Tag: Irina Cajal

  • Controverse privind o manifestare a Academiei Române

    Controverse privind o manifestare a Academiei Române

    În România s-au declanşat controverse după o manifestare a Academiei Române legată de centenarul descoperirii insulinei, eveniment al ştiinţei mondiale de care şi-a legat numele profesorul Nicolae Paulescu, fără a se menţiona activitatea sa politică şi publică virulent antisemită.



    La evenimentul Academiei Române au participat 2 membri importanți ai comunității evreiești, Aurel Vainer, președinte onorific la Federației Comunităților Evreiești, și Irina Cajal Marin, subsecretar de stat și fiica lui Nicolae Cajal, preşedinte al Federatiei Comunităților Evreiești între 1994 si 2004 și fost academician. Pentru că a girat un astfel de eveniment, Irinei Cajal i se solicită acum demisia din Guvern, gest necesar văzut de un grup de aproape 30 de intelectuali care și-au exprimat public revolta. Paulescu ”a fost una din figurile proeminente ale naționalismului extrem, antisemismului și rasismului în climatul ideologic și politic al României interbelice. A fost autorul celui mai radical discurs antisemit cunoscut în spațiul românesc”, se arată în apelul public adresat premierului Florin Cîțu și ministrului Culturii Bogdan Gheorghiu. Prin prezența lor, doamna Irina Cajal, Subsecretar de stat și domnul Aurel Vainer, Președinte onorific la FCER, au legitimat un eveniment memorial de glorificare a unuia dintre cei mai antisemiți ideologi interbelici, consideră semnatarii.



    Reprezentantul Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei, deputatul Alexandru Muraru, a transmis că apologia unui antisemit radical, precum Nicolae Paulescu, adept al pseudo-ştiinţei inferiorităţii biologice a evreilor ca argument pentru discriminarea şi persecutarea acestora, reprezintă o abdicare de la principiile de adevăr şi toleranţă pe care trebuie să se aşeze societatea românească. Este nevoie de o reacţie de delimitare fermă şi rapidă a conducerii Academiei Române faţă de această abordare necritică asupra operei şi vieţii omului de ştiinţă Nicolae Paulescu, afirmă Muraru, care adaugă că o instituţie de talia Academiei Române nu poate să ignore activitatea politică antisemită a lui Paulescu, care a pus, printre altele, bazele ideologice ale exterminării unei categorii etnice şi religioase din societatea românească. Lipsa unei abordări oneste a unui înalt for ştiinţific asupra activităţii politice a lui NC Paulescu asimilează acest tip de manifestare cu cele din perioada comunistă, afirmă Alexandru Muraru.



    Este nevoie de o delimitare fermă şi rapidă a conducerii Academiei Române faţă de această abordare necritică asupra operei şi vieţii omului de ştiinţă Nicolae Paulescu, un notoriu ideolog şi activist antisemit. Meritele ştiinţifice ale fiziologului Paulescu trebuie prezentate împreună cu acţiunile sale politice şi utilizarea legitimităţii conferită de statutul de profesor pentru a însăila teorii anti-semite bazate pe pseudo-ştiinţa inferiorităţii biologice a evreilor ca argument pentru discriminarea, persecutarea şi exterminarea acestora. Nicolae Paulescu reprezintă unul dintre cei mai înverşunaţi ideologi antisemiţi, care au pregătit terenul pentru declanşarea exterminării în masă a evreilor. Paulescu a apelat la teorii, mesaje şi acţiuni care au produs un prejudiciu ireparabil pentru o democraţie, pentru principiile fundamentale ale societăţilor contemporane. Punerea meritelor sale ştiinţifice în afara activităţii sale politice presupune o exonerare a sa de o imensă responsabilitate. Antisemitismul politicianului a devenit astfel parte din opera sa ştiinţifică. El şi-a bazat teoriile pe elemente de rasism biologic şi nu a ezitat să folosească medicina în scopuri ideologice.



    Deşi a murit în 1931, înaintea Holocaustului, Paulescu s-a pronunţat în favoarea exterminării evreilor. Nicolae Paulescu nu doar că a publicat cărţi, broşuri, articole împotriva evreilor şi a utilizat prestigiul medicului pentru a oferi armătura academică a pseudo-ştiinţei inferiorităţii biologice a naţiei evreieşti, dar a şi acţionat politic prin înfiinţarea, în 1922, împreună cu A.C. Cuza, a Uniunii Naţional Creştine, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbol oficial. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine şi au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid.



    Fascizarea României în anii 1930 şi ororile Holocaustului sunt indelebil legate de influenţa politică, ştiinţifică şi gazetărească a lui Nicolae Paulescu prin care a incitat la ură şi eliminarea fizică a evreilor. Însuşi Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mişcării Legionare, îl considera, alături de A.C. Cuza, un ilustru înaintaş. Prezentarea meritelor ştiinţifice ale diferitelor personalităţi din patrimoniul României, fără a menţiona şi eventuala activitate politică sau ideologică, în anumite cazuri, pusă, în slujba unor idealuri sau regimuri care au condus la persecutarea sau exterminarea unor oameni nevinovaţi, înseamnă a perpetua un neadevăr istoric şi o implicită ultragiere a memoriei victimelor directe sau indirecte ale acestora, conchide deputatul Alexandru Muraru.



    Președintele Academiei Române, profesorul Ioan Aurel Pop, consideră ca nefondat protestul lansat de un grup de intelectuali față de un eveniment al instituției pe care o conduce prin care o figură proeminentă a antisemitismului românesc, Nicolae Paulescu, a fost elogiat pentru inventarea insulinei în urmă cu 100 de ani.



    Potrivit acad. Pop, din relatările de la evenimentul la care nu a participat din motive de sănătate, atât dr. Aurel Vainer, cât și Irina Cajal, au rostit cuvinte extraordinar de elogioase” la adresa românului care, pentru lumea științifică, a făcut o descoperire epocală acum 100 de ani”. Nu mi se pare justificat și nu are legătură cu momentul. Oamenii nu s-au adunat pentru descoperitorul insulinei, (…) s-au strâns ca să marcheze pentru publicul larg o mare descoperire care s-a dovedit extrem de importantă pentru viitor, insulina, indiferent de confesiunea sau naționalitatea celui care a făcut-o. Mi se pare o acțiune decentă față de descoperirea stiințifică epocala pe care a făcut-o un român acum 100 de ani, el are intâietate, chiar dacă datele Nobel au consemnat alți doi oameni de știință”, a declarat Ioan Aurel Pop.

  • Un muzeu octogenar îşi serbează tinereţea

    Un muzeu octogenar îşi serbează tinereţea

    La împlinirea a 84 de ani de la deschiderea Muzeului Național al Satului
    Dimitrie Gusti din București, acest paradis din nordul capitalei,
    este mai tânăr ca oricând şi celebrează prin diverse evenimente şi Anul
    omagial Dimitrie Gusti și Școala Sociologică de la București, instituit de
    Academia Română, declarat astfel la 140 de ani de la naşterea lui Dimitrie
    Gusti – prestigios sociolog, membru marcant al Academiei Române și Președinte
    al Academiei Române (1944-1946).


    Despre declararea anului 2020 ca an omagial al personalităţii omului de
    cultură Dimitrie Gusti, ne-a vorbit Paula Popoiu, managerul Muzeului :Anul omagial Dimitrie Gusti
    şi şcoala sociologică de la Bucureşti a fost decretat astfel de Academia
    Română, la începutul anului, când aici (la Academia Română) a avut loc şi sesiunea
    omagială Dimitrie Gusti. Academia română, mă bucur, că dă o mare importanţă
    acestui mare om de cultură, mare profesor, mare ministru, care a fost Dimitrie
    Gusti şi care ne-a lăsat această comoară numită Muzeul Satului.

    Sigur, nu o să
    fac acum istoria şcolii sociologice. Vreau doar să subliniez cât de importantă
    este această creaţie, singura care a rămas de fapt, concret, după ce şcoala
    sociologică de la Bucureşti a fost interzisă, după ce Dimitrie Gusti a fost
    expulzat din viaţa culturală. Este important că a rămas în urma muncii imense
    pe care a făcut-o această şcoală, creaţia care se cheamă Muzeul Satului. Şi
    după cum toţi ştiţi, şcoala sociologică de la Bucureşti nu a făcut cercetări ca
    să creeze Muzeul Satului, ci ca să amelioreze viaţa ţăranului din sate. A fost
    o cercetare sociologică cu alt scop. Dar a rămas în urmă acest muzeu.


    Muzeul şi-a deschis porțile pentru public în anul 1936. Expoziția
    permanentă acoperă o suprafață de 14 ha având 380 de monumente, 60.000 de
    obiecte în colecțiile de patrimoniu și peste 250.000 de documente de arhivă
    referitoare la sat și viața sa tradițională. Expozițiile permanente și cele
    temporare atrag un număr de 500.000 de vizitatori anual. Muzeul Satului este,
    în perioade obişnuite, obiectivul cultural cel mai vizitat din România, deschis
    în toate zilele săptămânii.


    Şi cum, în vacanţe, Muzeului
    Național al Satului Dimitrie Gusti ne obişnuise cu atelierele
    organizate pentru copii, am vrut să aflăm de la Paula Popoiu care este situaţia
    anul acesta, când, după o două luni, muzeele îşi deschid timid porţile, în
    condiţii de distanţare şi protecţie la care nimeni nu s-ar fi gândit vreodată. :

    Vara pe uliţă va fi însă în
    luna august. Am zis să nu luăm deocamdată hotărâri în privinţa acestui proiect,
    pentru că până în august se mai pot întâmpla multe lucruri. Dar ca să nu stăm
    doar să aşteptăm să vedem ce se întâmplă, ne gândim totuşi să facem cu un număr
    limitat de copii, pentru că avem această posibilitate de a îi duce în curţile
    caselor, să facem măcar câteva ateliere. Adică să nu lăsăm copiii toată vacanţa
    fără posibilitatea de a face ceva. Majoritatea acţiunilor cu publicul şi cu
    copiii, mai ales, vor fi în spaţiul online, pentru moment. Ne vom adapta din
    mers. Copiii nu vor fi uitaţi. Avem deja în spaţiul online Căsuţa cu poveşti.
    În afară de actorii care ne-au ajutat şi cărora le mulţumesc, am citit şi eu şi
    colegii mei poveşti. Vom continua în spaţiul online, pentru moment, şi pe
    măsură ce lucrurile se vor derula, ne vom adapta.


    Muzeul organizează tradiţional
    evenimente şi festivaluri, în care meşteri populari şi rapsozi, arată
    vizitatorilor crâmpeie din viaţa satelor. Dar pentru că nu doreşte să rămână în
    afara timpurilor, după digitalizarea arhivei muzeului, a mai apărut un proiect,
    tot digital, Tezaure umane vii, despre care ne-a vorbit Paula Popoiu: Este în primul rând meritul
    doamnei Camelia Moise, care este jurnalist, care a făcut filmele şi noi doar
    ne-am raliat acestui proiect şi vom continua împreună cu domnia sa cercetările
    şi scoaterea în evidenţă a acestor meşteri, rapsozi, care sunt foarte
    importanţi pentru că ei reprezintă un fel de chintesenţă a culturii
    tradiţionale, în acest moment.



    Irina Cajal, subsecretar de stat în Ministerul Culturii, a rememorat
    începuturile sale la acest muzeu şi a transmis un mesaj de încurajare: Mă gândesc că acum 60 de
    ani, am păşit în acest muzeu, în stânga mea era domnul Focşa şi în dreapta mea
    domnul Stahl şi domnul Tancred Bănăţeanu. Deci trei mari iniţiatori ai acestui
    muzeu şi iubitori (n.r. ai lui). Eu am făcut antropologie, ştiţi bine că sunt
    eleva lui Levi Strauss, dar am trăit în acest muzeu, de mulţi mulţi ani şi
    iubesc acest muzeu şi pot să vă spun că parte din viaţa mea este dedicată
    acestui muzeu şi oamenilor de aici.

    Avem foarte multe proiecte la Ministerul
    Culturii, eu mă ocup foarte mult de minorităţi, de festivaluri ale
    minorităţilor naţionale, de tot ce e legat de artă populară şi de frumos, iar
    ca fiică a unui mare virusolog, profesorul Cajal (n.r. tatăl Irinei Cajal), care s-a ocupat toată viaţa lui de
    virusuri şi în casa noastră s-au discutat foarte mult, vreau să fiţi siguri că
    virusul ăsta va dispărea şi ne va lăsa să ne vedem ca mai înainte de viaţa
    noastră frumoasă, pe care acum o regretăm şi va fi din nou, vă promit!



    Şi cum în muezeu au fost plantte flori, iar viaţa satului şi-a păstrat
    ritmurile dintotdeauna, nu vă putem decât invita să vă bucuraţi de verde,
    miresme, tezaur şi pace, în incinta lui.