Printre străinii
care la începutul modernizării țărilor române au venit aici ca să ajute s-a
numărat și medicul Iuliu Barasch. Născut într-o familie de evrei în iulie 1815
în orașul Brodi din fosta provincie Galiția, pe atunci în componența imperiului
austro-ungar, azi parte a Ucrainei, Barasch a făcut studii la Berlin și
Leipzig, dar a ales să vină în spațiul românesc ca să practice medicina. Iar
aici a făcut mai mult de atât: a sprijinit înființarea instituțiilor medicale
moderne, a popularizat științele prin gazetărie, a editat manuale fiind și
profesor, a înființat un dispensar devenit apoi spital pentru copii punând
astfel bazele pediatriei românești și a sprijinit comunitatea evreiască de
aici. În plus, a fost medic al carantinei de pe Dunăre, la Călărași, între 1843
și 1847, iar mai apoi al județului Dolj între anii 1847-1851.

Cu toate acestea,
astăzi Iuliu Barasch este încă necunoscut marelui public, inclusiv savanților.
Dar scrierile sale încep să fie publicate și traduse în română, căci o parte
însemnată a lucrărilor sale a fost redactată în germană. Istoricul Ștefan
Petrescu rezumă acum cariera medicului Iuliu Barasch.

Ce știm despre Barasch?
Este o personalitate polivalentă, un om care nu este preocupat doar de
medicină, ci și de multe alte domenii. Este un cărturar. El putea fi orice în
viață. Părinții l-au vrut rabin, dar el nu și-a dorit lucrul acesta. Au vrut să
îl facă negustor, chiar l-au trimis în Moldova ca să desfășoare asemenea
activități, dar nu i-a ieșit. Apoi l-au trimis la studii și aici a excelat.
Deci a făcut studii în spațiul german, apoi s-a întors și-a dat dovadă de de
perseverență în cariera lui. Dar a fost și un scriitor, da, un cărturar, nu
doar un medic și atât. Este un om implicat în viața cetății.

Este interesat de
soarta evreilor. Era o epocă când toată lumea vorbește despre emanciparea
evreilor în Țările Române, iar el este în fruntea acestei mișcări. Prinde și un
moment foarte bun : revoluția de la 1848, apoi vine Unirea de la 1859.
Este domnia lui Cuza. Este un moment prielnic pentru evrei, iar el este acolo,
dar nu trăiește foarte mult. La 40 de ani, după o activitate extrem de intensă,
Barasch se stinge, dar lasă în urma lui o muncă asiduă. Este medic și lucrează
în serviciul public, iar asta, ca evreu, e mare lucru. Este profesor în școli
publice. (…) A fost profesor la Colegiul Sfântul Sava din București.

Toate acestea
le-a făcut într-o perioadă relativ scurtă, căci Barasch a murit acum 160 de
ani, în martie 1863, la doar 47 de ani. Pe atunci, societatea românească avea
nevoie pentru modernizarea sa de oameni ca Iuliu Barasch și el a știut asta,
servind mai ales Valahia pe drumul său de recuperare a decalajelor față de
vestul Europei. De altfel, a prezentat frumos această țară în calitate de
corespondent de presă al unui ziar de limbă germană. Mai mult decât atât.
Pentru istoricul medicinei Octavian Buda, Barasch a adus în țările române,
chiar dacă cu o mare întârziere, un spirit iluminist care pe atunci aici
lipsea.

Octavian Bud : În presa de popularizare a scos seria aceea
care este de referință în domeniul istoriei și popularizării științei – Natura
– și o publică într-o perioadă istorică în care și în spațiul occidental cam
tot așa se făcea. El face eforturi lăudabile să scrie în românește. Este atent
la tot ce înseamnă achiziții moderne în medicină și s-a văzut faptul că el este
unul din primii oameni care își dau seama că ceva nu e în regulă cu holera. A
bănuit că mecanismul de transmitere nu e prin contact direct. Era deconcertantă
problema.

Erau două teorii care să contraziceau reprezentante de cei care
erau în favoarea ideii de contact direct și alții care vorbeau de un aer fetid,
care infestează și de care trebuie să fugi mâncând pământul. Deci el reușește
să analizeze aceste lucruri și, ceea ce mi se pare tipic pentru un iluminist
care nu e radical, nu vrea din start să descalifice ca aberante, iraționale,
primitive anumite practici populare. Nu. El consideră că există o experiență
colectivă de care te poți folosi, dar în articularea totuși a unui discurs
medical rațional, cauzal și care urmărește structurarea unei politici sanitare
care înseamnă prevenție și educație. Și
acest lucru este absolut remarcabil.

El aparține acestui specific iluminist
evreiesc care, în Occident, îl are în plin plan pe Moses Mendelssohn, vine pe o
filieră kantiană pentru că el s-a dus la Leipzig să urmărească cursurile unui
profesor care a fost succesorul lui Immanuel Kant la Königsberg. Deci asta e
filiera intelectuală pe care merge Barasch, după care la Berlin se întâlnește
cu marii corifei ai medicinei. A fost coleg de facultate cu cel care e
considerat fondatorul patologiei moderne și care este un nume mare în
antropologia internațională a sfârșitului de secol XIX. (…)

Și totuși a venit
în România și sigur că putem să ne întrebăm dacă și-a ratat condiția profesională.
Și iarăși e foarte greu de răspuns, pentru că el a terminat facultatea cu o
lucrare de licență, care este una din primele lucrări care sistematizează
dermatologia modernă la cel mai înalt nivel. El putea să rămână în spațiul
occidental angrenat în această știință în devenire a dermatologiei și puteai
astăzi să îl găsești în toate tratatele standard de istoria dermatologiei.

Și, recent, editura Corint a
început decriptarea biografiei lui Iuliu Barasch și a epocii sale publicând în
traducere din germană în română cartea intitulată Iuliu Barasch. Medicină de pionierat în Țara Românească,
volum care reunește o parte din articolele sale.