Tag: IT

  • Curtea de Conturi atrage atenţia că sunt puţini angajaţi în instituţiile UE

    Curtea de Conturi atrage atenţia că sunt puţini angajaţi în instituţiile UE

    O forță de muncă îmbătrânită, dezechilibre geografice și un cadru de performanță rigid sunt, pe scurt, câteva dintre probleme constatate în urma unui audit, de Curtea de Conturi din Uniunea Europeană.

    În momentul de faţă, pentru instituţiile comunitare, Comisia, Consiliul şi Parlamentul European,  lucrează peste 50 de mii de oameni cu diferite tipuri de contracte: angajaţi permanenți, funcţionari temporari și agenţi contractuali.

    Comisia Europeană este cel mai mare angajator, cu o forță de muncă de aproximativ 30 de mii de persoane, urmată de Parlament, cu aproape 7 mii, și de Consiliu, cu 3 mii.

    Pare un număr suficient de oameni, însă Curtea de Conturi atrage atenţia că de-a lungul anilor, numărul sarcinilor care trebuie îndeplinite de instituțiile europene a crescut. Nu se poate spune același lucru și despre numărul de posturi.

    În plus, mai spune Curtea, instituțiile au tratat toate problemele apărute prin realocarea angajaţilor acolo unde era cea mai mare nevoie de ei și prin recrutarea de personal angajat cu contracte pe perioadă determinată.

    Mobilitatea temporară a personalului poate să ajute în perioadele aglomerate, spune Curtea, însă nu rezolvă problema principală, a gestionării unui volum de muncă sporit cu resurse  limitate.

    În aceste condiții, personalul se plânge, și sunt rezultatele unui sondaj, că există un echilibru tot mai fragil între viața profesională și cea privată și că recurgerea la ore suplimentare neplătite a devenit ceva obișnuit în unele departamente.

    În plus, mai atrage atenţia Curtea de Conturi, instituțiilor le este greu să recruteze candidați din toate statele membre, astfel încât să asigure o forță de muncă echilibrată din punctul de vedere al reprezentativității geografice.

    Le este greu și să recruteze și să păstreze personal esențial, cum ar fi specialiști IT. Mai mult, instituțiile nu au reușit să atragă candidați mai tineri în număr suficient pentru a compensa îmbătrânirea forței de muncă.

    Auditorii au constatat totodată puncte slabe în modul în care este gestionată performanța angajaţilor. Cadrul de evaluare este axat în principal pe descoperirea celor mai grave cazuri de incompetență profesională, iar normele în vigoare restrâng capacitatea instituțiilor de a recompensa personalul cu merite deosebite printr-o promovare mai rapidă.

  • Muncind în România – 01.10.2024

    Muncind în România – 01.10.2024

    România devine tot mai atractivă pentru lucrătorii străini, potrivit unui studiu realizat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. Ţările de origine din care provin majoritatea muncitorilor străini sunt Nepal, Turcia, Italia, Republica Moldova, Sri Lanka şi India. Aceştia muncesc în construcţii, servicii HoReCa şi retail, iar potrivit datelor Inspectoratului General pentru Imigrări 80% dintre ei prestează muncă necalificată. Integrarea muncitorilor străini nu este uşoară, însă este importantă pentru creşterea economică a României, a declarat şefa Reprezentanţei Uniunii Europene la Bucureşti, Ramona Chiriac. Ea a spus că lucrătorii străini din România au de înfruntat bariere lingvistice dar şi abuzuri ale angajatorilor. În acest sens, reprezentanţii mai multor ministere lucrează împreună la un cadru legislativ care să îi ajute pe imigranţi, a transmis Cancelaria prim-ministrului României. Astfel, se are în vedere întărirea instituţiilor de control ale statului, precum Inspecţia Muncii, pentru a le asigura imigranţilor condiţii demne de muncă, salarizare bună şi protecţie împotriva traficului de persoane. În 2023, numărul contractelor individuale de muncă ale lucrătorilor străini din România a fost de 200.000.

     

    Problemele reprezentate de forţa de muncă constituie principala provocare pentru creşterea Produsului Intern Brut al României, a declarat economistul-şef al Băncii Naţionale, Valetin Lazea. În ultimii 25-30 de ani, s-a înregistrat o acumulare a capitalului românesc, astfel încât acesta nu mai este în prezent un factor care să afecteze PIB-ul. Acum, România trebuie să găsească domeniile în care să aibă un cuvânt de spus, la nivel european, a menţionat Lazea. El s-a referit la trei direcţii principale în care capitalul autohton poate trece la un noul nivel şi anume reşterea valorii adăugate, diversificarea investiţiilor, intrarea pe noi pieţe. Firmele din România vor trebui să îşi negocieze nişele pe care deţin un avantaj competitiv din cadrul lanţurilor de producţie continentale, iar România are multe capabilităţi de a se insera în producţia europeană, cu precădere în sectorul IT, în industria auto, în domeniul energiei verzi sau al exploatării de minerale rare.

     

    Dezvoltarea industriei IT, dar şi digitalizarea serviciilor şi a administraţiei publice din România ar putea asigura sume importante la bugetul statului, a afirmat Radu Dumitru Antohi, subsecretar de stat în Ministerul Cercetării. Acesta a spus că România are mai mulţi specialişti în tehnologie certificaţi la mia de locuitori decât Statele Unite ale Americii şi ocupă prima poziţie în Europa şi pe locul 6 în lume la acest capitol. Antohi a subliniat că în ţară există o forţă de muncă bine pregătită şi conectivitate asigurată de internet de mare viteză. Cu toate acestea, el a subliniat că există încă un decalaj între forţa de muncă bine pregătită din domeniul IT şi restul populaţiei în ceea ce priveşte utilizarea tehnologiilor moderne şi a serviciilor digitale, dar şi între angajaţii companiilor de stat, ai firmelor private şi cei din administraţia publică locală. În prezent se lucrează la proiectul cloudului guvernamental care are drept scop unirea tuturor bazelor de date din administraţia publică pentru a oferi acces rapid informaţii.

     

    Rata şomajului în România a fost de 3,06%, la sfârşitul lui august, mai mică decât cea din luna anterioară cu 0,03 puncte procentuale, conform datelor anunţate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Numărul total de şomeri a fost de 246.382 de persoane, mai mic cu 2.385 de persoane faţă de cel înregistrat la finele lunii anterioare. Din totalul şomerilor înregistraţi, 51.510 primeau indemnizaţie. Pe medii de rezidenţă, 66.185 de şomeri proveeau din mediul urban şi 180.197 din cel rural. Potrivit datelor ANOFM, cele mai multe persoane fără un loc de muncă aveau între 40 şi 49 de ani (62.795), urmate de cei cu vârste de peste 55 ani (55.554) şi de cele între 30 şi 39 de ani (44.778). Şomerii fără studii şi cei cu nivel de instruire primar reprezentau 31,24% din total, cei cu nivel de instruire gimnazial 33,90%, iar cei cu studii universitare 4,51%.

  • Vulnerabilităţi în spațiul cibernetic

    Vulnerabilităţi în spațiul cibernetic

    Cifrele fac din incident cel mai mare eveniment cibernetic, depăşind toate atacurile şi evenimentele anterioare. A fost o disfuncţionalitate, un bug informatic, dar care a produs efecte foarte similare cu un atac cibernetic – a dus la întreruperea unor servicii, la lipsa funcţionării şi a pornirii unor calculatoare pe sistem de operare Windows, la perturbări severe ale unor servere care funcţionează în mediul virtual.

    Dan Cîmpean, director general al Directoratului Naţional de Securitate Cibernetică:

    „Asta ne arată, pe de o parte, cât de dependenţi am devenit, ca economie, ca societate, ca utilizatori, de diferitele componente software care rulează pe dispozitivele pe care le folosim în viaţa de zi cu zi. Deci, devine din ce în ce mai complex, foarte sofisticat şi trebuie să fim pregătiţi, ca utilizatori, ca profesionişti în domeniu IT, în domeniu securitate cibernetică, să fim pregătiţi pentru acest gen de incidente, încă o dată, informatice în cazul acesta, nu un atac cibernetic, incidente care se pot produce şi în viitor.” 

    Dan Cîmpean atrage atenția că “Gradul de complexitate creşte absolut spectaculos. Înţelegem, ca utilizatori sau ca responsabili de securitate cibernetică, din ce în ce mai greu datele cheie despre acele tehnologii, care le este arhitectura, care le sunt componentele, care le sunt vulnerabilităţile. Asta înseamnă, de fapt, un efort necesar absolut spectaculos sau o creştere susţinută a efortului ca să putem gestiona toate riscurile legate de tehnologiile noi.”

    De aceea, recomandarea sa către toate organizaţiile este să aloce bugete pentru securitatea cibernetică. Căci, spune el, “securitatea cibernetică are un preţ care nu este absolut deloc mic, dar este oricum mult mai mic decât costul remedierii unui incident cibernetic care impactează o organizaţie sau alta”. Exploatarea vulnerabilităților software implică utilizarea de către atacatori a unor puncte slabe sau a unor erori într-un program sau sistem de operare pentru a obține acces neautorizat la resurse, a compromite datele sau a prelua controlul asupra unui sistem. Atacatorii pot profita de vulnerabilități pentru a instala malware, a extrage date confidențiale sau a perturba funcționarea normală a unui sistem. Riscuri există inclusiv după producerea unui incident cibernetic.

    Din nou, Directorul general al Directoratului Naţional de Securitate Cibernetică:

    “Unul din riscuri este că actori maliţioşi creează site-uri, creează locaţii care aparent sunt o sursă credibilă de soluţii, deci, pot fi o companie sau alta, prin care invită utilizatorii să descarce nişte programe care aparent ar rezolva problema respectivă şi care în realitate ar putea să implanteze software maliţios, să creeze cu totul şi cu totul alte probleme. De aceea este foarte, foarte important, ca orice utilizator, orice echipă de IT să îşi ia soluţiile şi informaţiile numai de pe site-urile legitime ale producătorilor de tehnologie implicaţi.”

    Avem un război hibrid la graniţă, care a schimbat fundamental şi foarte brutal multe aspecte din domeniul cibernetic, mai spune Dan Cîmpean – este un război total, ceva de genul 160 de grupări pro-Ucraina versus 60-70 pro-Rusia, care lansează orice, în toate direcţiile. În spaţiul cibernetic nu sunt graniţe, atacatorii au în vizor asset-uri, servere, laptop-uri, routere etc. Odată cu războiul s-au dezvoltat capabilităţi în mod absolut spectaculos de ambele părţi.

    “Spre exemplu, în Ucraina, explică directorul general al Directoratului Naţional de Securitate Cibernetică, de la 70 de oameni specializaţi înainte de război, s-a ajuns la 3.200 şi mai au în legătură undeva la încă vreo 3.000 de contractori verificaţi şi validaţi care fac numai operaţiuni cibernetice. Poliţia cibernetică ucraineană a crescut de la 430 de oameni la 14.400. Sunt creşteri absolut fenomenale în ceea ce priveşte numărul de experţi şi indivizi care se ocupă de subiectul acesta. Problema mare pe care o avem este că nu sunt graniţe în spaţiul cibernetic, totul e la un click distanţă şi e foarte uşor de lansat o operaţie”.

    Potrivit lui Dan Cîmpean, “La momentul actual, la nivelul României, circa 80% din problemele detectate sunt cele legate de criminalitate cibernetică. Sunt grupări motivate fundamental de câştigul financiar, care vor să fure datele, să le cripteze, să ceară o răscumpărare, să facă tot soiul de şantaje, să obţină acces neautorizat, să-l vândă, să monetizeze tipul acesta de acţiuni. Este ceea ce observăm în ultimii 3-4 ani, continuă ca trend şi probabil va rămâne şi în perioada imediat următoare ca problemă principală cu care o să ne confruntăm”.

    Ce facem în cazul producerii unui incident cibernetic? În primul rând, în momentul în care s-a întâmplat un incident de orice natură, să identificăm rapid care este cauza incidentului, spune Dan Cîmpean, care a prezentat și pașii de urmat de către cei ale căror sisteme sunt afectate:

    “Primul şi primul pas, evident, ei trebuie să se adreseze echipei proprii de IT, deci, specialiştilor din propria organizaţiei, care sunt oameni ce cunosc infrastructura proprie, cu părţile bune şi reale ale acesteia, cu caracteristicile şi arhitectura specifică, aceştia sunt în primul pas. Un al doilea loc în care ne putem lua informaţii şi unde ne putem adresa, evident, e producătorul software-ului respectiv, care este organizaţia care cunoaşte cel mai bine caracteristicile tehnice ale respectivului software. Şi, în al treilea rând, aş putea spune, e vorba de autorităţi competente, la nivel naţional sau organizaţii internaţionale, care publică soluţii de acest gen.”

    Iar când vorbim de digitalizare şi de securitate cibernetică, mai spune Dan Cîmpean, responsabilitatea trebuie să fie colectivă.

     

  • S-a încheiat anul european al competenţelor

    S-a încheiat anul european al competenţelor

    Totul a plecat de la o realitate descrisă de statisticile oficiale: mai bine de trei sferturi din întreprinderile din spaţiul comunitar au probleme în a găsi muncitori calificaţi, iar Uniunea Europeană are nevoie de 20 de milioane de noi specialiști IT până în 2030.

     

    Aceleași statistici mai arată că una din trei persoane care lucrează în Europa nu dispune de competențe digitale de bază. Femeile sunt subreprezentate în profesiile și studiile din domeniul tehnologiei, la fel și în științe, inginerie și matematică.

     

    Înaintea acestui an european al competențelor, mai puțin de 4 din 10 adulți au urmat cursuri de formare sau de recalificare profesională. Inițiativa pare să fi schimbat situația.

     

    O anchetă desfășurată în ultimele luni în 12 state membre ale Uniunii a arătat că a crescut considerabil interesul legat de dezvoltarea unor noi competențe. De fapt, spune Comisia Europeană, oamenii au devenit mai conștienți de faptul că au nevoie de cursuri de recalificare profesională pentru a putea rămâne în câmpul muncii.

     

    În plus, aproape 65 la sută dintre participanții la anchetă s-au arătat dispuși să participe la activități de perfecționare.

     

    În tot acest an, Comisia a acordat o atenție deosebită femeilor și tinerilor, cu precădere celor care nu erau încadrați profesional și nu urmau nici un program educațional sau de formare.

     

    De mai bine de 3 ani și jumătate, executivul comunitar a lansat și un Pact pentru competenţe, descris ca o poveste de succes pentru că a permis unui număr considerabil de europeni să ia parte la activități de perfecționare și recalificare profesională.

     

    În Irlanda, de exemplu, a fost înființată o Academie de leadership. În Portugalia a avut loc proiectul unui aşa numit „pașaport al competențelor digitale”.

     

    Iar în Cipru, un centru cultural a găzduit în afara orelor de program o serie de proiecte care le oferă oportunități de dezvoltare grupurilor vulnerabile, cum ar fi migranţii, persoanele în vârstă sau cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă.

     

    Un alt program care a avut loc în cadrul acestui Pact a fost pus la punct de Federația europeană a asociațiilor de ghizi turistici, care a organizat ateliere de lucru pentru toţi cei care vor să facă această meserie.