Îndrăgostită
de antropologie încă din anii de facultate, Iris se autodescrie ca un
freelancer care se întâmplă să aibă și un job constant la MȚR. Pe lângă
activitatea de la muzeu, este un cercetător și un tânăr curator la început de
drum în câteva proiecte independente. În activitatea sa de freelancing, Iris s-a
implicat în proiecte de salvare, recuperare și punere în valoare a
patrimoniului material, proiecte de cercetare a istoriilor de locuire și vieții
cotidiene în cartiere din Bucureștii care astăzi nu mai există. De asemenea,
Iris Șerban colaborează în proiecte de comunicare.
Cum a început totul? Primul meu contact cu antropologia a fost cândva în anul II de
facultate, când eram studentă la Sociologie și urmam acest curs de introducere
în antropologie, care era cumva cu totul
neconvențional, cu totul diferit față de ceea ce făcusem până atunci. Era un
curs în care învățam să ne uităm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru în mod
activ și să ne înțelegem mai bine pe noi și pe ceilalți. Primeam teme pe care
atunci le consideram puerile, dar care ulterior mi-am dat seama că erau absolut
fascinante. Mi-amintesc și acum, a trebuit o săptămână să trăim fără telefonul
mobil, să închidem telefonul și să-l punem deoparte și apoi să scriem despre
această experiență. Așa m-am îndrăgostit de antropologie, pentru că mi-am dat
seama că este o meserie absolut fabuloasă, care de fapt te ajută să te cunoști
pe tine mai bine, la fel și pe celălalt.
Cu siguranță, cel
mai important moment în cariera lui Iris Șerban a fost contactul cu Muzeul
Național al Țăranului Român din București:
La Muzeul Țăranului Român am
ajuns pentru prima dată tot în facultate, eram în anul I. Eu am făcut în
paralel studiile la Sociologie și la Comunicare și Relații Publice. Aveam un profesor
de filosofie a culturii care efectiv ne-a obligat să mergem să vizităm Muzeul
Țăranului Român. Dacă nu mergeam să vizităm muzeul, aveam o absență la curs. Am
prins ultimele două ore de vizitare și am rămas absolut fascinată. Am simțit
atunci pentru prima dată că un muzeu poate să îți vorbească. Deși nu aveam un
interes activ pentru lumea țărănească și nu cunoșteam multe lucruri despre
cultura tradițională, m-am simțit în largul meu în acest muzeu pentru că
efectiv puteam să-mi pun întrebări, puteam să privesc și am simțit că muzeul nu
mă privește de sus, ci mă privește de la nivelul meu și că eu pot să privesc
în același fel. Și, odată cu vizita aceasta, am rămas aproape de muzeu. Am
început cu un internship, ulterior am rămas voluntar și am participat de-a
lungul anilor la diverse evenimente și activități organizate cu și de către
voluntari.
Astfel, Iris
Șerban a decis să intre permanent în universul Muzeului de la Șosea. Care sunt
cele mai importante activități pe care le desfășoară în cadrul Arhivei de
Imagine?
În urmă cu cinci ani, am avut posibilitatea
de a participa la un concurs de angajare la Muzeul Țăranului și, deși eram
școlită ca om de teren, mi s-a părut mai mult decât interesant să pot să lucrez
cu obiecte de arhivă, cu materiale fotografice, cu înregistrări audio, video,
plastică, planșe de arhitectură, documente scrise, jurnale. Și am început să
lucrez la Arhivă, unde mă ocupam atât de organizarea și descrierea materialelor
etnografice, cât și de gândirea și punerea în operă a diverselor proiecte de
valorificare, cum spunem noi, a colecțiilor de arhivă.
Iar platforma Rețelele
Privirii este unul dintre cele mai importante proiecte marca MȚR pe care
echipa din care face parte le-a derulat până în prezent.
Iris Șerban: În decursul anului trecut, echipa noastră a lansat prima platformă
participativă dedicată unei arhive muzeale din țară, prin care ne propunem pe
de o parte să accesibilizăm materiale de arhivă pentru publicul specializat și
pentru publicul larg și, pe de altă parte, să atragem noi categorii de public
către Arhivă și către Muzeu și să arătăm de fapt că există o întreagă lume și o
întreagă formă de cunoaștere a universului, a celui de lângă noi, cel de foarte
aproape, pe care îl poți înțelege mai bine uitându-te la materialul de arhivă.
În acest sens, organizăm tururi ghidate, ateliere și tot felul de activități,
uneori clasice, alteori cât se poate de neconvenționale, pentru publicul tânăr
și foarte tânăr, pentru adolescenți, studenți, young professionals, să spunem
așa.
Pentru Iris, antroplogia este un domeniu care poate
fi foarte ușor adaptat la cerințele unei anumite activități profesionale. În
opinia ei, trebuie doar să ai o doză sănătoasă de curiozitate, să fii deschis,
să-ți creezi tot soiul de rețele și de drumuri care să te ajute să-ți dai seama
de calea pe care vrei să o urmezi.
