Aoa şi 175 di añi, pi un câmp di ningă localitatea Islaz, pi mealu a Dunăllei, româñilli s-adunară apăndăsinda la cllimarea-a inițiatorilor Revoluției di la 1848 ditu Muntenia.
Loclu aleptu easti anamisa di Craiova, iu avea ahurhită Revoluția și s’avea ndreaptă un protu guvern provizoriu, revoluționar, și capitala a văsiliillei, București. Primul punct ali Proclamație di la Islaz, di la 9 cirişaru 1848, zbura ti independența-a văsiillei. Avea depoa pruvideri cadealihea revoluționare ti atelu kiro: egalitatea ndrepturlor politiţi, parlamentu democratic, domnitor aleptu ti un mandat di ţinţi añi, responsabilitatea a funcțiillei publiţi, libirtatea absolută a presăllei, ndreptul la alidzeri locale, armata națională, dizrobirea minoritatillei roma, ndreptul la învățământu, curmarea-a pideapsăllei degradante cu părjina, scutearea, tru zburari și faptă, a pideapsăllei cu moartea, emanciparea a uvreilor și ndrepturi politice ti “compatrioț di altă pisti”.
Și tu aestu kiro, multi ditu aesti reglementări lansate di revoluționarlli români aoa şi 175 di añi suntu deziderate sociale importante și gravi. Guvernul revoluționar di atumţea ahurhi s’bagă tru lucru aesti misuri ama intervenția armată a putearillei suzerane, Imperiul Otoman, azvimsi Revoluția din Muntenia și lli-pitricu tru exil pi revoluționari. Rusia mutrea revoluția ditu principatele române ca un posibil pretext cari s’lă aducă aesti locuri sumu stăpuiri. Europa a marilor imperii autocrate nu eara etimă salasă vără nădie ti democrație, și ici ti tendințili sociale și politice avansate, revoluționare. Tru 1848, tu continentulu eara mintitu di minări revoluționare. Mulță di revoluționarii români studia la Paris ică tru alti ţentri ali Revoluției europene din 1848 și adusiră acasă, tru principatele române, idheili revoluționare.
Tru marţu 1848, revoluția avea nkisită Iași, și avea un caracteru iriñeaticu. Acă părea că aproaki pripuirli revoluționare, domnitorlu ali Moldovă lli-ncllisi, până tru soni pi lideri. Furñia invocată eara naetea-a askeriloru ruse țariste ta s’aputrusească văsilia cu scupo s-dănăsească revoluția. Tru treilu principat bănatu majoritar di români, Transilvania, revoluția a românilor s-agudi di revoluția ungurilor cari nu lă dădea ndrepturile la cari avea nădie di sute di añi. Cunuscutlu lider revoluționar muntean Nicolae Bălcescu dusi tru Transilvania tra s’intermediadză ună akic4seari anamisa di Avram Iancu, liderul a românilor, și Lajos Kossuth, revoluționarlu ungur. Fu un eșec iara revoluția fu azvimtă di askerili habsburghiţi. Neise, tru tuă Europă, Revoluția di la 1848 fu zvimtă ama lucărli adi după ea fură cabaia importante, vărtoasi și tru idyiulu kiro subtile. După polimlu ali Crimeii, ditu 1856, s’băga tut ma acut problema a principatilor române, aflate totna anamisa di poftele imperiale ali Rusie și dominația otomană. Tru aestu context, românii avea ndrupari di la Franța, cumădusită di amirălu Napoleon al III-lea, un personaj esențial ali Revoluție ditu 1848 ditu Franța.
Tru yinaru 1859, cându s’băga problema ti alidzearea a unui domnitor și la Iași, și la București, politicieñilli români, majoritatea participanță la Revoluția di aoa şi 11 di añi, ciudusiră mărli canţelarii, puteri și diplomații cu alidzearea a idyillei persoane ca domnitor tru Moldova și tru Muntenia. Aestu era Alexandru Ioan Cuza, un altu participant la Revoluția di aoa şi 175 di añi. Neise, ca ună stihiseari și Cuza și Napoleon al III-lea muriră tru idyiulu anu, 1873, dimi aoa şi un secol și giumitate. Alăxerli istoriţi inițiate tru 1848 marcară a daua giumitate a secolului al XIX-lea și lu modelară secolul XX cata cum și lumea contemporană.
Autoru: Marius Tiţa
Armânipsearea: Taşcu Lala
