Radio România Internațional

Tag: Iuliu Barasch

  • Physician Iuliu Barasch

    Physician Iuliu Barasch

    One of the many foreign nationals who came to
    the Romanian Principalities to contribute to the modernization process was also
    physician Iuliu Barasch. Born into a family of Jews in July 1815 in the city of
    Brody in the former Kingdom of Galicia, back then part of the Austro-Hungarian
    Empire, today in present-day Ukraine, Barasch furthered his studies in Berlin
    and Leipzig, but chose to return to Romania to practice medicine here. What he
    did was so much more: he helped set up modern medical institutions. He
    popularized the sciences through his publications. He edited textbooks and
    actually taught medicine. He set up a clinic which later developed into a
    children’s hospital, thus laying the foundations of Romanian pediatrics. He
    also supported the Jewish community here. He served as a quarantine physician
    in Călărași over 1843-1847 and in Dolj County over 1847-1851. Despite all that,
    Iuliu Barasch remains virtually unknown today to general audiences, including
    among scholarly elites. His works are now being published and translated in
    Romania, as most were written in German. Historian Ștefan
    Petrescu gave us an overview of Iuliu Barasch’s career.


    What do we know about Iuliu Barasch? He was a
    man of numerous talents, someone with an interest not just for medicine, but
    for other fields as well. He was what we call a true scholar. He could have
    been anything he wanted. His parents wanted him to become a rabbi, but that’s
    not what he wanted. Then they wanted him to become a merchant, and actually
    sent him to Moldova to learn the trade, unfortunately to no avail. So they sent
    him to study abroad, and this is where Iuliu Barasch would shine. He first
    study in Germany, then he came back, showing great potential for a scientific
    career. He was also a writer, an accomplished scholar, not just a physician. He
    was interested in the life of his community, in the fate of the Jews. This was
    a time when Jewish emancipation in the Romanian Principalities was on the rise,
    and he was one of the iconic representatives of this movement. He also capitalized
    on building momentum created by the 1848 Revolution, followed by the 1859
    Union. This was the rule of Alexandru Ioan Cuza, which created numerous
    opportunities for the Jews. Iuliu Barasch was in the middle of it all, but his
    life was cut short. After a lifelong of hard work, Iuliu Barasch passed away at
    only 40 years of age, leaving behind huge volumes of works. He worked as a
    physician in the public sector, which was no small thing for a Jew. He also
    taught in public schools, including at the Saint Sava High School in Bucharest.


    Iuliu Barasch achieved all that over a
    relatively short period of time, as he died in March 1863, at only 47 years of
    age. Back then, Romanian society was in dire need to people like Iuliu Barasch
    to help modernize the country, and Iuliu Barasch knew that. He was particularly
    known for helping Wallachia bridge the development gap compared to other
    Western countries. He also served as a press correspondent for a
    German-language newspaper. And that’s not all. To medical historian Octavian
    Buda, Iuliu Barasch brought to the Romanian Principalities the spirit of
    enlightenment, albeit with some delay, something which the region lacked back
    then.


    He brought out a series which has become a
    reference for the field of history and popularizing sciences, Natura, which he
    published at a time when Western countries were following the same trend. He
    made commendable efforts to write in Romania. He paid attention to every detail
    pertaining to modern procurements in the field of medicine, and he stood out as
    one of the first people to signal something was wrong with cholera. He
    suspected the transmission method was not by direct contact. The issue was
    disconcerting. There were two running theories at odds with each other – on the
    one side those who argued in favor of direct contact, while the other camp
    spoke of foul air that was infectious, which you had to avoid at all costs.
    Iuliu Barasch managed to examine all these things, and what he did was typical
    of any exponent of moderate enlightenment – he didn’t discard these popular
    practices from the very start as nonsensical, irrational and primitive. No. He
    thought there is a collective experience that could be instrumental in
    formulating a rational medical discourse based on causes, that sought the
    development of health policies based on prevention and education. And this was
    something truly remarkable. He was part of this specific strand of Jewish
    enlightenment which in the West was best represented by Moses Mendelssohn. He was
    under the influence of Kant, as he went to Leipzig to enroll in a course
    delivered by a professor who was a disciple of Immanuel Kant at Königsberg.
    Therefore, this was the sort of intellectual legacy that Barasch had. In Berlin
    he met with the great medical experts. He went to college with people who were
    considered the founder of modern pathology, the heavyweights of international
    anthropology in the late 19th century. Despite all that, he returned
    to Romania, and it is reasonable to ask if he actually missed on greatness.
    It’s hard to answer, because he graduated with a paper that is considered one
    of the first theses that systematize modern dermatology at the highest
    scientific level. He could have easily stayed in the West, practicing in the
    emerging field of dermatology, and he could have been featured today in
    standard textbooks of the history of dermatology.


    Corint Publishers have recently started to
    decrypt Iuliu Barasch’s biography by translating the volume called Iuliu
    Barasch. Pioneering medicine in Wallachia, a work that brings together a
    number of his medical articles. (VP)





  • Le médecin Iuliu Barasch

    Le médecin Iuliu Barasch

    Le médecin Iuliu Barasch est
    un de ces étrangers venus dans les Principautés roumaines pour aider les
    efforts locaux de modernisation desdites entités étatiques. Né en 1815 dans une
    famille juive de la ville de Brodi, dans l’ancienne province de Galicie,
    austro-hongroise à l’époque et ukrainienne de nos jours, Barasch a fait des
    études de médecine à Berlin et Leipzig. Mais il a choisi de pratiquer sa
    profession dans l’espace roumain, où il s’est aussi fait remarquer par d’autres
    activités : il a soutenu l’apparition des institutions de médecine
    modernes, il a vulgarisé les sciences à travers le journalisme, il a imprimé
    des manuels, tout en étant enseignant, il a ouvert un dispensaire, plus tard
    transformé en hôpital pour enfants, fondant ainsi la pédiatrie en Roumanie,
    enfin il a soutenu la communauté juive locale. Il a aussi été médecin de
    quarantaine dans le port de Călărași sur le Danube entre 1843 et 1847, et dans
    le département de Dolj de 1847 à 1851.

    Malgré toute son activité et ses
    réussites professionnelles et sociales, Iuliu Barasch est peu connu du grand
    public et même des scientifiques. Cependant, ses ouvrages commencent à être
    traduits en roumain et publiés, puisque écrits pour la plupart en allemand. L’historien
    Ștefan Petrescu dresse un aperçu de la carrière du médecin Iuliu Barasch: Que savons-nous sur Barasch? Eh bien, c’était quelqu’un de polyvalent,
    un homme intéressé par la médecine, mais aussi par de nombreux autres domaines.
    Il était un encyclopédiste, qui aurait pu suivre n’importe quelle carrière. Ses
    parents auraient voulu qu’il soit rabbin, mais ce n’était pas son rêve. Ils
    l’ont aussi voulu commerçant et l’ont même envoyé en Moldavie pour s’y faire la
    main, mais cela n’a rien donné. Alors, ils l’ont envoyé faire des études et là,
    il a trouvé sa voie. Pour cela, il a choisi l’espace allemand ; après la
    période des études, Iuliu Barasch est rentré à la maison, faisant preuve de persévérance
    dans sa carrière. Mais il a également écrit, il a été un homme de lettres et de
    livres, non pas seulement un médecin. Il a été quelqu’un d’impliqué dans la vie de la cité,
    intéressé par le sort des Juifs à une époque où tout le monde parle de leur
    émancipation dans les Principautés roumaines. Et Barasch se trouve à la tête de
    ce mouvement, à un moment historique parfait : la révolution de 1848, et
    ensuite l’Union de 1859. C’est le règne de Cuza, un moment propice pour les
    Juifs, et Barasch est présent, mais il ne vit pas longtemps. Il s’éteint à
    l’âge de 40 ans, après des années de travail intense. Il a été médecin et
    enseignant dans des écoles publiques, ce qui était exceptionnel pour un Juif.
    Il a enseigné au lycée Saint Sava de Bucarest.



    Iuliu Barasch a fait tout cela en
    relativement peu de temps, car il est mort en mars 1863, à seulement 47 ans. À
    l’époque, pour se moderniser, la société roumaine avait besoin de gens comme
    lui et il le savait, s’étant mis au service notamment de la Valachie, dans ses
    efforts de rattraper les écarts par rapport à l’Occident européen. Il a
    d’ailleurs parlé très positivement de la principauté en tant que correspondant
    local d’un journal de langue allemande. De l’avis de l’historien de la médecine
    Octavian Buda, bien que très tard, Iuliu Barasch a fait entrer dans les
    principautés roumaines un esprit apparenté aux Lumières, qui y manquait: Dans la presse de vulgarisation, il a publié la série
    « Natura » – une référence, en matière d’histoire et de vulgarisation
    de la science, et une publication en synchronie avec ce qu’il y avait dans
    l’espace occidental à l’époque. Iuliu Barasch fait aussi des efforts louables
    d’écrire en roumain, il est très
    attentif aux achats d’équipement médical et de traitements modernes, étant
    visiblement l’un des premiers à se rendre compte de la réalité déconcertante du
    choléra. Il a soupçonné une transmission différente de celle par contact direct.
    Deux théories s’opposaient à ce sujet. La première privilégiait le mécanisme de
    transmission par un contact direct entre un malade et un individu sain. La
    seconde théorie s’appuyait sur l’idée d’un air fétide, qui produit une
    infection et qu’il faut fuir par tous les moyens. Barasch réussit donc à
    analyser ces éléments, sans chercher à disqualifier d’emblée certaines
    pratiques populaires comme étant aberrantes, irrationnelles et primitives, ce
    qui me semble une démarche typique d’un illuministe non-radical. Il considère
    qu’il existe une expérience collective que l’on peut utiliser, mais pour
    construire tout-de-même un discours médical rationnel, de cause à effet, et qui
    cherche à structurer une politique sanitaire qui se traduit par prévention et
    éducation. Chose absolument remarquable. Iuliu Barasch appartient à cet esprit des
    Lumières juif, dont le chef-de-file est Moses Mendelssohn en Occident. Il
    arrive par une filière kantienne, puisqu’il va à Leipzig afin d’assister aux
    cours d’un successeur d’Immanuel Kant à Königsberg. Voilà, donc, la filière
    intellectuelle de Barasch ; ensuite, il rencontre à Berlin les coryphées
    de la médecine. Un de ses camarades d’études universitaires est considéré comme
    le fondateur de la pathologie moderne, grand nom de l’anthropologie
    internationale de la fin du XIXe siècle. (…) Il est pourtant venu en Roumanie
    et nous pouvons nous poser la question d’une condition professionnelle ratée.
    Encore une fois, la réponse à cette question n’est pas facile, car sa dissertation
    de licence est un remarquable travail de systématisation de la dermatologie
    moderne, un des premiers travaux de ce genre. Iuliu Barasch aurait pu rester
    dans l’espace occidental, engagé dans cette science en train de se structurer
    qu’était la dermatologie à l’époque et aujourd’hui son nom serait mentionné
    dans tous les ouvrages classiques d’histoire de la     dermatologie.

    La maison d’édition Corint a récemment commencé à décrypter l’époque et la biographie de Iuliu Barasch, publiant la traduction en roumain d’une partie de ses articles écrits en allemand dans un volume intitulé Iuliu Barasch. Médecine pionnière en Valachie/Medicina de pionierat in Tara romaneasca. (Trad. Ileana Taroi)



  • Medicul Iuliu Barasch

    Medicul Iuliu Barasch

    Printre străinii
    care la începutul modernizării țărilor române au venit aici ca să ajute s-a
    numărat și medicul Iuliu Barasch. Născut într-o familie de evrei în iulie 1815
    în orașul Brodi din fosta provincie Galiția, pe atunci în componența imperiului
    austro-ungar, azi parte a Ucrainei, Barasch a făcut studii la Berlin și
    Leipzig, dar a ales să vină în spațiul românesc ca să practice medicina. Iar
    aici a făcut mai mult de atât: a sprijinit înființarea instituțiilor medicale
    moderne, a popularizat științele prin gazetărie, a editat manuale fiind și
    profesor, a înființat un dispensar devenit apoi spital pentru copii punând
    astfel bazele pediatriei românești și a sprijinit comunitatea evreiască de
    aici. În plus, a fost medic al carantinei de pe Dunăre, la Călărași, între 1843
    și 1847, iar mai apoi al județului Dolj între anii 1847-1851.

    Cu toate acestea,
    astăzi Iuliu Barasch este încă necunoscut marelui public, inclusiv savanților.
    Dar scrierile sale încep să fie publicate și traduse în română, căci o parte
    însemnată a lucrărilor sale a fost redactată în germană. Istoricul Ștefan
    Petrescu rezumă acum cariera medicului Iuliu Barasch.

    Ce știm despre Barasch?
    Este o personalitate polivalentă, un om care nu este preocupat doar de
    medicină, ci și de multe alte domenii. Este un cărturar. El putea fi orice în
    viață. Părinții l-au vrut rabin, dar el nu și-a dorit lucrul acesta. Au vrut să
    îl facă negustor, chiar l-au trimis în Moldova ca să desfășoare asemenea
    activități, dar nu i-a ieșit. Apoi l-au trimis la studii și aici a excelat.
    Deci a făcut studii în spațiul german, apoi s-a întors și-a dat dovadă de de
    perseverență în cariera lui. Dar a fost și un scriitor, da, un cărturar, nu
    doar un medic și atât. Este un om implicat în viața cetății.

    Este interesat de
    soarta evreilor. Era o epocă când toată lumea vorbește despre emanciparea
    evreilor în Țările Române, iar el este în fruntea acestei mișcări. Prinde și un
    moment foarte bun : revoluția de la 1848, apoi vine Unirea de la 1859.
    Este domnia lui Cuza. Este un moment prielnic pentru evrei, iar el este acolo,
    dar nu trăiește foarte mult. La 40 de ani, după o activitate extrem de intensă,
    Barasch se stinge, dar lasă în urma lui o muncă asiduă. Este medic și lucrează
    în serviciul public, iar asta, ca evreu, e mare lucru. Este profesor în școli
    publice. (…) A fost profesor la Colegiul Sfântul Sava din București.


    Toate acestea
    le-a făcut într-o perioadă relativ scurtă, căci Barasch a murit acum 160 de
    ani, în martie 1863, la doar 47 de ani. Pe atunci, societatea românească avea
    nevoie pentru modernizarea sa de oameni ca Iuliu Barasch și el a știut asta,
    servind mai ales Valahia pe drumul său de recuperare a decalajelor față de
    vestul Europei. De altfel, a prezentat frumos această țară în calitate de
    corespondent de presă al unui ziar de limbă germană. Mai mult decât atât.
    Pentru istoricul medicinei Octavian Buda, Barasch a adus în țările române,
    chiar dacă cu o mare întârziere, un spirit iluminist care pe atunci aici
    lipsea.

    Octavian Bud : În presa de popularizare a scos seria aceea
    care este de referință în domeniul istoriei și popularizării științei – Natura
    – și o publică într-o perioadă istorică în care și în spațiul occidental cam
    tot așa se făcea. El face eforturi lăudabile să scrie în românește. Este atent
    la tot ce înseamnă achiziții moderne în medicină și s-a văzut faptul că el este
    unul din primii oameni care își dau seama că ceva nu e în regulă cu holera. A
    bănuit că mecanismul de transmitere nu e prin contact direct. Era deconcertantă
    problema.

    Erau două teorii care să contraziceau reprezentante de cei care
    erau în favoarea ideii de contact direct și alții care vorbeau de un aer fetid,
    care infestează și de care trebuie să fugi mâncând pământul. Deci el reușește
    să analizeze aceste lucruri și, ceea ce mi se pare tipic pentru un iluminist
    care nu e radical, nu vrea din start să descalifice ca aberante, iraționale,
    primitive anumite practici populare. Nu. El consideră că există o experiență
    colectivă de care te poți folosi, dar în articularea totuși a unui discurs
    medical rațional, cauzal și care urmărește structurarea unei politici sanitare
    care înseamnă prevenție și educație. Și
    acest lucru este absolut remarcabil.

    El aparține acestui specific iluminist
    evreiesc care, în Occident, îl are în plin plan pe Moses Mendelssohn, vine pe o
    filieră kantiană pentru că el s-a dus la Leipzig să urmărească cursurile unui
    profesor care a fost succesorul lui Immanuel Kant la Königsberg. Deci asta e
    filiera intelectuală pe care merge Barasch, după care la Berlin se întâlnește
    cu marii corifei ai medicinei. A fost coleg de facultate cu cel care e
    considerat fondatorul patologiei moderne și care este un nume mare în
    antropologia internațională a sfârșitului de secol XIX. (…)

    Și totuși a venit
    în România și sigur că putem să ne întrebăm dacă și-a ratat condiția profesională.
    Și iarăși e foarte greu de răspuns, pentru că el a terminat facultatea cu o
    lucrare de licență, care este una din primele lucrări care sistematizează
    dermatologia modernă la cel mai înalt nivel. El putea să rămână în spațiul
    occidental angrenat în această știință în devenire a dermatologiei și puteai
    astăzi să îl găsești în toate tratatele standard de istoria dermatologiei.


    Și, recent, editura Corint a
    început decriptarea biografiei lui Iuliu Barasch și a epocii sale publicând în
    traducere din germană în română cartea intitulată Iuliu Barasch. Medicină de pionierat în Țara Românească,
    volum care reunește o parte din articolele sale.








  • “L’Israélite roumain”

    “L’Israélite roumain”


    L’histoire des Juifs des Principautés roumaines a été marquée au XIXe
    siècle par la lutte pour les droits nationaux et civils. Le nouvel État issu de l’union de la Moldavie
    et de la Valachie en 1859 accordait la nationalité roumaine et les droits qui
    en découlaient uniquement aux individus de confession chrétienne. La Constitution
    de 1866 l’instituait sans équivoque à l’article 7, qui stipulait que: « La
    qualité de roumain s’acquiert, se conserve et se perd conformément aux règles
    définies dans les lois civiles. Seuls les étrangers de rites chrétiens peuvent
    acquérir la naturalisation. » Mais la loi introduisait aussi des
    exceptions à la règle, les personnes se mettant au service de la Roumanie
    pouvant ainsi se voir récompenser par l’octroi de la nationalité. Ce fut le cas
    de nombreux Juifs qui ont combattu dans la guerre d’indépendance menée par la
    Roumanie en 1877-1878.


    Les leaders des communautés
    juives de Roumanie ont cependant mis en avant des arguments forts en faveur de
    l’octroi de la nationalité roumaine aux Juifs « autochtones », nés
    donc en Roumanie. Un de ces porte-drapeaux les plus actifs fut le médecin et
    homme de culture Iuliu Barasch. Né en 1815 à Brody, à l’ouest de l’actuelle
    Ukraine, territoire qui à l’époque faisait partie de l’Empire autrichien, et
    mort à Bucarest en 1863, à l’âge de 48 ans, Iuliu Barasch avait reçu à sa
    naissance le nom de Iehuda ben Mordehai. En 1843, il s’installe en Valachie, à Călărași,
    ville danubienne à 120 km au sud-est de Bucarest. En 1851, il déménage dans la
    capitale valaque, où il va exercer la profession de médecin et fonder des
    établissements de santé publique, tels des hôpitaux, des quarantaines et des
    dispensaires. Il a obtenu un doctorat en médecine à Berlin en 1841, il a
    enseigné au lycée et dans des écoles supérieures de sciences militaires, de
    pharmacie et d’agriculture. Comme tout intellectuel de son époque, il s’est
    activement impliqué dans la vie de la communauté juive. Grand défenseur de la
    science, Iuliu Barasch a été un agent important de la modernisation de la
    mentalité collective juive. Son œuvre écrite inclut des textes scientifiques,
    certes, mais aussi de médecine, d’histoire, de philosophie ou d’hygiène.


    L’implication de Iuliu Barasch dans la presse
    communautaire juive et dans celle de vulgarisation scientifique est venue tout
    naturellement. Pour quelqu’un comme lui, qui avait une vocation de fondateur et
    de militant, le lancement de la première publication juive en langue roumaine a
    été quelque chose de parfaitement naturel. Iuliu Barasch et le Français Armand
    Lévy, avec Aaron Ascher et Isaac Leib Weinberg, ont rendu possible la parution
    de « L’Israélite roumain », marquée par seulement quelques numéros, faute
    d’argent. L’historienne Lya Benjamin, spécialiste de l’histoire des Juifs, a
    consacré une étude à cette publication, où elle a aperçu les idées qui
    circulaient ces temps-là. « Le journal est particulièrement
    intéressant, car il s’adresse aussi bien aux Juifs qu’aux Roumains, tout en
    étant une tribune de lutte pour l’émancipation des Juifs. Les Juifs de Roumanie
    n’avaient pas la nationalité du pays et Iuliu Barasch fut le premier à lancer
    le combat pour l’octroi de la nationalité, dans lequel il recourt aussi au
    journal. En 1856, il envoie au prince régnant valaque Barbu Știrbey les
    premiers mémoires sur le sujet. C’était l’année où une délégation des Grandes
    Puissances se rendait dans les Principautés roumaines pour préparer la
    Conférence de Paris de 1858, consacrée aussi à l’union des Principautés. Iuliu
    Barasch voulait présenter son mémoire au prince Stirbey et aux délégués
    étrangers, pour qu’ils s’expriment en faveur de l’émancipation des Juifs. Ses
    mémoires sont publiés pour la première fois dans « L’Israélite roumain ». »


    Ce qui est remarquable aussi
    bien chez Iuliu Barasch que chez les autres Juifs qui se battaient pour
    l’émancipation politique et civique des membres de leur communauté c’est qu’ils
    étaient parfaitement connectés aux idées de leur époque, dont celle de l’union
    des Principautés, premier grand projet romantique de l’État national roumain, a été
    la plus forte. Les Juifs autochtones étaient entièrement acquis à la cause et Barasch
    en fut le fer de lance. La mobilisation s’est à nouveau faite grâce à l’appel à
    l’histoire et avec la contribution des Juifs. Lya Benjamin raconte : « Les sujets étaient variés. Il y avait, par exemple, des articles
    sur l’histoire, celle de la Roumanie et celle commune roumano-juive, des articles
    soulignant l’ancienneté de la présence des Juifs dans l’espace roumain. Ou bien
    des articles qui se donnaient pour tâche de faire connaître aux Juifs les
    moments les plus importants de l’histoire de la Roumanie, tels le règne de
    Michel le Brave. Il y avait aussi, bien-sûr, des articles sur la tradition
    juive, sur la religion judaïque, pour familiariser les lecteurs roumains avec
    l’histoire et culture des Juifs. D’autres articles exprimaient le soutient des
    Juifs à l’union des Principautés et le respect qu’ils éprouvaient pour les
    Roumains, mais aussi leur dévouement pour les Roumains et la Roumanie ainsi que
    leur souhait d’avoir le respect des Roumains. »


    La publication
    « L’Israélite roumain » a eu une première série entre mars et
    septembre 1857. La seconde génération du journal apparaît onze ans plus tard. En
    1868, la Roumanie avait traversé de nombreuses et profondes transformations
    institutionnelles et sociétales. Après la mort de Iuliu Barasch, l’hebdomadaire
    « L’Israélite roumain »
    rencontre un monde complètement changé. (Trad. Ileana Ţăroi)



  • “The Romanian Israeli”

    “The Romanian Israeli”

    The History of Jews in the Romanian Principalities in the
    19th century was marked by the fight for national and civil rights. The
    new Romanian state that appeared in 1859 after the unification of Moldova and
    Wallachia provided Romanian citizenship only to Christians, and that came with
    any deriving rights and liberties. The 1866 Constitution enshrined this right
    in the clearest way possible under Article 7: The Romanian citizenship is
    earned and preserved and is lost according to the regulations stipulated by
    civilian legislation. Only foreigners of Christian rite can obtain Romanian
    citizenship. The law, however, stipulated a number of exceptions: those who
    pledged allegiance to Romania could be rewarded with the Romanian citizenship.
    Such was the case of many Jews who in the Romanian Independence War of 1877 -
    1878.


    The forefathers of the Jewish community in Romania came up
    with strong arguments in favor of awarding Romanian citizenship to local
    Jews, such as those who were born in Romania. One of the most illustrious of
    them was doctor and scholar Iuliu Barasch. Born in 1815 in Brodî, in present-day western Ukraine, a province in the
    Austrian Empire at the time, and passed away in Bucharest in 1863 aged 48,
    Barsach was born Yehuda ben Mordechai. He arrived in Romania in 1843, when he
    was 28, more specifically in Călărași, Wallachia, a city on
    the Danube River 120 kilometers southwest of Bucharest. In 1851 he moved to the
    capital of Wallachia where we worked as a doctor. He set up public health
    institutions such as quarantines, hospitals and clinics. He took his medical
    Ph.D. in 1841, and taught medicine in high-schools and special military,
    pharmaceutical and agricultural school. He took an active involvement in every
    aspect of the life of the Jewish community, like all intellectuals of his time.
    He was a great patron of science, evidence of which can be found in his works.
    Barasch was also an important advocate of the modernization of Jewish culture.
    Apart from science articles, his works also include volumes devoted to
    medicine, history, philosophy and hygiene.


    Barasch though it normal to take an active stance in the
    local Jewish media, as well as in the specialized scholarly literature. For
    someone as vocal and militant of Jewish rights as himself, the appearance of
    the first Jewish publication in the Romanian language was not out of the
    ordinary. Iuliu Barasch and the Jewish-born French journalist Armand Lévy,
    jointly with Aaron Ascher and Isaac Leib Weinberg, helped bring out The
    Romanian Israeli, which consisted only of a few issues due to underfunding.
    Historian Lya Benjamin, who specializes in the history of Jews, is the author
    of a study about the Romanian Israeli where she highlighted some of the ideas
    of the time.


    It’s interesting because it addresses both Jews and
    Romanians. At the same time it was a platform for advocating the rights of
    Jews. Jews in Romania did not have the Romanian citizenship, and the first who
    militated for that was Iuliu Barasch. He also made use of this newspaper to
    increase his reach. He submitted the first official memorandums to the ruler of
    the Wallachia, Barbu Știrbey,
    in 1856, when a foreign delegation of the Great Powers arrived in the Romanian
    Principalities to prepare the 1858 Conference in Paris. The union of the
    Romanian Principalities was expected to be raised. Barasch wanted to use the
    presence of foreign delegates to militate for Jewish rights and submit his
    memorandum to the ruler. These formal requests were first published in the
    Romanian Israeli.


    What is remarkable about both Barasch as well as all the
    other Jews who militated for the political and civil emancipation of Jews was
    the fact they were attuned to the mentalities surrounding them. The strongest
    idea revolved around the union of the Romanian Principalities, the first
    Romantic project of the Romanian national state. Local Jews fully supported the
    unification, and Barasch spearheaded their efforts. Underlying the nationwide
    mobilization was the appeal to history, and the Jews had their own
    contribution, historian Lya Benjamin explains.


    There was a variety of topics. For instance, the
    publication included articles about history, the history of Romania, about the
    shared history of Romanians and Jews, which showed how far back the Jews are
    documented in Romania. At the same time, it showed aspects of Romania’s history
    so that Jews should get acquainted with the milestones of Romanian history.
    Such is the case of a series about the rule of Michael the Brave. Apart from
    that, there are, of course, articles about what the Jews stood for, about their
    tradition and the specificity of Judaism, so that Romanian readers can get to
    know the history and culture of Jews. At the same time, there were articles
    that expressed the endorsement of Jews for the union of the Principalities and
    their respect for Romanians. Additionally, Jews also commanded respect from
    Romanians and expressed their devotion towards Romanians and Romania.


    The first series of the Romanian Israeli appeared over
    March-September, 1857. Although short-lived, the publication was not forgotten.
    11 years later the second series hit the press. In 1868, after a time of deep
    institutional and societal transformations in Romania, the Romanian Israeli
    was republished in a changed world. (VP)



  • Israelitul român

    Israelitul român

    Istoria evreilor în Principatele Române în secolul al
    19-lea a fost marcată de lupta pentru drepturi naționale și civile. Noul stat
    roman format în 1859 prin unirea Moldovei cu Muntenia nu conferea cetățenia
    română decât celor de religie creștină, deci și drepturile aferente care
    decurgeau de aici. Constituția din 1866 formaliza aceasta în cel mai clar mod
    cu putință, în celebrul articol 7: Însușirea de român se dobândește, se
    conservă și se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai
    străinii de rituri creștine pot dobândi împământenirea. Însă legea avea și
    excepții, cei care se puneau în serviciul României putând fi recompensați cu
    acordarea cetățeniei. Așa a fost cazul multor evrei care au luptat în timpul
    războiului pentru independența României din 1877-1878.

    Însă
    fruntașii comunităților evreiești din România au adus argumente puternice
    pentru conferirea cetățeniei române pentru evreii pământeni, așa cum erau cei
    născuți în România. Unul dintre cei mai activi a fost medicul și omul de
    cultură Iuliu Barasch. Născut în 1815 la Brodî, în vestul Ucrainei de azi,
    Imperiul austriac la acea dată, și mort în 1863 la București la 48 de ani,
    Barasch s-a numit la naștere Iehuda ben Mordehai. A sosit în 1843, la 28 de
    ani, în Muntenia la Călărași, oraș la Dunăre la 120 de kilometri sud-est de
    București. În 1851 se mută în capitala Munteniei unde va lucra ca medic și va
    fonda instituții de sănătate publică precum carantine, spitale și dispensare. Și-a
    luat doctoratul în medicină la Berlin în 1841, a fost profesor de liceu și la
    școlile superioare militară, de farmacie și de agricultură. S-a implicat activ
    în toate aspectele vieții comunitare evreiești, ca orice intelectual al timpului
    său. Mare promotor al științei, așa cum reiese și din opera sa, Barasch a fost
    un agent important al modernizării mentalului colectiv evreiesc. Scrierile sale
    includ, pe lângă textele de știință, și medicină, istorie, filosofie, igienă.


    Firesc pentru cineva ca el, Barasch a
    fost foarte activ în presa comunitară evreiască, dar și în cea de răspândire a
    științei. Pentru cineva cu vocația înființării și a militantismului, apariția
    primei publicații evreiești de limbă română a fost ceva natural. Iuliu Barasch
    și francezul Armand Lévy, împreună cu Aaron Ascher și Isaac Leib Weinberg, au
    făcut posibilă apariția Israelitului român, din care au apărut numai câteva
    numere din cauza lipsei fondurilor. Istoricul Lya Benjamin, specializat în
    istoria evreilor, este autoarea unui studiu despre Israelitul român în care a
    observat ideile vremii.

    Ziarul
    este extrem de interesant pentru că se adresează și evreilor, și românilor. Și,
    în același timp, este o tribună de luptă pentru emanciparea evreilor. Evreii
    din România nu erau cetățeni și primul care începe lupta pentru încetățenirea
    evreilor este Iuliu Barasch. El folosește, printre altele, și acest ziar în
    această luptă. Primele memorii către domnitorul Țării Românești Barbu Știrbey le
    adresează Barasch în 1856, când vine și o delegație străină în Principate din
    partea Marilor Puteri pentru pregătirea conferinței din 1858 de la Paris. Acolo
    urma să se discute problema unirii Principatelor. El voia ca, în prezența
    acelor delegați străini care să intervină pentru emancipare, să prezinte
    memoriul către domnitor și către străini. Acele memorii apar pentru prima dată
    în Israelitul român.


    Remarcabil
    atât la Barasch, cât și la toți ceilalți evrei care luptau pentru emanciparea
    politică și civică a evreilor a fost faptul că au fost perfect conectați la
    ideile din jurul lor. Cea mai puternică a fost ideea unirii Principatelor
    Române, primul mare proiect romantic al statului național român. Evreii
    pământeni au susținut din plin unirea celor două, iar Barasch a fost vârf de
    lance. Mobilizarea s-a făcut tot prin apelul la istorie la care s-a adăugat și
    contribuția evreilor.

    Lya Benjamin:
    Subiectele erau variate. De exemplu, erau articole despre istorie, despre
    istoria României și despre istoria comună româno-evreiască, prin care se arăta
    de exemplu vechimea evreilor din spațiul românesc. În același timp, se arătau
    aspecte din istoria României pentru ca evreii să cunoască cele mai importante
    momente din istoria României. Așa, de exemplu, e un serial despre domnia lui
    Mihai Viteazul. În afară de acestea, sunt bineînțeles și articole despre ce
    reprezentau evreii, despre tradiția evreiască, despre specificul religiei
    mozaice pentru ca cititorul roman să cunoască istoria și cultura evreiești. În
    același timp, erau articole care exprimau dorința evreilor români pentru unirea
    Principatelor și respectul față de români. De asemenea, era și condiționarea
    din partea evreilor a respectului din partea românilor, și mărturisirea
    devotamentului evreilor față de români și România.


    Publicația
    Israelitul român, prima serie, a apărut între lunile martie și septembrie 1857.
    Însă prestația publicației nu va fi uitată. A doua generație a Israelitului
    român avea să apară peste alți 11 ani. În 1868, răstimp în care România
    trecuse prin numeroase și profunde transformări instituționale și societale,
    săptămânalul Israelitul român reapare într-o lume schimbată, după moartea lui
    Barasch.