Radio România Internațional

Tag: Iordania

  • Khalid Inayeh

    Khalid Inayeh

    Khalid Inayeh este arhitect și vine din Iordania. A
    ajuns în România în anii ’80, cu o bursă guvernamentală, mai
    întâi la Timișoara, apoi la București, unde a absolvit Universitatea de
    Arhitectură Ion Mincu. A urmat acolo un masterat și a devenit arhitect
    specializat în planificare urbană. Este promotor al economiei sociale și membru
    fondator al unei asociații bazate pe principiile economiei sociale, Meșteshukar
    Boutique, care pune în valoare meșteșugurile tradiționale, în slujba unor
    produse cu design contemporan. În acest antreprenoriat social lucrează
    deopotrivă romi, români și persoane de alte naționalități, artiști, meșteri,
    meșteșugari și designeri de bijuterie. Ne povestește cum a ajuns în România:


    Aveam 18 ani, am venit ca
    student bursier al statului român la Facultatea de Arhitectură. Limba română am
    învățat-o la Timișoara și aveam accent bănățean la momentul acela, între timp,
    venind în București, am căpătat accent de București. Am făcut Institutul de Arhitectură
    Ion Mincu din București, am avut o tentativă de a face un doctorat în urbanism,
    dar n-am mai continuat, însă a fost o experiență care m-a dus la ceea ce sunt
    astăzi. Parcursul profesional m-a dus spre a vedea ce-i frumos în jurul nostru
    și a-l scoate la iveală, indiferent dacă acela este un obiect de arhitectură
    sau un obiect de bijuterie, de design interior sau chiar oamenii din jurul
    nostru, mai ales, de fapt, oamenii. Iar ceea ce fac astăzi este că încerc să
    scot frumosul din fiecare dintre cei cu care mă întâlnesc. Noi aici la
    Meșteshukar Boutique asta facem: încercăm să-i ajutăm pe toți să scoată ceea ce
    e mai frumos în ei.


    Khalid Inayeh are o poveste de viață mai aparte: s-a
    născut într-o tabără de refugiați din Iordania, acolo unde tatăl său era
    profesor și face parte dintr-o familie numeroasă, cu opt copii. A venit singur
    în România, iar când a ajuns să studieze la facultate, nu i-a fost deloc ușor,
    dimpotrivă, prima notă pe care a primit-o a fost 4. Și totuși, la finalul celor
    cinci ani de facultate, Khalid Inayeh a terminat cu nota 10.


    La prima vedere a fost
    destul de greu, așa cum spuneți. Însă, la a doua vedere, a fost mult mai greu,
    pentru că, pe lângă faptul că am venit singur-singurel într-o țară în care nu
    cunoșteam pe nimeni, necunoscând nici limba, era vremea comunismului în România
    și viața era destul de complicată. A fost greu, este adevărat, însă în
    comunitatea în care mă aflam – îmi făcusem și prieteni români, deși pe vremea
    aceea nu era voie, fiindcă trebuiau să mă raporteze dacă beam o bere împreună,
    dar ei nu mă raportau- m-am simțit foarte bine cu ei, m-am simțit sprijinit de
    fiecare dată când am avut nevoie și am ajuns la un moment dat să fiu efectiv
    acasă.


    Între timp au trecut 39 de ani, Khalid și-a făcut o
    familie aici și a devenit localnic. A fost vizitat de câteva rude din Iordania,
    mama sa a venit aici o dată, iar fiul său cel mare, născut în România, cu
    studii la București, a fost plecat o perioadă în străinătate și s-a întors să
    lucreze aici. Khalid n-a dorit niciodată să părăsească țara de adopție. L-am
    întrebat de ce merită să trăiești în România.


    Eu aș mai veni o dată,
    pentru că în viață am învățat un lucru extrem de important: să nu am regrete.
    Aș sfătui pe oricine să vină în România, să plece și în Germania, să se ducă și
    în Siberia, dacă simte. Dar, în mod special, în parcursul meu în România
    niciodată n-am simțit că aș fi aparținut unei alte etnii. Niciodată nu mi s-a
    arătat că nu sunt binevenit și pentru aceasta mulțumesc acestui popor, care
    este deosebit. N-am trăit în Germania, să știu dacă și nemții sunt la fel de
    primitori, dar despre români pot să spun: Da, sunt fantastic de primitori și de
    iubitori de oameni. În momentul în care îți faci treaba și îți vezi de treabă
    și ești la locul tău, nu te deranjează nimeni. Știu că în diverse alte țări
    poți să fii deranjat, chiar dacă stai la locul tău. În România se pare că nu se
    întâmplă. Iar dacă ar fi să aleg încă o dată unde să fi petrecut acești 39 de
    ani, cu siguranță aș fi ales România. E altă căldură, e mai caldă atmosfera în
    alte țări, dar cred că în sufletele noastre totuși e mai mare căldura aici.


    Meșteshukar Boutique, asociația pe care a înființat-o
    Khalid Inayeh, este bazată pe principiile economiei sociale. L-am întrebat ce
    și-a dorit cu acest proiect multicultural și multietnic:


    În primul rând, mi-a dorit
    ca, atunci când copiii mei se plimbă pe stradă, să fie egali cu ceilalți, nu
    superiori sau inferiori, ci egali. În al doilea rând, ca să fiu foarte onest,
    mi-am dorit ca toți copiii tuturor să fie tratați cu aceeași măsură cu care
    sunt tratați copiii mei, iar pentru aceasta, va trebui să vedem că suntem
    oameni. Cum am zis la început, avem o frumusețe în noi, societatea este cea
    care scoate la iveală acea frumusețe sau o îngroapă. Eu sunt unul dintre cei
    care vor să o scoată din toți oamenii. Eu nu pot fi un om bogat și prosper, să
    am gratii la ușa casei, iar vecinii mei să moară de foame. Nu voi face
    niciodată chestia asta, de aici și economia socială: eu mă simt bine, dacă cei
    din jurul meu se simt bine. Este o condiție esențială pentru binele meu.

    Știu
    că sunt oameni care încă n-au înțeles acest lucru și cred că pot să le fie bine
    cu mult rău în jurul lor, eu însă știu cu siguranță că nu, chiar dacă ei nu-și
    dau seama. Și lor ar putea să le fie mai bine dacă ar distribui și din ceea ce
    au, dacă ar fi alături de cei care au nevoie. Eu știu design, știu arhitectură; meșterii mei
    nu știu, ei știu să lucreze cu metalul. N-au făcut facultăți, nu s-au uitat în
    reviste de design, nu s-au uitat pe site-uri, nici n-au practică de a se uita.
    Ei fac din mână și scot lucruri minunate, dacă au indicațiile necesare. Așa
    toată lumea trăiește bine, toată lumea e fericită, e o comunitate de
    meșteșugari, designeri, clienți, chiar și clienții fac parte din comunitatea
    noastră. Iubim frumosul și lucrăm în interesul lui, pentru că frumosul este,
    până la urmă, în interesul tuturor.


  • Jurnal românesc – 14.09.2021

    Jurnal românesc – 14.09.2021

    Preşedintele Klaus Iohannis a decorat Drapelul de luptă al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi pe comandanţii misiunilor care au participat la operaţiunea de stingere a incendiilor de vegetaţie din Grecia. Demersul Administraţiei Prezidenţiale a avut loc cu prilejul Zilei Pompierilor, aniversată pe 13 septembrie. Klaus Iohannis a conferit Drapelului de luptă al IGSU Ordinul Bărbăţie şi Credinţă în grad de Ofiţer în semn de apreciere pentru rezultatele remarcabile obţinute în activitatea de apărare a vieţii, bunurilor şi mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, precum şi pentru coordonarea acţiunilor instituţiilor implicate în managementul situaţiilor de urgenţă. Cu acelaşi ordin, dar în grad de Cavaler, au fost decoraţi şi colonelul Valentin Florin Pop şi locotenent-colonelul Alexandru-Adrian Csilik pentru dăruirea şi profesionalismul de care au dat dovadă în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, remarcându-se la comanda modulelor specializate de intervenţie implicate în recentele misiuni de stingere a incendiilor din Republica Elenă. În total 250 de pompieri români au participat la cele două misiuni în Grecia, iar intervenţia lor a fost lăudată de presa elenă.



    Ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniță, a avut o serie de întrevederi cu oficiali ai Parlamentului Republicii Moldova. În cadrul întâlnirii cu şefa Comisiei de control al finanțelor publice, Tatiana Cunețchi, ambasadorul a discutat despre dezvoltarea relațiilor româno-moldovene în domeniul auditului asupra administrării și întrebuințării resurselor financiare publice și patrimoniului public. Totodată, a fost adusă în discuţie situația în care se află râul Nistru și necesitatea efectuării unui audit de performanță privind ecologia acestuia și riscurile asociate bazinului Marii Negre. La întrevederea cu președintele Comisiei juridice, Olesea Stamate, Daniel Ioniţă a abordat subiectul reformării justiției, combaterii corupției și asigurării unui stat de drept. Radio Chişinău transmite că ambasadorul român a menționat că administraţia de la Bucureşti este gata să împărtășească experiența în reformarea justiției. În ultimele zile, Daniel Ioniţă a avut mai multe întâlniri cu reprezentanţi ai Guvernului şi Legislativului de la Chişinău cărora le-a transmis sprijinul Guvernului României pentru Republica Moldova și disponibilitatea de a dezvolta în continuare proiecte de interes comun.



    Expoziția You are Here, din cadrul primei Bienale Internaționale de Bijuterie Contemporană de la Lisabona, este deschisă din 14 septembrie la galeria Institutului Cultural Român din capitala portugheză. Evenimentul se desfăşoară în cadrul unui mai amplu parteneriat cu asociațiile bijutierilor contemporani din România – Assamblage – și Portugalia – PIN -, cea din urmă fiind și organizatoarea Bienalei. Lucrările expuse aparţin artistelor Magdalena Pelmuș, Andreia Gabriela Popescu, Ramona Popescu, Madalina Spiridon, Diana Toboșaru și Gena Tudor. Tema căreia i se subscriu atât Bienala cât și expoziția este Sudoare Rece şi, potrivit organizatorilor, se constituie într-o invitație la reflecție asupra corpului uman, asupra fricii omului în fața marilor fenomene ale naturii, precum și a mijloacelor prin care acesta încearcă sau speră să se protejeze. Expoziția poate fi vizitată până pe 19 octombrie.



    Lungmetrajul Bacalaureat, în regia lui Cristian Mungiu, un film recompensat cu premiul pentru cel mai bun regizor la ediția din 2016 a Festivalului de Film de la Cannes, reprezintă România la Festivalul European de Film din Iordania, care se desfăşoară online în perioada 12-22 septembrie. Producţia românească a fost prezentată pe 13 septembrie, subtitrată în limbile arabă și engleză. Festivalul European de Film este organizat de Delegația Uniunii Europene în Regatul Hașemit al Iordaniei şi a ajuns anul acesta la ediţia cu numărul 33. Programul include producții de filme premiate, un concurs de scurtmetraj, o competiţie de filme realizate cu telefoanele mobile, ateliere şi sesiuni de întrebări şi răspunsuri cu producători, regizori și actori. Filmele incluse în programul festivalului sunt difuzate pe site-ul evenimentului euffjordan.com. La ediția din 2020, România a fost reprezentată de pelicula Povestea unui pierde vară, de Paul Negoescu.


  • Abed Saloum din Iordania

    Abed Saloum din Iordania

    Abed Saloum din Iordania, student care învaţă limba română la
    Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, pregătindu-se pentru a urma, tot
    la Iaşi, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Ion
    Ionescu de la Brad.




    Ascultaţi Radio România Internaţional. Mă numesc Abed Allah Saloum, am
    26 de ani, sunt din Iordania. Acum studiez limba română la Iaşi, la
    Universitatea Alexandru Ioan Cuza, sunt în anul pregătitor, adică
    eu învăţ limba română, dar după ce îmi voi termina anul pregătitor, voi studia
    agronomie la Universitatea Ion Ionescu de la Brad din Iaşi.


    Absolvent în 2016 al
    Universităţii Mu’tah din Iordania, specializarea Știinţe Agronomice,Abed Saloum a ales să îşi continue studiile în străinătate.


    M-am înscris la mai multe burse, inclusiv la burse pentru Turcia,
    Japonia şi România. Am fost acceptat la bursa din România. Apoi am plecat din Iordania în România şi am ajuns în România pe 24
    septembrie 2020 şi acum sunt aici. Mă simt bine şi confortabil în
    România, care e o ţară frumoasă, îmi place foarte mult. România are multe
    locuri frumoase, există multe parcuri publice, muzee, Palatul Culturii din
    Iaşi. În unele nu pot intra din păcate din cauza pandemiei de Covid 19. A
    studia în România e frumos, dar există unele dificultăţi din cauza limbii pe
    care încă nu o ştiu foarte bine. E destul de dificil să înveţi limba română,
    dar îmi place.



    Pe lângă
    română, pe care încă o studiază, Abed Saloum vorbeşte şi engleză sau germană.
    Ne spunea despre ţara sa natală.


    Iordania e o ţară în Orientul Mijlociu, aproape de Israel. E o ţară
    mică, frumoasă, are multe locuri frumoase, Patra, Akaba, Amman, cu amfiteatrul
    roman. Acasă la mine sunt oameni buni, grozavi, extraordinari. Şi în România
    oamenii sunt la fel.



    Acasă, în
    Iordania, Abed Saloum a lucrat aproape doi ani ca inginer agronom la o companie
    de acolo. Este şi membru al unei asociaţii din Iordania, Agriculture Engineer
    Association. Cum se gândeşte la viitorul său profesional?


    Acest lucru depinde de cariera mea academică şi profesională, adică
    înainte de a-mi termina masteratul mă voi înscrie din nou pentru o bursă în
    România pentru a urma şi un doctorat în România. Iar după terminarea doctoratului
    voi continua cercetarea în orice ţară, oriunde se va ivi o ocazie pentru mine.



    Abed
    Saloum va mai rămâne aşadar un timp la Iaşi, pregătindu-se pentru o viitoare
    carieră de profesor universitar şi cercetător în domeniul agronomiei, pe care
    îl consideră esenţial. Revine în încheiere la microfon cu un scurt mesaj:


    Îmi este dor de ţara mea, mi-e dor de prietenii mei şi de familia mea.
    Vreau să le spun că îi iubesc pe toţi şi vreau să le mulţumesc tuturor
    prietenilor mei români pentru ajutorul dat.










  • Mohammad Alhashash din Iordania

    Mohammad Alhashash din Iordania

    Mohammad Alhashash din Iordania, student la
    Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași. Numele
    meu este Mohammad Alhashash, sunt din Iordania, am venit aici în România
    să învăţ medicina, învăţ la UMF Iaşi acum medicina generală.


    La sfatul unui prieten iordanian care a studiat în România, Mohammad Alhashash
    a aplicat pentru o bursă oferită de statul român, prin Ministerul
    Afacerilor Externe, cetăţenilor străini. Câştigă concursul, în 2014 începe să
    înveţe limba română la Facultatea de Litere a Universităţii Alexandru Ioan
    Cuza din Iaşi, iar din 2015 e admis la Universitatea de Medicină și
    Farmacie Grigore T. Popa din același oraş. De ce a ales medicina?


    Eu în Iordania am început să învăţ
    inginerie, am urmat un an şi jumătate această specializare. Între timp s-a
    îmbolnăvit tata şi l-am internat. Asta s-a întâmplat în 2014, în oraşul Amman,
    e un spital de oncologie acolo. A fost diagnosticat cu Limfom Hodgkin, o formă
    foarte agresivă de cancer, a făcut complicaţii şi nu a supravieţuit, am stat cu
    el în spital aproape 2 luni de zile, am văzut îndeaproape cum se face medicina,
    am trăit efectiv două luni în spital şi de acolo a plecat toată povestea cu
    medicina pentru mine.



    Mohammad Alhashash din Iordania ar vrea să se specializeze în
    anesteziologie sau cardiologie în viitor.
    A făcut practică la Spitalului Clinic Județean de Urgență Sf.
    Spiridon din Iași şi lăuda şcoala românescă de medicină. Facultatea de Medicină din Iaşi e foarte
    bună, profesorii sunt foarte buni, au foarte multe cunoştinţe, învăţăm foarte
    mult de la ei, iar studenţii (sunt ajutaţi n.r.), orice informaţie cauţi, găseşti.



    Despre România Mohammad Alhashash nu ştia prea multe până să ajungă aici.
    Cum le vorbeşte acum prietenilor săi din Iordania despre ţara noastră? Despre România povestesc cel mai mult despre
    natură, despre cât de frumoasă e această ţară, natura de aici e deosebită. Cât
    priveşte oamenii de aici, mie îmi plac foarte mult, sunt foarte serioşi în ceea
    ce fac şi au şi timp de distracţie. Am fost la Piatra-Neamţ, acolo am văzut
    Lacul Roşu, am fost şi prin Cheile Bicazului, am trecut şi prin Braşov, am
    văzut munţi acolo, am ajuns şi la Cluj, am itnrat ăn Salina Turda, mi-a plăcut
    foarte mult şi pe aici prin Iaşi am fost
    mult, m-am plimbat în tot Iaşiul.



    Mohammad Alhashash îşi va încheia studiile la Universitatea de Medicină
    și Farmacie din Iași în 2021. Ulterior se gândeşte fie să se întoarcă în
    Iordania, fie să plece în Statele Unite ale Americii, unde deja a lucrat timp
    de 3 luni în vara lui 2018 printr-un program de tip Work and travel. Am fost în statul Maryland şi am lucrat
    acolo ca ajutor de fotograf. E foarte frumos în State, mi-a plăcut mult cum
    toată lumea respectă legea acolo, cum arată drumurile lor, magazinele, cum e
    educaţia acolo, am intrat şi într-un spital. În America medicina – cercetarea
    în acest domeniu, e mai dezvoltată, şi încerc să ajung şi eu acolo, să-mi
    încerc norocul.





    De când e student la medicină în Iaşi, Mohammad Alhashash s-a întors în fiecare vară în oraşul natal, Az-Zarqā,
    la familia sa. Tatăl meu era primar în Az-Zarqā, oraşul din
    care vin eu, mama mea nu lucrează, mai am trei fraţi, doi mai mari şi unul mai
    mic. Dintre cei mai mari, unul e poliţist în Iordania, iar celălalt e designer
    grafic, tot în Iordania.



    Şi de Crăciun Mohammad Alhashash a mers de mai multe ori acasă. Inclusiv
    anul acesta va ajunge pe la ai săi. Am o grămadă de prieteni, de vecini
    creştini, ei sărbătoresc Crăciunul şi sărbătorim şi noi împreună cu ei, adică
    mergem pe la ei, îi felicităm şi ei, la rândul lor, ne felicită pe noi cu ocazia
    sărbătorilor nostre tradiţionale.



    Ca membru al Societăţii Studenților Mediciniști din Iași (SSMI) Mohammad
    Alhashash s-a implicat în organizarea mai multor conferinţe. Pe 8 decembrie a
    fost prezent şi la Balul iernii, un eveniment caritabil anual coordonat de
    orgnizaţia amintită în folosul copiilor din Centrul de Plasament de la Bogdăneşti.


    Balul Iernii de la Casa de Cultură a
    Studenţilor din Iaşi îi ajută pe copiii de la orfelinatul din Bogdăneşti. Cei
    mici vin cu lucruri făcute de ei pe care toată lumea le cumpără – studenţii
    medicinişti, profesorii. Merg şi eu acolo să ajunt, cumpăr lucruir făcute de
    copii, îi aplaud şi prietena mea, Alexandra, a fost anul acesta prezentatoare
    acolo pe scenă, deci am mers şi pentru ea. Cu Alexandra m-am întâlnit în
    facultate, în primul an, mergeam la cursuri împreună, tot medicină generală
    studiază şi ea. Ea vrea să se specializeze în medicină de urgenţă. De la prima
    întâlnire mi s-a părut foarte drăguţă, e o fată frumoasă şi foarte ambiţioasă,
    face tot ce îşi propune.


    Mohammad Alhashash ne spunea că anii petrecuţi la studii în România l-au
    schimbat mult în bine: Am devenit mai responsabil, numai eu am
    grijă de mine aici, nu mai e mama sau vreun frate care să mă sprijine aici, în
    plus experienţa aceasta m-a învîţat că trebuie să fiu mai deschis la minte, să
    studiez mereu în plus. Am învîţat că în general, în viaţă, trebuie să am grijă
    de mine, de cei din jurul meu şi cred că trebuie să fac cât mai mult bine, mai
    ales din moment ce vreau să devin doctor, dacă faci rău, cu siguranţă ţi se va
    întoarce răul, la fel cum dacă faci bine, ţi se va întoarce binele. Ce faci,
    primeşti.