Tag: Iran

  • Expat în România 27.02.2025

    Expat în România 27.02.2025

    Mahsa Akafzadeh Savari vine din Iran și este medic rezident ORL la București. Este specializată în acest domeniu la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Mai întâi a absolvit Facultatea de Medicină și a practicat medicina în Iran, în orașul Esfahan. A fost medic de familie, medic de urgență și asistentă de cercetări în cadrul Universității de Științe Medicale din Esfahan, iar din ianuarie 2022 este medic rezident la București. În ce context a avut loc venirea ei în România și de ce a ales să ajungă tocmai aici?

    „Am făcut Facultatea de Medicină în Iran, care a durat șapte ani și apoi am făcut practica obligatorie, care a durat doi ani, tot acolo, în Iran. Apoi am hotărât să vin aici să fac rezidențiat. Am ales România pentru că ai mei s-au mutat aici, tatăl meu s-a stabilit aici și a început să lucreze. El are o fabrică de mase plastice de 34 de ani, lucrează aici din anul 1990, când a venit. Și apoi am venit și eu aici în vizită să stau cu el și cu familia. Și am ales România ca a doua casă. Am început să învăț limba română în anul pregătitor, iar după ce l-am terminat, am început să lucrez ca medic rezident ORL. Acum sunt medic rezident în anul patru la Institutul ORL Prof. Dr. Hociotă. Am ales România pentru că are oameni foarte prietenoși. Din copilărie am venit de multe ori aici și cunoșteam un pic despre cultură și știam că între poporul român și poporul iranian sunt anumite similitudini.”

    Ce similitudini a găsit între cele două popoare?

    „Avem multe chestii comune în tradiții și în cultură. De exemplu, și la noi, și la voi familia e foarte importantă. Asta mi s-a părut foarte interesant, că e important pentru mine să fiu cu familia, să stau cu ei. V-am spus că din copilărie am călătorit aici de multe ori. Am fost și altundeva, în Europa de Vest, dar nu seamănă cu ce e aici, pentru că aici oamenii sunt mai prietenoși, mai primitori, mai amabili, iar asta e important pentru mine, să iau legătura cu oamenii. De la început am reușit să comunic cu oamenii foarte bine, și cu colegii, și cu pacienții mei. Mi se pare că ăsta e un lucru foarte important.”

    Ce îi place la viața în România?

    „Mie îmi place pacea aici și -v-am spus- ce apreciez foarte mult sunt oamenii care sunt ospitalieri și prietenoși și vor să ne ajute cât de mult se poate.
    Și vremea e foarte bună și aveți o natură foarte frumoasă. Pentru că din copilărie am venit de multe ori aici, în fiecare an am văzut cum progresează lucrurile. România e pe un drum foarte bun. Cred că în viitor o să fie o societate și mai bună din punct de vedere cultural și economic.”

    Mahsa a reușit să călătorească destul de mult și în România. Are locuri preferate?

    „Am fost și în Sinaia, și în Brașov, și în Mamaia, în Constanța și mi se pare că fiecare oraș are o atmosferă foarte bună, dar mie îmi place să locuiesc în București pentru că are o viață mai activă. Eu îmi doresc să lucrez mai mult, să comunic cu oamenii, iar Bucureștiul e mai viu decât alt oraș.”

    Ce locuri preferate are în București?

    „Îmi place parcul Herăstrău foarte mult. Are un lac foarte fain și e foarte frumos acolo și de obicei când vreau să mă plimb, mă duc acolo. Am văzut că sunt niște evenimente acolo și când se organizează ceva, încerc să merg și eu să văd evenimentele.”

    Este ceva ce i-ar plăcea să schimbe la București?

    „Ce nu-mi place e despre consumul de alcool și țigări. Adică mi se pare că majoritatea oamenilor sunt fumători și mi se pare că e cam nasol și ar trebui să facem investiții pentru sănătatea societății și mai ales pentru cei tineri.”

    Mahsa își vizitează des locurile natale. Am întrebat-o ce i-ar plăcea să ducă din România în Iran.

    „Am văzut că aveți multe lucruri făcute de mână și lucruri făcute cu croșeta. Sunt superbe. Le apreciez foarte mult, pentru că nu există prea multe la noi. Asta aș dori să trimit de aici către acolo.”

    Și invers, când merge în Iran, ce aduce aici în România?

    „Noi avem niște condimente și prăjituri foarte bune și pâine care e ceva deosebit, adică are un gust și un miros deosebit. Când mă duc acolo, aduc niște prăjituri, condimente și pâine cu mine.”

  • Nafiseh Shokri

    Nafiseh Shokri

    A absolvit Facultatea de Drept la Teheran și este pasionată de România și de cultura română. A lucrat în mai multe agenții de turism ca ghid turistic pentru iranieni în România, dar și în China și în Dubai. De puțin timp organizează ateliere și evenimente culturale și discuții care aduc în atenția publicului tradițiile din Iran, literatura și arta persană. Aflăm începutul poveștii ei românești.

    „Bine v-am găsit și vă mulțumesc mult pentru invitație. M-am mutat în România de aproape patru ani și îmi place foarte mult. Iubesc foarte mult țara asta, România.

    Eu sunt ghid turistic, așa cum ați spus și dumneavoastră. Eram ghid turistic și în Iran. Am avut turiști români în Iran, iar unul dintre ei m-a invitat aici în România în 2019. Am venit aici în vizită, am fost timp de 20 de zile în România, am călătorit peste tot în țară, atât cât am putut, mi-am făcut prieteni și am descoperit o oportunitate de muncă. Așa că, în 2020, am decis să vin aici definitiv. Eu sunt ghid turistic, am studiat Drept Internațional în Iran, dar am fost pasionată de călătorii, de oameni și să descopăr cât mai multe despre oameni și despre schimburi culturale. Așa că am lucrat mai mult de 14 ani în domeniul ăsta. Acum, în România, sunt tot ghid turistic pentru turiști care vin aici din alte țări, în limba engleză.

     

     După un an, l-am cunoscut pe soțul meu. El este cetățean român și am făcut o familie. La început mi-a fost foarte greu să fiu singură, fară familia mea și asta m-a ajutat foarte mult din punctul de vedere mental și am descoperit mai mult despre România prin această căsătorie.”

    Pentru Nafiseh a fost destul de greu să plece de lângă familie, mai ales într-un context politic foarte dificil și agitat și chiar marcat de tragedii. Care este acum situația ei, se poate întoarce în Iran?

    „Am ținut legătura, bineînțeles, cu familia și cu prietenii. E foarte trist că mai mulți prieteni s-au mutat afară din țară. Am o prietenă în Australia, am o prietenă în Canada și când vrem să vorbim împreună este foarte greu să ne sincronizăm. Dar familia mea este încă în Iran și vorbim cam în fiecare zi împreună.

    Eu am ales România pentru că e aproape de Iran, nu e atât de departe precum Canada sau Australia, dar după ce a s-a întâmplat acum trei ani în Iran, eu am fost la o demonstrație aici și mi se pare cam riscant dacă vreau să merg în țara mea, așa că prefer să rămână aici.

    Am învățat și limba română și mi-am făcut prieteni aici. Am mai mulți prieteni români decât prietenii iranieni și mă simt ca acasă aici. Sunt foarte norocoasă. Oamenii din România sunt foarte deschiși și prietenoși și mă simt ca acasă.”

    Ce îi lipsește din Iran?

    „Mai mult, familia mea. Pâinea în Iran e foarte diferită. Avem mai multe feluri de pâine și fiecare patiserie care face un fel de pâine are o mireasmă, o aromă diferită. Mi-e foarte dor de aroma acestor patiserii.”

    Ce îi place cel mai mult în România?

    „Așa cum am spus mai devreme, cel mai mult îmi plac și iubesc   oamenii, oamenii sunt foarte calzi și cunosc cultura persană și istoria iraniană și chiar sunt curioși să cunoască mai multe. Această curiozitate mi-a inspirat ideea de a face această asociație Iranian Romanian Network, care să fie un fel de punte dintre două culturi, fiindcă avem mai multe elemente comune cu românii. Vreau să facem niște evenimente culturale și să arătăm mai multe despre cultura noastră. Am descoperit că noi avem mai multe în comune, că familia este foarte importantă pentru comunitatea iraniană și pentru români și avem multe chestii comune în tradiții, precum Dragobetele, care este pe 24 februarie. Este ziua îndrăgostiților în cultura română și exact în aceeași zi, pe 24 februarie, este ziua dragostei în cultura noastră.

    Este foarte veche, are câteva mii de ani și asta mi se pare foarte deosebit și interesant și aș dori să fac un eveniment în această zi.”

    Ce i-ar plăcea să fie altfel, să poată schimba în România?

    „Mi se pare că noi, ca oameni, când avem natural ceva, nu apreciem. Sunt un pic îngrijorată că românii nu apreciază foarte mult democrația pe care o au acum. E foarte important! Dacă vrem să comparăm ce se întâmplă acum în Iran și ce avem aici în România, trebuie să apreciem mai mult ce avem și să fim foarte atenți.”

    Nasireh vrea să transmită un mesaj pentru anul care vine.

    „În primul rând, vreau să le mulțumesc românilor care mă iubesc și să le spun că și eu îi iubesc foarte mult. Eu mă simt ca acasă aici, între ei și le urez tot ce e mai bun pentru oameni.”

    Ce ar vrea să ducă din România în Iran?

    „Siguranța și pacea.”

    Ce ar vrea să aducă aici din Iran?

    „Multe chestii, condimente, avem o bucătărie senzațională. Și familia mea și prietenii mei.”

     

  • Avertismente de călătorie pentru Israel, Liban, Iran

    Avertismente de călătorie pentru Israel, Liban, Iran

    În contextul evoluțiilor de securitate din Orientul Mijlociu, vă reamintim că pentru Statul Israel, Republica Libaneză și Republica Islamică Iran există avertismente de călătorie în vigoare – 𝗻𝗶𝘃𝗲𝗹 𝟴/𝟵 – 𝗘𝘃𝗶𝘁𝗮𝘁̦𝗶 𝗼𝗿𝗶𝗰𝗲 𝗰𝗮̆𝗹𝗮̆𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲!
    Astfel, vă recomandăm să aveți în vedere avertismentele menționate.

    Acestea sunt disponibile aici:
    𝙎𝙩𝙖𝙩𝙪𝙡 𝙄𝙨𝙧𝙖𝙚𝙡 – https://www.mae.ro/travel-alerts/2938
    𝙍𝙚𝙥𝙪𝙗𝙡𝙞𝙘𝙖 𝙇𝙞𝙗𝙖𝙣𝙚𝙯𝙖̆ – https://www.mae.ro/travel-alerts/2896
    𝙍𝙚𝙥𝙪𝙗𝙡𝙞𝙘𝙖 𝙄𝙨𝙡𝙖𝙢𝙞𝙘𝙖̆ 𝙄𝙧𝙖𝙣 – https://www.mae.ro/travel-alerts/2937

    De asemenea, în cazul în care vă confruntați cu o situație cu caracter de urgență, puteți contacta misiunea diplomatică sau oficiul consular din regiunea în care vă aflați:

    𝙎𝙩𝙖𝙩𝙪𝙡 𝙄𝙨𝙧𝙖𝙚𝙡
    Ambasada României la Tel Aviv – 𝘁𝗲𝗹𝗲𝗳𝗼𝗻 𝗱𝗲 𝘂𝗿𝗴𝗲𝗻𝘁̦𝗮̆: +𝟵 𝟳𝟮 𝟱𝟰𝟱 𝟲𝟰𝟯 𝟮𝟳𝟵
    Consulatul general al României la Haifa – 𝘁𝗲𝗹𝗲𝗳𝗼𝗻 𝗱𝗲 𝘂𝗿𝗴𝗲𝗻𝘁̦𝗮̆: +𝟵 𝟳𝟮 𝟱𝟰𝟯 𝟵𝟵𝟴 𝟬𝟯𝟴

    𝙍𝙚𝙥𝙪𝙗𝙡𝙞𝙘𝙖 𝙇𝙞𝙗𝙖𝙣𝙚𝙯𝙖̆
    Ambasada României la Beirut – 𝘁𝗲𝗹𝗲𝗳𝗼𝗻 𝗱𝗲 𝘂𝗿𝗴𝗲𝗻𝘁̦𝗮̆: +𝟵 𝟲𝟭 𝟳𝟲 𝟳𝟳𝟱 𝟱𝟬𝟯

    𝙍𝙚𝙥𝙪𝙗𝙡𝙞𝙘𝙖 𝙄𝙨𝙡𝙖𝙢𝙞𝙘𝙖̆ 𝙄𝙧𝙖𝙣
    Ambasada României la Teheran – 𝘁𝗲𝗹𝗲𝗳𝗼𝗻 𝗱𝗲 𝘂𝗿𝗴𝗲𝗻𝘁̦𝗮̆: +𝟵𝟴 𝟮𝟭 𝟳𝟳 𝟲𝟰𝟳 𝟱𝟳𝟬

  • Imposibila pace

    Imposibila pace

    Nu mai trăiesc oameni care să fi văzut pacea în Orientul Apropiat. Și întrebarea dacă a fost vreodată pace în această regiune este legitimă. De fapt, în termeni istorici, se poate spune că niciodată oamenii nu au trăit în pace, mereu a existat un loc pe Terra în care oamenii se luptau și se omorau. Jurnaliștii pornesc, în analiza situației, de la planul ONU de partiție din 1947. Pare simplă această situație față de ce a urmat Primului război Mondial. Faptul că Imperiul Otoman, care stăpânea această regiune, a fost în tabăra celor înfrânți, a pus problema unor împărțiri a sferelor de influență într-o regiune în care harta semăna extrem de puțin cu ceea ce este acum. Neo-otomanismul propus de actualul președinte turc devine o acțiune revizionistă cu o întârziere de un secol. Iar istoria acestei regiuni vorbește despre turci, într-o vreme când statele arabe nu existau, ca despre o putere cuceritoare deloc ușor de suportat.

    De sute de ani, turcii au cucerit și ocupat teritorii din jurul Mediteranei, pe care acum le consideră ca fiind de drept în sfera lor de influență. Este și un fel de comportament colonialist din aceste vremuri dar fără elemente de noutate sau originalitate. Simplul fapt că, în urmă cu secole, pe vreun pământ din Europa, Asia sau Africa au stăpânit turcii pare să fie argumentul cel mai solid pentru tot felul de revendicări. De fapt, principiul cel mai important este apartenența la aceeași religie islamică, precum majoritatea covârșitoare a arabilor implicați direct sau indirect, în evenimentele din Orientul Apropiat. Deși ocupația otomană nu are nimic plăcut în amintirea sa, acum susținerea turcă a cauzei palestiniene se vrea esențială.

    Dar nici din Turcia nu se amenință cu pacea, ci, inevitabil, cu războiul. Pentru că, în Orientul Apropiat, toată lumea amenință pe toată lumea. De la 7 octombrie, când civilii arabi au ucis peste 1.200 de israelieni, bombele și omorurile vin în valuri, din toate părțile. Reacția Israelului a transformat Gaza într-un pământ pârjolit, plin de ruine și de morminte. Rachetele și dronele zboară de atunci în toate părțile, spre și dinspre Israel, din Gaza, din sudul Libanului, dispre Iran, dispre rebelii houthi din Yemen. În spațiul loviturilor precise, Israelul aduce acțiuni suprinzătoare și de-a dreptul uimitoare prin rezultate.

    Recent, liderul Hamas, inamicul din Gaza, a fost ucis într-o explozie produs chiar în Teheran, capitala marelui sponsor al mișcărilor anti-israeliene, Iranul. El participa la învestirea noului președinte al Iranului, care vine să îl înlocuiască pe cel decedat în prăbușirea helicopterului în care se afla. Victimele de răzbunat sunt, acum, cu zecile de mii, din mai multe țări iar mulți dintre ele sunt personaje importante pentru poporul și lupta lor.

    Pacea devine imposibilă din cauza infernalei acutizări a conflictului, care se poartă pe toate fronturile văzute și nevăzute, cu extrem de multe victime. În această încrâncenare s-ar putea ca pacea să nu fie recunoscută, dacă va apărea vreodată în calea decidenților de viață și de moarte. Se împlinesc 10 luni de la atacul împotriva Israelului, peste 300 de zile de când unii oameni se află în captivitate iar alții sunt bombardați masiv. Orice rachetă aruncată în luptă cade într-o zonă sensibilă. Israelienii lovesc orașele din Gaza, militanții Hamas mai trimit, din când în când, rachete asupra orașelor israeliene, mai ales a Tel Avivului.

    La fel, dar dispre sud, procedează și grupul militant yemenit. Dinspre Răsărit, moartea balistică vine direct din Iran și caută tot civilii din orașe, pentru o eficiență cât mai mare. O rachetă trasă din sudul Libanului, se pare, cade în zona Înălțimilor Golan, luate de la Siria, și ucide copii druzi, adică arabi musulmani. În sudul Libanului, țară ce stă de mai mult timp fără lideri politici, istoria vorbește numai de masacre între foști vecini, acum grupați în tabere și armate. E greu să dai o definiție a păcii ce ar trebui negociată și construită în Orientul Apropiat, pentru că nimeni nu o vrea și se fac eforturi mortale ca ea să nu aibă nicio șansă.

  • Amir Heidarkhodaee din Iran

    Amir Heidarkhodaee din Iran

    Cântă la mai multe instrumente tradiționale persane – setar, tambur și daf și cântă și cu vocea. Este pasionat de muzică încă din clasele primare, iar la 15 ani a început studiul chitarei clasice. A urmat cursurile Academiei de Muzică din Esfahan și cursuri de muzică în Teheran. A studiat cu maeștri renumiți în Iran ai acestor instrumente tradiționale. Repertoriul său include muzica tradițională persană, muzica sufi, piese instrumentale și instrumental-vocale și însoțește versurile poeților persani.

     

     

    Amir cântă și alături de artiști români și a ajuns în România cu ocazia Festivalului Internațional George Enescu din 2011, unde a fost pe scenă alături de Grigore Leșe și alți artiști iranieni. A început atunci o colaborare cu Grigore Leșe, dar și cu alți artiști români.

     

    De-a lungul anilor, Amir a colindat țara întreagă cu numeroase concerte cu diverse ocazii. Este invitat special în concertele Loredanei Groza, este prezent la televiziunea publică, la radioul public, creează muzică pentru film, participă la evenimente dedicate iei tradiționale românești și este un artist integrat în viața culturală românească. Cum a început povestea sa românească?

    „Pentru prima dată am ajuns în România la Festivalul George Enescu în 2011, alături de domnul Grigore Leșe. A fost o onoare pentru mine să văd cât de apropiat este de muzica pe care o fac eu stilul tulnicelor din Maramureș. E foarte similar cu muzica mea și chiar cu muzica persană tradițională. Foarte repede m-am îndrăgostit de chestia asta și a fost pentru mine un dar.

    Așa am ajuns în România și apoi a început drumul meu aici cu domnul Grigore Leșe și cu ceilalți muzicieni. Chiar am călătorit peste tot, sunt foarte norocos din acest punct de vedere, am participat la festivaluri din nordul României, în sud, în vest, în nord-vest, peste tot și din cauza asta mă consider foarte norocos.”

     

     

     

    Ce l-a determinat să rămână aici?

    „În România am studiat puțin, la Conservator, compoziție de jazz cu domnul Mircea Tiberian și apoi m-am întors în Iran. Acolo am trăit într-o situație pe care n-am dorit-o, din păcate, pentru că s-au schimbat foarte multe lucruri în Iran, mai ales că eu șase ani am locuit în România și în Europa. Situația nu a fost cum trebuie din toate punctele de vedere – în politică, în cultură, în artă s-a schimbat foarte mult. Astfel că, în ultimii ani am încercat să plec cu ajutorul unui prieten.

    M-a ajutat cu o invitație din octombrie 2023 un iranian foarte cunoscut din România. M-a invitat și am ajuns din nou aici.”

    Ce îi place la viața din România?

    „Orice tradiție, oamenii foarte deschiși oriunde am fost, asta am simțit eu. Importante pentru mine sunt arta, cultura și tradițiile. Bineînțeles și istoria.”

     Ce îi place mai puțin?

    „Depinde, nu știu… De exemplu, am gustat, dar n-am putut să mănânc mămăligă, nu știu de ce.”

     

     

     

    Ce îi lipsește din Iran?

    „A doua oară am ajuns în România acum doi ani. Din nefericire, după moartea Jinei Mahsa Amini, s-au schimbat foarte multe radical, nu numai în domeniul muzical, ci și pentru regizori, actori, pentru artiști în general. Iranienii n-au rezistat foarte mult, eram furioși, era ceva neașteptat pentru că s-a depășit o limită, ca niciodată. N-am putut să rămân și am avut probleme chiar ca pe vremea comunismului, a fost exact aceeași situație. Și, având experiență în Europa și în România, din cauza asta n-am putut să respir din punct de vedere muzical acolo.

    Acum, în acest moment, pentru că nu mai pot să mă întorc, bineînțeles că mi-e dor de părinții mei și de sora mea, care de atunci mi-a susținut enorm muzica.

    Asta îmi lipsește și, în al doilea rând, clădirile care există în Esfahan, care se află exact în centrul Iranului și e un oraș de cultură, are o istorie îndelungată.”

     

     

     

    Ce ar vrea să ducă din România în Iran, dacă vreodată se va putea întoarce acolo- și îi dorim să se poată întoarce.

    „Doamne ajută! Costumele și hainele, ia pe care și noi o avem acolo, în Iran, și chiar muzica din Maramureș, stilul tulnicelor și chiar mâncarea. Sunt foarte apropiate pentru mine costumele tradiționale care există în România – de fapt, și noi avem tot felul de costume tradiționale în nordul Iranului, foarte asemănătoare cu ia.

    Acum, pentru că am lipsit cam patru ani și n-am avut nicio activitate muzicală, vreau să încerc să revin la activitatea pe care am avut-o înainte.

    Mi-aș dori foarte mult să fie exact ca pe vremea șahului, înainte de revoluție, să existe un festival internațional ca atunci și să pot să mă duc, de exemplu, cu domnul Grigore Leșe sau un mare artist pe care-l cunosc și să facem un concert acolo. Artiștii occidentali și din România și de mai departe să ne ducem acolo și să cântăm pentru publicul iranian, așadar un festival internațional cu artiști internaționali, așa cum exista înainte de revoluție. Se ținea în fiecare an în Shiraz, orașul marilor poeți persani Hafez și Saadi și în fosta capitală Persepolis.”

     

  • Iran: Consiliul prelungește măsurile restrictive ale UE

    Iran: Consiliul prelungește măsurile restrictive ale UE

    Consiliul Uniunii Europene a decis ieri să prelungească până la 27 iulie 2025 măsurile restrictive împotriva Iranului, acestea urmând să fie revizuite în continuare anual.

    12 persoane și 9 entități sunt în prezent supuse regimului de sancţiuni. Cei vizați sunt supuși unei înghețări a activelor, iar furnizarea de fonduri sau resurse economice, direct sau indirect, către aceștia sau în beneficiul lor este interzisă. De asemenea, persoanele fizice incluse pe această listă au interdicție de călătorie în Uniunea Europeană.

    În concluziile sale din 21 și 22 martie 2024, Consiliul European a solicitat terților, inclusiv Iranului, să înceteze imediat furnizarea de sprijin material pentru războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

    În concluziile din 17 și 18 aprilie 2024, Consiliul și-a reiterat angajamentul de a lua măsuri restrictive suplimentare împotriva Iranului, în special în legătură cu vehiculele aeriene fără pilot și rachetele. În final, Consiliul a reiterat faptul că Uniunea rămâne pe deplin angajată să contribuie la de-escaladarea conflictului şi la securitatea în regiune.

    Pe 14 mai 2024, Consiliul a extins domeniul de aplicare al cadrului Uniunii Europene pentru măsuri restrictive în contextul sprijinului militar acordat de Iran pentru războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, pentru a include atât dronele, cât și rachetele, precum și susţinerea programului iranian de drone și rachete pentru grupurile și entitățile armate din Orientul Mijlociu și regiunea Mării Roșii.

    Mai mult, Consiliul a interzis exportul unor componente suplimentare utilizate în dezvoltarea și producția de vehicule aeriene fără pilot din Uniunea Europeană către Iran.

    Pe 31 mai și 24 iunie, Consiliul a inclus șase persoane și patru entități pe lista celor vizaţi de aplicarea acestor măsuri restrictive. Între acestea se află ministrul iranian al apărării, dar şi Marina Corpului Gărzilor Revoluţionare Islamice. Organizaţia are legături cu Hezbollah în Liban şi cu Hamas în teritoriile palestiniene şi a fost declarată drept teroristă de către Statele Unite ale Americii în anul 2019.