Radio România Internațional

Tag: istorie recenta

  • Transnistria, un conflictu nglliţatu

    Transnistria, un conflictu nglliţatu

    Idyea cum ma marea parti ditu ripubliţli a Uniunillei Sovietiţi, ntră cari și Ucraina ama și Rusia, Ripublica Moldova ș-proclamă independența tru 1991. Fu rezultatlu a unui proţes mplinu di curayiu di ampărţari di structura sovietică și di riafirmari a speţificlui naționalu, limba română și alfabetlu latin. Tru tutu aestu kiro, majoritatea rusofonă arădăpsită tru zona di nastânga a Nistrului a Ripublicăllei Moldova spusi ună opoziție separatistă andicra di autoritatea ţentrală a Ripublicăllei Moldova. Aestă reghiuni avea majoritatea industriillei ditu fosta ripublică sovietică, hiinda și un loc aleptu di rușllii cari avea lucrată tru ma multi serviţii greali tra s’agiungă la ună pensie mari şi isihă.



    Tut tru Transnistria eara dănăsită și Armata a XIV-a, fostă sovietică, agiumtă rusă. Dealihea, aestă concentrare, cari îlli dădea izini ali Transnistrie s’declanșeadză ună acțiune separatistă, nu fu fără planu faptă. Eara, neise, ună topă cu efectu amănatu, minduită ditu kirolu al Stalin, aţel cari lo aestă parte a Moldovăllei, di la România, tru 1940. După proclamarea independențăllei Ripublicăllei Moldova di Uniunea Sovietică, la 27 di agustu 1991, reghiunea transnistreană u apreasi mintireaşea ti ampărţari, di tricu deapoa la provocări cu askerea.



    Tu aestă hăvae, la 2 di marţu 1992, ună unitati di geniști dănăsită Cocieri, tru zona transnistreană a Ripublicăllei Moldova, dimăndă că intră sumu cumandulu autoritatillei ţentrală, di Chișinău, a tinirlui statu independentu. Easti oara tru cari Armata a XIV-a rusă, arădăpsită tru zona transnistreană a Ripublicăllei Moldova, atacă militar putearea ţentrală a statlui pe teritoriul a curi eara. Aşe ahurhi polimlu secesionistu, tu cari s’ampulisiră parei paramilitari viniti ditu tută Rusia cu aţeali locale, andrupăti cabaia, nica şi cu armament, di ună armată rusă, contra Ripublicăllei Moldova, cari nu avea aprăftăsită ta ş’andreagă a llei askeri işişi. Ti aţea, aliştei aputruseari di forță vinită ditu spațiul rus ălli si ncuntra, cu giuneaţă, di păltiră cu bana, ună armată di vuiniţ, tuț moldoveni.



    Aestă catandisi dramatică cu zori fu akicăsită di media occidentală, cari, tru aţea oară, minduea și dimănda că tancurli a Ripublicăllei Moldova atacă minoritatea rusofonă, ghini ama, averlu eara că easti zborlu di armata arusă, cari îlli tufikisea vuiniţlli ţi eara neise armata Ripublicăllei Moldova.



    Tru veara-a anului 1992 s-agiumsi la ună dănăseari a alumtiloru cari alăsară zona transnistreană sumu controlu pănu di mardzină separatiștilor arusofoni. Tru aestu kiro, elli ș’proclamară independența, intrânda tru gioclu a fuvirserloru di aestă turlie practicati di Rusia di 30 di añi ş-cama. Multi ditu aesti evoluții s-pari că li cunuştemu. Politica a faptului umplut și a conflictului nglliţatu fu practicată cabaia di Rusia, tru aesti ditu soni trei dekenii, cându diferiti doctrine moscoviti zbura andreptu di rifăţearea, sumu ma multi turlii, a unei structuri tru cari fostili stati sovietiţi năpoi s’intră maş sumu controlu ali Moscovă.



    Cu arastea că s’umplură, tu 2 di marţu marţu, trei dekenii di la declanșarea a polimlui ditu Transnistria tricu nidukită, tru halatlu babageanu, aputrusearea ali Ucraină. El nă spuni, ama, că fuvirsearea arusă nu dănăssi, tră născănti state independente, tru aesti trei dekenii. Nu să zbură ici ţiva la measa di păzărăpseri, nai ma multi ahtări catandisi nu ascumbusiră cu sinferlu canţelariili ditu ascăpitată, cari căftă ma multu s’aibă ligăturli economiţi și energhetiţi privileghiate cu Rusia.



    Catandisea a Ripublicăllei Moldova și conflictul nglliţatu di 30 di añi di pe teritoriul a llei nu armasi nidukită niţi barimu tru epoca di aprukeari anamisa di NATO şi Rusia, ditu kirolu al Boris Elțăn. Polimlu contra Ucrainăllei năpoi li faţi ş-li tindi ahtărli metodologhii și prinţipii cari ș-exerseadză impunitatea tru kiro. După 30 di ani, Transnistria easti un statu di facto, ndrupătu ndreptu di Rusia, cu ună forță militară remarcabilă și scuţănda tu videală totna idheea di independență.




    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala






  • Transnistria, un conflict înghețat

    Transnistria, un conflict înghețat

    Ca majoritatea republicilor Uniunii Sovietice, printre care și Ucraina dar și Rusia, Republica Moldova și-a proclamat independența în 1991. A fost rezultatul unui proces extrem de curajos de rupere de structura sovietică și de reafirmare a specificului național, limba română și alfabetul latin. În tot acest timp, majoritatea rusofonă masată în zona din stânga Nistrului a Republicii Moldova a dezvoltat o opoziție separatistă față de autoritatea centrală a Republicii Moldova. Această regiune deținea majoritatea industriei din fost republică sovietică, fiind și un loc preferat de rușii care lucraseră în diferite servicii dificile pentru a se retrage la o pensie îndestulată și liniștită.



    Tot în Transnistria era staționată și Armata a XIV-a, fostă sovietică, devenită rusă. Desigur, această concentrare, care îi permiteau Transnistriei să declanșeze o acțiune separatistă, nu a fost întâmplătoare. Era, de fapt, o bombă cu efect întârziat, gândită pe vremea lui Stalin, cel care a luat această parte a Moldovei, de la România, în 1940. După proclamarea independenței Republicii Moldova de Uniunea Sovietică, la 27 august 1991, regiunea transnistreană a escaladat tensiunea secesionistă, trecând la provocări armate.



    Pe acest fond, la 2 martie 1992, o unitate de geniști staționată la Cocieri, în zona transnistreană a Republicii Moldova, a anunțat că se subordonează autorității centrale, de la Chișinău, a tânărului stat independent. Este momentul în care Armata a XIV-a rusă, staționată în zona transnistreană a Republicii Moldova, a intervenit militar împotriva puterii centrale a statului pe teritoriul căruia se afla. Astfel a început războiul secesionist, care a opus grupări paramilitare venite din toată Rusia și pe cele locale, sprijinite masiv, inclusiv cu armament, de o armată rusă, împotriva Republicii Moldova, care nu reușise să își edifice o armată proprie. De aceea, acestei revărsări de forță venită din spațiul rus i se opuneau, eroic, plătind cu viața, o armată de voluntari, toți moldoveni.



    Această situație dramatică a fost greu înțeleasă de media occidentală, care, în acel moment, credea și anunța că tancurile Republicii Moldova atacă minoritatea rusofonă, în realitate fiind vorba de armata rusă, care îi măcelărea pe voluntarii ce constituiau de fapt armata Republicii Moldova.



    În vara anului 1992 s-a ajuns la o încetare a focului care a lăsat zona transnistreană sub controlul total al separatiștilor rusofoni. În timp, ei și-au proclamat independența, intrând în sarabanda amenințărilor de acest tip practicate de Rusia de mai bine de 30 de ani. Multe dintre aceste evoluții ni se par cunoscute. Politica faptului împlinit și a conflictului înghețat a fost practicată intens de Rusia, în aceste ultime trei decenii, când diferite doctrine moscovite vorbeau direct de refacerea, sub diferite forme, a unei structurii în care fostele state sovietice să reintre sub controlul strict al Moscovei.



    Împlinirea, la 2 martie, a trei decenii de la declanșarea războiului din Transnistria a trecut neobservată, în zgomotul asurzitor al agresiunii împotriva Ucrainei. El ne arată, însă, că amenințarea rusă nu a încetat, pentru anumite state independente, în aceste trei decenii. Nu s-a discutat nimic la masa de negocieri, cele mai multe astfel de situații nu au trezit interesul cancelariilor vestice, care căutau mai mult de relații economice și energetice privilegiate cu Rusia.



    Situația Republicii Moldova și conflictul înghețat de 30 de ani de pe teritoriul ei nu au fost observate nici măcar în epoca de apropiere NATO-Rusia, de pe vremea lui Boris Elțîn. Războiul împotriva Ucrainei repetă și extinde astfel de metode și principii care și-au exersat impunitatea în timp. După 30 de ani, Transnistria este un stat de facto, susținut direct de Rusia, cu o forță militară remarcabilă și agitând mereu ideea de independență.

  • Jurnal românesc – 9.09.2014

    Jurnal românesc – 9.09.2014

    “Unirea o face, în primul rând, Dumnezeu, prin ceea ce spune oamenilor şi politicienilor. Eu sunt creştin şi o spun, de fiecare dată, fără rezervă”, a declarat ministrul român de Exterme, Titus Corlăţean agenţiei de presa Unimedia, de la Chişinău. “Evident că cetăţenii informaţi din Republica Moldova, mai ales tânăra generaţie, îşi redescoperă rădăcinile româneşti. Ştiind că avem aceeaşi rădăcină, suntem aceeaşi familie, şi vorbim aceeaşi limbă, este firesc să ne gândim la un viitor împreună. Clasa politică trebuie să aibă o anumită viziune, realistă, ţinând cont de ce se întâmplă în clipa de faţă, dar să lucreze spre binele comun, politic şi economic. Până la urmă, fraţii, chiar dacă, la un moment dat, nişte puteri au dorit să-i separe, sunt aceeaşi fraţi. Ei trăiesc împreună, comunică şi sunt convins că vom fi împreună, atunci când va veni momentul”, a mai spus ministrul român de Externe, Titus Corlăţean.




    În timp ce românii se înghesuie” să plece în străinătate, aproape 1.500 de străini au obţinut, anul acesta, dreptul legal de a munci în România. Numai în Bucureşti, în primele opt luni ale anului 2014, poliţiştii din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări au acordat autorizaţii de muncă pentru 630 cetăţeni străini. Printre ei se numără şi americani. Cetăţenii pentru care au fost emise cele mai multe autorizaţii de muncă, în Bucureşti, provin din China -133. Într-un top neoficial, muncitorii străini care au venit să lucreze în România, sunt, cu preponderenţă, din Filipine – 76, Turcia – 61, India – 33 şi SUA – 26.




    Secretarul de stat pentru afaceri strategice, Bogdan Aurescu, a avut, pe 8 septembrie, la Bucuresti, o întrevedere cu adjunctul asistentului secretarului de stat al SUA pentru afaceri europene şi eurasiatice, Hoyt Yee. Oficialul american a mulţumit României pentru eforturile constante de consolidare a Parteneriatului Strategic bilateral, precum şi pentru contribuţia semnificativă a României în cadrul NATO. Pe de alta parte, Bogdan Aurescu a reiterat aşteptările autorităţilor de la Bucureşti şi ale cetăţenilor români privind includerea, cât mai curând posibil, a României în Programul Visa Waiver al SUA, în virtutea relaţiei bilaterale speciale şi luând în considerare progresele înregistrate de România în îndeplinirea criteriilor legale prevăzute de legislaţia americană.




    Ministerul Educaţiei Naţionale din România va lansa, pe 11 septembrie, proiectul Istoria recentă a României. Aceasta este o materie opţională, care poate fi predată elevilor de liceu (clasele IX-XII). Obiectivul general al proiectului este acela de a îmbunătăţi oferta educaţională la nivel naţional şi de a creşte calitatea sistemului de învăţământ.




    Începand din 30 octombrie 2014, compania aeriana română TAROM va opera zboruri directe între Iaşi şi Dublin, la preţuri pornind de la 175 de euro pentru zboruri dus-întors, cu toate taxele incluse. Biletele sunt deja disponibile la vânzare. Zborurile vor avea loc joi, cu plecare din Iasi si vineri, cu plecare din Dublin. În acest moment, TAROM operează zboruri directe din Iaşi către Tel Aviv, Londra, Roma, Bologna, Torino şi Milano, a declarat Christian Heinzmann, Director General TAROM.