, cunoştinţe, să fiu
    plăcută pe oriunde merg… Şi acum să îmi placă şi mie oamenii! E o schimbare
    totală. Şi pot să spun că, atunci când îl văd pe Ionuţ că e mândru de mine, mă
    face să fiu şi eu mândră de mine. Dacă
    Ionuţ m-a bătut la cap vreo trei, patru luni să mă apuc să fac storytelling,
    până la urmă m-am apucat de gura lui şi am observat că eu prin asta mă exprim,
    prin asta mă descarc pe mine, ca persoană. De multe ori, sunt anumite poveşti
    pe care le scriu şi le postez pe Facebook şi sunt unele în care scriu doar
    pentru mine, să îmi descarc problemele mele, ce mi se pare mie că s-a schimbat,
    frustrările… Pe lângă asta, sunt pasionată de muzică şi mi-ar plăcea să merg
    în zona muzică şi teatru.


    Daniela
    Vlăsceanu are 34 de ani şi trei copii. S-a născut şi a crescut în Ferentari. Se
    implică de peste opt ani în ajutorarea celor care au nevoie de un sprijin, iar în
    iunie 2016 a contribuit la crearea unui centru comunitar în cartier, deschis,
    desigur, întregii comunităţi. Aici desfăşoară cu copiii activităţi recreative,
    îi ajută la teme, organizează serbări, strânge donaţii… Acum îşi doreşte să
    strângă bani să îi ducă într-o tabără la vară. Lucrează cu aproximativ 25 de
    copii, cei mai mulţi cu vârste între 6 şi 12 ani. Şi-a propus să meargă cu ei
    până la capăt, adică să îi vadă, dacă se poate, la liceu, la facultate.


    La
    centrul comunitar vin şi adulţii. Mulţi nu au acte sau au copii consumatori de
    droguri. Principala problemă? Sărăcia, desigur. Daniela Vlăsceanu Din cauza
    sărăciei nu au asigurări medicale plătite, nu pot merge la medic, nu pot merge
    la spital. Nu au niciun venit. Şi bolnavi, şi amărâţi… Nu am schimbat şi nici
    nu o să schimb eu cartierul Ferentari, dar consider că aşa, câte un pic, câte
    un pic fiecare putem să facem ceva. Fie am putut ajuta pe cineva să îi facem
    acte, fie s-au mai ivit proiecte de la alte organizaţii… Acum, cinci persoane
    în vârstă primesc mâncare o dată pe săptămână de la o altă organizaţie. Măcar
    atât… dacă ştiu că o dată pe săptămână se duce cineva şi le duce două sacoşe
    cu mâncare, tot e ceva decât nimic. Sau când nu au niciun act şi îi poţi ajuta
    să îşi facă un certificat, un buletin şi se pot duce să îsi ia un ajutor
    medical, o pensie….


    Tot de la Daniela am aflat că în ultima vreme în
    cartierul Ferentari îşi desfăşoară activitatea câteva ONG-uri, atât pe partea
    de consiliere a consumatorilor, cât şi de acompaniere pentru obţinerea actelor
    de identitate. De ce ar fi nevoie ca să se schimbe lucrurile mai mult în
    Ferentari? Nici nu ştiu cu ce să încep… Locuri de
    muncă pentru oameni, să aibă din ce să trăiască. Şcoli mai dotate, să nu mai
    cadă tavanul pe copii. Noi avem câteva şcoli în cartier, dar care sunt la
    nivelul de… Ferentari. Copiii vin la şcoală, dar nu mi se pare că învaţă prea
    multe lucruri. Cred că e nevoie de profesori mai bine pregătiţi… Policlinici… ca să nu mai zic spital, în
    Ferentari e deja prea mult.