Tag: Irina Margareta Nistor

  • Irina Margareta Nistor

    Irina Margareta Nistor

    La célèbre
    critique de film Irina Margareta Nistor, celle que l’on appelle La Voix en
    Roumanie pour avoir doublé plus de 5 000 films depuis l’époque communiste jusqu’à
    présent, a récemment été récompensée de l’Ordre des arts et des lettres au grade
    d’Officier. La décoration lui a été remise par l’ambassadrice de France en
    Roumanie, SE Laurence Auer, lors de l’ouverture de la 25e édition du
    Festival du film français à Bucarest.






    Nous avons interrogé
    Irina Margareta Nistor sur le cheminement qui l’a menée là : « Si on
    aime beaucoup une langue, comme le français, et si on aime le cinéma, cela nous
    fait entrer dans un film où il ne nous adviendra que de bonnes choses. C’est
    comme un très beau film, que nous prenons tous plaisir à regarder. »





    Alors que toute
    sa carrière s’est faite dans le cinéma, Irina Margareta Nistor n’est pas
    diplômée d’une école de film. Elle nous explique son parcours universitaire :
    « D’un côté, je n’ai pas pu passer l’examen en cinéma, car on n’organisait d’examen
    d’entrée pour la section de critique de film que tous les deux ans. D’un autre
    côté, ma mère était professeure de français, j’ai donc choisi de faire langues
    étrangères, et j’ai aussi opté pour l’anglais. C’est très important d’être
    diplômée en langues étrangères, cela permet de découvrir le monde et les films
    autrement. Et ça ouvre des débouchés ! Sans parler d’autres langues, je
    crois que j’aurais eu plus de difficultés à sortir du chômage, à un moment
    donné. »


    La Voix, que
    tous les Roumains connaissent, nous a expliqué comment elle perçoit le fait
    d’être reconnue par des millions de personnes. Irina Margareta Nistor : « J’ai
    reçu énormément de compliments. J’ai l’impression que c’est un pays avec une
    mémoire très vive, si 30 ans après, les gens se souviennent encore de moi.
    D’accord, je comprends, ils étaient jeunes à l’époque, et peut-être qu’une
    partie d’entre eux se rendaient compte des manques qu’ils subissaient. J’ai
    récemment reçu un message sur Facebook qui m’a beaucoup flattée et qui disait :
    si un extraterrestre venait me voir et me demandait ce qu’est le cinéma, je lui
    dirais de regarder Irina Nistor dans les yeux quand elle parle de films avec
    tant de passion. J’ai trouvé ça très beau, car j’aime vraiment le cinéma. Là,
    par exemple, j’ai très hâte d’entrer dans la salle voir le film. J’ai beaucoup
    apprécié le fait de recevoir cette décoration juste avant le début d’un
    festival de film. »





    Pour Irina
    Margareta Nistor, les récents succès des réalisateurs roumains dans les
    festivals internationaux s’inscrivent dans une évolution tout à fait
    naturelle : « Si on leur pose la question, ils ont tous eu des modèles,
    et qui sont souvent les mêmes. Il s’agit de Lucian Pintilie, d’Alexandru Tatos,
    de Liviu Ciulei, de Stere Gulea. Le point de départ est là. Et je crois aussi qu’ils
    ont eu un désir très fort d’inventer quelque chose de nouveau et de mettre la
    Roumanie sur les cartes. Avant, on détestait vraiment quand, dans un programme
    de cinéma, on passait de la Pologne à la Russie, en occultant complètement la
    Roumanie. »






    Nous avons également
    demandé à Irina Margareta Nistor quel genre de film réussit aux réalisateurs
    roumains contemporains : « Ils réussissent très bien les films à
    prix, les films de festivals. Mais j’aimerais vraiment qu’ils réussissent les
    films et populaires et à prix. Je vais vous donner l’exemple le plus évident.
    En plus, ça me rend très fière, car il a reçu lui aussi la même médaille. Il
    s’agit de Radu Mihăileanu, qui a réalisé « Le Concert ». Le film a
    gagné quelques Césars et puis c’est un film qui guérit toute dépression. Je le
    recommande à chaque fois que quelqu’un me demande ce qu’on peut regarder pour
    tout oublier. »




    Nos
    félicitations vont à Irina Margareta Nistor pour cette récompense. La Voix
    cinéphile est toujours, et avec enthousiasme, à nos côtés. (Trad. Elena Diaconu)

  • Programma Radio Romania Internazionale 12.07.2021

    Programma Radio Romania Internazionale 12.07.2021

    Giornale radio: Stato di allerta per Covid-19 prorogato in Romania; Elezioni Moldova, le autorità di Bucarest salutano vittoria filo-europeo PAS (segue approfondimento); Italia campione dEuropa; Ospiti a RRI: Ordine delle Arti e delle Lettere al critico cinematografico Irina Margareta Nistor; “Chiacchiere dei colori”, il giovane artista italo-romeno Andrei Pennazio, in mostra al Museo Nazionale della Marina Romena di Costanza; Pagina di storia (replica); Una canzone al giorno



  • Ordine delle Arti e delle Lettere al critico cinematografico Irina Margareta Nistor

    Ordine delle Arti e delle Lettere al critico cinematografico Irina Margareta Nistor

    Irina Margareta Nistor, noto critico cinematografico, celebre per aver doppiato oltre 5.000 film dai tempi dell’ex dittatore Ceauşescu ad oggi, è stata insignita del grado di Ufficiale dell’Ordine delle Arti e delle Lettere. L’onorificenza le è stata consegnata dall’Ambasciatrice di Francia a Bucarest, Laurence Auer, in apertura della 25/a edizione del Festival del Film Francese in Romania. Se ami tanto una lingua come il francese, ma anche il cinema, allora sicuramente entrerai in un film in cui ti accadranno solo delle cose buone. Un bellissimo film, che chiunque si godrebbe volentieri, ha detto Irina Margareta Nistor a Radio Romania Internazionale.

    Per milioni di romeni, Signora Film, come viene chiamata Irina Margareta Nistor, è una voce inconfondibile, nel vero senso della parola. Sono rimasta con tantissimi complimenti. Ho la sensazione di vivere in un Paese che ha una vivissima memoria, visto che la gente ricorda i miei doppiaggi anche 30 anni dopo. Certamente, molti erano giovani all’epoca, alcuni se ne accorgevano delle mancanze. Però mi ha fatto una forte impressione un recente post su Facebook, in cui qualcuno scriveva: se venisse un alieno a chiedere cosa significa il film, gli direi di guardare negli occhi di Irina Nistor per vedere con quanta passione racconta il cinema. E mi è sembrato bellissimo, perchè io credo veramente che sia la voce che gli occhi riflettano l’amore per il cinema. La cosa che mi ha commosso di più è che l’onorificenza mi è stata consegnata oggi, quando inizia un festival di cinema, aggiunge Irina Margareta Nistor.

    La nostra ospite colloca i successi raggiunti dai registi romeni ai festival internazionali in un percorso normale. Se chiedi a loro, ognuno dirà di aver avuto un modello. E al solito i modelli sono quasi gli stessi – Pintilie, Tatos, assolutamente Liviu Ciulei e Gulea. Quindi hanno avuto un punto di partenza, dopo di che hanno voluto fortemente fare una cosa diversa e dimostrare che la Romania si trova sulla mappa, per non passare sempre, ovunque, dalla Polonia direttamente alla Russia. Era la cosa che odiavo di più, vedere in un programma che alla Polonia seguiva la Russia e la Romania – no, dice ancora Irina Margareta Nistor, spiegando anche quali film vengono bene ai registi romeni dei nostri giorni.

    Vengono bene le pellicole da essere premiate, ma mi auguro vivamente che vengano altrettanto bene sia quelli rivolti al grande pubblico che quelli da essere premiati. E vi faccio l’esempio del regista Radu Mihăileanu, insignito della stessa onorificenza conferita a me, di cui ne sono particolarmente orgogliosa. Il concerto gli ha portato alcuni Premi César, che ci hanno tolto qualsiasi depressione. Lo consiglio sempre a chi mi chiede cosa sarebbe da vedere per dimenticarsi di tutto quello che ci sta intorno, conclude la nostra ospite. Radio Romania Internazionale si congratula con Irina Margareta Nistor, che ringrazia per essere sempre, con entusiasmo, accanto a noi.

  • Jurnal românesc – 02.07.2021

    Jurnal românesc – 02.07.2021

    Peste 70% dintre românii care trăiesc în străinătate folosesc reţetele sociale pentru a se informa despre ceea ce se întâmplă în ţară, reiese dintr-un sondaj realizat în iunie de RePatriot, un proiect al Romanian Business Leaders. Conform cercetării, peste 82% dintre românii din diaspora preferă să comunice online cu cei de acasă, preponderent prin intermediul WhatsApp. 70% dintre respondenţi spun că vorbesc cu cineva din România de câteva ori pe săptămână, 16% o dată pe săptămână și 5% doar o dată pe lună. 35,5% dintre românii din străinătate comunică cel mai bine cu ambasadele, 30% cu bisericile din comunitățile respective, iar aproape 26% au o comunicare bună cu administrațiile locale din România. 33% vor să primească informaţii despre locurile de muncă şi oportunităţile de afaceri din ţară, 47% sunt dispuși să vină cu soluții concrete la problemele sociale și economice ale României, iar 25% sunt dispuși să aducă în țară cunoștințe tehnice și științifice dobândite în străinătate. La cercetarea sociologică intitulată Comunicarea cu românii de pretutindeni au participat 1.141 de conaţionali din 31 de țări, între care Germania, Spania, Italia, Marea Britanie, Irlanda, Statele Unite, Germania şi Franța.



    Numărul total de cetăţeni cu drept de vot înscrişi în Registrul Electoral la data de 30 iunie a fost de 18.914.403, cu 3.305 mai mare decât la 31 mai, transmite Autoritatea Electorală Permanentă. Din totalul de alegători români care figurează în Registrul Electoral, 750.021 aveau domiciliul sau reşedinţa în străinătate şi erau deţinători de paşaport electronic. Cei mai mulţi cetăţeni români cu drept de vot din afara graniţelor ţării, înscrişi în Registrul Electoral, se află în Republica Moldova – 232.200, în Germania – 106.725, Italia – 69.719, Statele Unite ale Americii – 61.132, Spania – 46.546, Canada – 44.174, Israel – 41.318 şi Ungaria – 27.065. Potrivit estimărilor, care au la bază date oficiale publicate de institutele de statistică din ţări europene ce găzduiesc comunităţi numeroase de români, diaspora românească din Europa numără peste 4 milioane de oameni.



    Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și Federația Română de Oină îi invită pe conaţionalii aflaţi peste hotare să redescopere frumusețea sportului național. Cupa Reginei și Cupa Regelui la oină au loc sămbătă, 3 iulie, la Ploieşti, şi vor fi transmise în direct de postul de televiziune Look Sport +, care este disponibil şi pe Internet şi poate fi urmărit din orice colţ al lumii unde există comunităţi de români. DRP anunţă că aceasta este o primă activitate dintr-o serie de acțiuni de promovare a sportului tradițional în rândul românilor de peste hotare, pe care instituția şi Federația Română de Oină le desfășoară împreună în perioada următoare.



    Criticul de film Irina Margareta Nistor a primit din partea ambasadorului Franţei la Bucureşti, Laurence Auer, însemnele de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor, titlu acordat de Ministerul Culturii din Franța pentru angajamentul său în serviciul cinematografiei. Diplomatul francez a spus că Irina Margareta Nistor reprezintă o autoritate în România şi în Europa în domeniul cinematografiei, cronicile sale fiind apreciate atât de profesionişti, cât şi de public. Irina Margareta Nistor a tradus subtitrările a peste 500 de filme şi piese de teatru.


    De-a lungul anilor a dublat peste 5.000 de filme şi a tradus din franceză şi engleză peste 100 de cărţi şi dicţionare. A comentat în direct pentru televiziune premiile Cesar, gala festivalului de film de la Cannes, premiile Oscar, BAFTA şi Emmy şi a realizat numeroase programe de televiziune, precum Video Ghid, Serialul Serialelor, Ecranul, Cine-lexicon, Spot Cinematographic şi Film Puzzle. În prezent, moderează emisiunea radio Vocea Filmelor şi o rubrică de televiziune dedicată producţiilor pentru marele ecran. Printre personalităţile româneşti care de-a lungul timpului au fost decorate cu Ordinul Artelor și Literelor se regăsesc Neagu Djuvara, Nicolae Xenopol, Andrei Pippidi, Aurel Stroe, Sanda Nițescu, Paul Goma, Ion Caramitru, Maia Morgenstern, Leontina Văduva sau Gigi Căciuleanu.


  • De 25 de ori Festivalul Filmului Francez din România

    De 25 de ori Festivalul Filmului Francez din România

    Festivalul Filmului Francez (FFF) din România celebrează 25 de ani de existenţă cu o ediţie aniversară, de vară, care areloc între 1 şi 11 iulie, în 12 oraşe din ţară: Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Arad, Brașov, Brăila, Constanța, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Târgu Mureş. Proiecţiile vor avea loc în săli de cinema sau spaţii culturale şi în aer liber, cu respectarea normelor sanitare care să garanteze siguranţa spectatorilor, dar şi online, pentru prima dată în istoria festivalului.



    Ecuaţia care stă la baza selecţiei de filme dezvăluită astăzi este 25 = 5 x 5: 5 secţiuni cu câte 5 filme fiecare, pentru a marca 25 de ediţii ale celui mai longeviv festival din România dedicat unei cinematografii naţionale, organizat de Institutul Francez din România alături de partenerii săi.



    Secţiunea clasică Panorama filmelor anului, dedicată marilor succese recente ale cinematografiei franceze, recompensate în festivaluri sau plebiscitate de public, este plasată în acest an de sărbătoare sub semnul comediei! Festivalul a fost deschis cu «Adieu les cons» de Albert Dupontel, marele câştigător la Premiile César în 2021, cu 7 trofee. Emmanuel Courcol, realizatorul filmului « Un Triomphe», vine la Bucureşti pentru a se întâlni cu publicul! Filmul său a fost desemnat Comedia Anului” la European Film Awards 2020.



    Festivalul Filmului Francez şi-a propus, încă de la primele ediţii, să pună în lumină vocile noi ale cinematografiei franceze. Competiţia Tinerilor Talente – Lungmetraj conţine cinci titluri de debut care s-au impus în circuitul festivalier internaţional al ultimului an şi care vor concura pentru Premiul Publicului. O secţiune nouă în cadrul Festivalului este Competiţia Tinerelor Talente — Scurtmetraj, care întărește, de asemenea, angajamentul Festivalului faţă de creaţia noului val de cineaşti francezi și care propune cinci titluri scurte, dar cu un parcurs festivalier deosebit.



    Carte Blanche pentru 5 cineaşti români este cea mai mare noutate a acestei ediţii aniversare, dedicată cinefililor dornici să revadă titluri de referinţă semnate de Maurice Pialat, Bertrand Blier sau Robert Bresson, dar şi filme care au scandalizat publicul Festivalului de la Cannes la vremea lor, ca Traité de bave et déternité al lui Isidore Isou în 1951 sau Holy Motors al lui Leos Carax în 2012. Pentru a celebra legăturile profunde care unesc cinematografia franceză de cea română, 5 cunoscuţi români, Adina Pintilie, Radu Jude, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu şi Cristi Puiu au propus câte un film francez care i-a impresionat sau i-a inspirat în mod deosebit.



    Cu a cincea şi ultima secțiune, retrospectiva online Le Meilleur du Festival du film français, Festivalul își onorează lunga istorie şi propune spectatorilor să (re)vadă 5 filme din ediţiile sale anterioare, care au marcat debutul unor regizoare şi regizori ce s-au impus între timp ca nume inconturnabile.



    Clipul al celei de-a 25-a ediţii a Festivalului poate fi vizionat AICI.



    Cunoscutul critic de film Irina Margareta Nistor, celebra voce care a dublat peste 5000 de filme, din perioada Ceauşescu până acum, a fost recompensată cu Ordinul Artelor şi Literelor, în grad de Ofiţer. Decoraţia i-a fost înmânată de către Ambasadoarea Franţei la Bucureşti, Laurence Auer, în deschiderea Festivalului Filmului Francez în România, ediţia a 25-a.



    Am stat de vorbă cu “Doamna Film” Irina Margareta Nistor, o voce de neconfundat, la propriu, pentru milioane de români.




  • Fellini a…. Bucarest

    Fellini a…. Bucarest

    Manca poco al ciak finale del centenario Fellini, poichè il Maestro era nato il 20 gennaio, il giorno dell’insediamento dei presidenti americani. Solo che lui, Federico Fellini, ha regnato sia sul cinema italiano, che su quello mondiale. Così Irina Margareta Nistor, critico cinematografico di notorietà e autrice radiotelevisiva, che durante il regime comunista ha tradottto e doppiato clandestinamente migliaia di film mesi al bando, che poi la gente guardava di nascosto.



    Ospite a Radio Romania Internazionale per la serie Fellini a…, promossa nel 2020 dalla Comunità Radiotelevisiva Italofona, per evocare il genio immortale nel centenario della sua nascita, Irina Margareta Nistor ha fatto riferimento al fatto che i grandi festival di Berlino, Cannes e il Festival del Cinema Transilvania – TIFF – hanno tutti ricordato Federico Fellini quest’anno. Anzi, in Romania è stata presentata anche la mostra fotografica in cui tutti abbiamo scoperto che, in realtà, la grande passione di Fellini era il suo alter ego: Marcello Mastroianni. Infatti, hanno condiviso buona parte della vita artistica. Fu Marcello Mastroianni la scelta felliniana per La Dolce Vita, con la più che celebre scena nella Fontana di Trevi, che attira tutto il mondo a Roma. Un ottimo agente di viaggi, vero? Ma anche il campo linguistico si è arricchito: e penso alla parola paparazzo, aggiunge la nostra ospite.



    La mostra Lights on! ricordata da Irina Margareta Nistor ha proposto una selezione di foto inedite della collezione Maraldi, scattate dal fotografo Paul Roland sul set del capolavoro felliniano 8 ½. E’ stata presentata quest’anno ad agosto al Museo d’Arte della città di Cluj, con il supporto della Camera di Commercio Italiana per la Romania e del Consolato Onorario d’Italia a Cluj, in occasione del Festival Internazionale del Cinema Transilvania – TIFF, che ha reso omaggio alla personalità del maestro anche con una rassegna dei capolavori della sua filmografia.



    La stessa mostra è stata presentata anche dall’Istituto Italiano di Cultura di Bucarest da ottobre a novembre, presso la Galleria Galateca della capitale romena. Le iniziative sono state possibili grazie alla collaborazione di Antonio Maraldi, direttore del Centro Cinema Città di Cesena, e della Regione Emilia-Romagna, spiegava allora a Radio Romania Internazionale la direttrice dell’Istituto Italiano di Cultura di Bucarest, Maria Luisa Scolari.



    L’inaugurazione della mostra Lights on! alla Galleria Galateca di Bucarest è stata seguita dalla proiezione del documentario Fellini fine mai (2019) di Eugenio Cappuccio, prodotto da RAI Cinema e RAI Teche e presentato alla 76/a Mostra del Cinema di Venezia, come anche del cortometraggio di animazione Il lungo Viaggio Fellini (2006), prodotto dalla Regione Emilia-Romagna e dalla Fondazione Federico Fellini.



    Ma lungo gli anni, l’universo del Maestro si è spesso ritrovato nel paesaggio culturale romeno. Un esempio in tal senso è il progetto Federico Fellini e il teatro radiofonico, promosso da Radio Romania nel 2016. La particolarità di questa iniziativa, che ha dato vita a cinque spettacoli tratti da copioni radiofonici del grande cineasta, risiede nel fatto che è stata realizzata insieme agli studenti dell’Università di arte teatrale e cinematografica di Bucarest, spiega il caporedattore del Teatro radiofonico di Radio Romania, Attila Vizauer. Gli stessi studenti hanno poi creato anche i cartelloni per ogni singola produzione tratta dai copioni di Federico Fellini, esposti successivamente in una mostra-evento a Bucarest.




  • Psychologen-Couch für Filmemacher: Internationales Psychoanalyse-Filmfestival in Bukarest

    Psychologen-Couch für Filmemacher: Internationales Psychoanalyse-Filmfestival in Bukarest

    Das Festival wird seit 2012 in Rumänien unter der Leitung der Filmkritikerin Irina-Margareta Nistor organsiert. Wir fragten sie, woher die Idee, ein derartiges Filmfest zu organisieren, und wie sich diese Idee entwickelt hat:



    Die Idee kam aus London, wo es seit vielen Jahren organisiert wird. Das Festival findet jedes zweite Jahr statt. Andrea Sabbadini, Direktor des European Psychoanalytic Film Festival London, meinte, wir werden nachholen, weil wir das Fest jährlich organisieren. In Gro‎ßbritannien startete es vor 16 Jahren. Anfangs beteiligten sich nur Psychoanalytiker, ein paar Filmkritiker und wenige Filmregisseure. Man analysiert einen Spiel- oder Dokumentarfilm. Ich habe die Form ein bisschen verändert, in dem Sinne, dass wir Publikum im Saal haben. Das Publikum kann Fragen stellen, und wir versuchen, etwas mehr zu erfahren. In den meisten Fällen stimmt das, was der Regisseur ausdrücken will, gar nicht überein mit dem, was der Psychoanalytiker im selben Streifen sieht. Das scheint mir besonders interessant.“




    Irina Margareta Nistor sagte weiter, die Organisatoren haben au‎ßer den Regisseuren, Filmproduzenten und Psychoanalytikern auch Menschen eingeladen, die einiges über die Bereiche, in die wir geführt werden, zu sagen haben. Irina-Margareta Nistor dazu:



    Jedes Mal wird jemand eingeladen, der eine direkte Beziehung hat zu dem, was im Film passiert. Zum Beispiel »The Mountain Between us« unter der Regie von Hany Abu-Assa spielt im Gebirge ab. Beim Erklimmen der Berge kann wann immer ein Unglück passieren. Deshalb haben wir Ticu Lăcătuş, der auf dem Everest war, eingeladen. »Frau im Mond« ist ein Stummfilm von Fritz Lang aus dem Jahr 1929. Wir haben [den Kosmonauten] Dumitru Prunariu eingeladen, um uns zu erzählen, wie es im Weltall ist. Das ist unsere Arbeitsweise.“




    Über das Feedback der Psychoanalytiker sagte uns Irina-Margareta Nistor folgendes:



    Das Feedback der Psychoanalytiker kann sich viel von dem, was sich der Regisseur gewünscht hat, unterscheiden. Zum Beispiel: »Chuck Norris versus Kommunismus«, ein Film von Ilinca Călugăreanu. Er handelt über ein Rumänien der achtziger Jahre, als die Videokassetten eine Flucht aus der Realität darstellten. Ich machte damals die Filmsynchronisation, obwohl ich eigentlich gegen die Synchronisation bin. Ich dachte, ich wäre eine Art Marry Poppins, ich konnte mit den Kindern zu Hause bleiben und wir konnten uns Zeichentrickfilme ansehen. Die Psychoanalytiker interpretieren das ganz anders. Ilinca hat den Film auch nicht so interpretiert, dass es um eine mütterliche Stimme gehe, die etwas erzählt. Egal welcher Generation der Zuschauer angehört, denkt er, dass man ihm Geschichten erzählt. Dabei waren es nicht meine Filme, ich machte nur die Synchronisation. Weil sie in der Muttersprache gesprochen wurden, neigte die Psychoanalyse zur Beleuchtung der mütterlichen Natur. Die Unterschiede sind gro‎ß. Die Regisseurin hingegen wollte zeigen, wie man sich durch Filme einer Diktatur entziehen kann.“




    Das Publikum wolle die Feinheiten der Filme verstehen, sagte unsere Gesprächspartnerin weiter:



    Das Publikum stellt sehr viele Fragen. Manchmal sogar unerwartete Fragen, und das ist sehr bedeutend. Beide Gäste können darauf antworten. Das Publikum wünscht Einzelheiten. Der Film »L’amant double« unter der Regie von François Ozon hat ein offenes Ende. Ich habe den Arzt Cristian Andrei eingeladen. Das Publikum wollte wissen, wie der Film, seiner Meinung nach, ende. Der Gast hat durch eine Frage geantwortet. Was glaubt ihr? Woran denkt ihr? Es ist eine andere Art, mit einem Publikum zu sprechen, dem 50 Jahre lang die Psychoanalyse untersagt war. Ein weiteres Beispiel könnte der deutsche Kinderfilm »Der kleine Vampir« in der Regie von Richard Claus und Karsten Kiilerich sein. Vor dem Film habe ich den Kindern gesagt, dass es schön sei, zu grü‎ßen, wenn ich grü‎ße, zu lächeln, wenn ich lächele. Nach dem Film habe ich ihnen gesagt, Vampire zu zeichnen. Alle Vampire lächelten. Ich meine, wir haben gewonnen!“



    Doch das siebte Psychoanalyse-Filmfestival barg auch Überraschungen. Irina-Margareta Nistor:



    Ich werde bei der Vintage-Abteilung präsent sein. Ich werde nicht zurück in die zwanziger Jahre kehren, sondern zu einem Film mit Dustin Hoffman und der berühmten Mrs. Robinson, mit Anne Bancroft, »The Graduate«, einem amerikanischen Spielfilm aus dem Jahr 1967 in der Regie von Mike Nichols, also zur »Reifeprüfung«. Ich glaube, dass wir die Reifeprüfung bestanden haben.“

  • Divanul şi ecranul, de la Londra la Bucureşti

    Divanul şi ecranul, de la Londra la Bucureşti

    Scurtmetraje, un program adresat copiilor, filme
    vintage, precum şi filme de lungmetraj de public şi de nişă, premiate la
    festivaluri internaţionale şi prezentate în proiecţii speciale în România au
    fost oferta Festivalului Internaţional de Psihanaliză şi Film, ce s-a
    desfăşurat în al doilea weekend din decembrie, la Muzeul Ţăranului Român în
    Bucureşti.


    Şi pentru că în România evenimentul are loc în
    fiecare an, începând din 2012, sub directoratul criticului de film
    Irina-Margareta Nistor, am invitat-o pe aceasta să ne spună de unde vine ideea
    unui astfel de festival şi cum s-a dezvoltat: De la Londra a venit
    ideea, pentru că acolo există de foarte mulţi ani, se întâmplă o dată la doi
    ani şi cum spunea Andrea Sabbadini, (n.r. directorul European Psychoanalytic
    Film Festival Londra, Marea Britanie) care îl organizează acolo, în curând o
    să-I ajungem din urmă, pentru că noi îl facem anual. La ei există deja de 16
    ani şi a început ca un festival în care vin doar psihanalişti şi câţiva critici
    de film, dar puţini şi creatori de film, în rest se discută doar cu
    psihanalişti şi se analizează câte un film sau câte un documentar. În cazul
    nostru eu am schimbat puţin, în sensul că eu am public în sală care poate să
    pună întrebări atât celor care prezintă filmele, cât şi celor care le
    psihanalizează, sau care psihanalizează regizorul respectiv sau scenaristul şi
    încercăm să aflăm ceva mai mult, pentru că de obicei nu corespunde ce a dorit
    regizorul cu ce vede psihanalistul şi asta mi se pare foarte interesant.


    Dincolo de regizori, producători de film şi
    psihanalişti, organizatorii au invitat şi oameni care au ceva de spus despre
    zonele în care ne poartă proiecţiile, ne-a mai spus Irina Margareta Nistor: Plus
    că de fiecare dată este invitat cineva care are legătură directă cu ce se
    întâmplă în film. De exemplu, la The Mountain Between us (n.r. (Premiera
    absolută, unică proiecţie in România, în regia lui Hany Abu-Assad), pentru că
    se întâmpla pe un munte şi pentru că este un film foarte tulburător, de la care
    am zis eu că poate învăţăm ceva mai multe, ca să nu se mai întâmple tot felul de
    nenorociri când se fac escaladări fără prea multă pregătire, l-am chemat pe
    Ticu Lăcătuş, care ştim că a fost până pe Everest, să ne spună câte ceva. La
    Femeia din luna lui Fritz, care este un film din 1929, şi care fiind un film
    mut a avut o ilustraţie de către cei de la Celleofun, ilustraţie cu instrumente
    extrem de vechi, l-am chemat pe Dumitru Prunariu, ca să ne spună cum este în
    spaţiu. Deci cam ăsta este sistemul de lucru.


    Care este feedback-ul psihanaşiştilor? Irina Margareta Nistor: El poate să fie uneori
    foarte departe de ceea ce şi-a imaginat iniţial cel care a făcut filmul. Am să vă dau un exemplu:
    Chuck Norris versus comunism, pe care l-a făcut Ilinca Călugăreanu şi care
    este despre România din anii 80, când singura supapă erau casetele video – pe
    care eu le dublam atunci deşi eu sunt total împotriva dublajelor, între altele.
    Eu întotdeauna am socotit că eram un fel de Marry Poppins, că mă lăsau acasă cu
    copiii, să vadă desene animate ca să le găsească o ocupaţie. Psihanaliştii interpretează
    cu totul altfel şi nici Ilinca atunci când a făcut filmul nu a interpretat aşa:
    că de fapt este o voce maternă şi că indiferent de generaţia din care face
    parte privitorul, el practic se raportează la faptul că lui îi spune cineva
    nişte poveşti. Sunt nişte poveşti interpuse, pentru că filmele acelea eu doar
    le traduceam, nu le făceam, dar pentru că erau în limba maternă, psihanaliza se
    ducea către partea maternă. Diferenţele sunt mari: Ilinca atunci când a făcut
    filmul, l-a făcut în ideea că uite cum poţi să scapi prin filme de o dictatură,
    cum zic eu: Filmul la nevoie se cunoaşte, nu numai prietenul!


    Iar publicul, de toate vârstele, este foarte
    dornic să înţeleagă din subtilităţile filmului, ne-a mai spus interlocutoarea
    noastră: Pun
    foarte multe întrebări, întrebări cu totul neaşteptate şi asta este foarte
    important, pentru că pot să răspundă ambii invitaţi şi vor să ştie cât mai
    multe detalii. De exemplu, am avut la Amantul dublu, care este filmul lui
    François Ozon, unde încheiam cu doctorul Cristian Andrei şi oamenii au vrut să
    ştie care este finalul, care îl sesizează el ca final, pentru că finalul
    filmului este relativ deschis. El a răspuns întrebând sala: dumneavoastră care
    credeţi, ce anume vi s-a părut. E o modalitate mult mai bună de a face un
    dialog cu un public, căruia i-a fost refuzată psihanaliza vreme de 50 de ani şi
    o văd ca pe o împăcare între una şi alta. Sau la filmele de copii de dimineaţă,
    am avut la un moment dat proiecţia filmului Micul Vampir (n.r. Germania 2017, regia: Richard Claus, Karsten
    Kiilerich)şi pentru că înainte să înceapă filmul le spusesem că dacă eu salut
    ar fi bine să-mi răspundeţi, dacă eu zâmbesc, la fel, când după ce au văzut
    filmul i-am pus să deseneze nişte vampiri, toţi vampirii zâmbeau. Eu zic că am
    câştigat partida!


    Dacă la Londra festivalul de psihanaliză şi film
    este bianual, în România el se desfăşoară în fiecare decembrie, pentru că aici
    avem veşnic ceva de recuparat, după cum ne-a spus directorul festivalului.
    Irina Margareta Nistor ne-a dezvăluit o parte dintre surprizele ediţiei a
    VII-a: O să fiu din nou la categoria
    vintage, nu o să mă duc iar chiar în anii 20, o să mă duc la filmul cu Dustin
    Hoffman şi celebra Mrs.Robinson, cu Anne Bancroft, The Graduate (nr. film SUA
    din 1967, în regia lui Mike Nichols), la Absolventul, mai ales că suntem la
    ediţia a şaptea şi am putea spune că am absolvit măcar grădiniţa.


    Atmosfera de sărbătoare a festivalului parcă
    îngroapă vechiul an şi îl pregăteşte pe cel nou, potrivit tradiţiei populare
    româneşti.