Radio România Internațional

Tag: Ivan Patzaichin

  • România la Jocurile Olimpice – Sporturile care ne-au adus gloria

    România la Jocurile Olimpice – Sporturile care ne-au adus gloria

    În cele 22 de ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară la care au luat parte, sportivii români au înregistrat cele mai mari performanţe în sporturile individuale. Jocurile sportive nu au adus României decât şase medalii, dintre care patru la handbal, una la volei şi tot una la rugby. Cele mai multe medalii, de departe, au fost fost obţinute de gimnaste şi gimnaşti, care au urcat pe podium de 72 de ori, dintre care de 25 de ori pe cea mai înaltă treaptă. Prima prezenţă olimpică a gimnasticii româneşti s-a înregistrat în 1936, la Berlin.

     

    După 20 de ani, au venit şi primele medalii, de la Jocurile de la Melbourne. Elena Leuştean a câştigat “bronzul” la sol, la fel ca şi echipa feminină a României în concursul pe naţiuni. A urmat o medalie de bronz în 1960, la Roma, tot în întrecerea feminină a echipelor, după care am înregistrat o pauză de 16 ani. A venit apoi momentul Montreal, când Nadia Comăneci a uimit întreaga lume prin execuţiile sale şi a dat tabela de marcaj peste cap cu primele note de 10 din istoria gimnasticii. Nadia a câştigat, în total, 5 medalii olimpice de aur, dintre care trei la Montreal, la individual-compus, bârnă şi paralele, apoi două la Moscova, în 1980, la bârnă şi sol. O urmează Ecaterina Szabo, cu patru titluri olimpice, toate obţinute în 1984, la Los Angeles, când s-a impus la sărituri, bârnă, sol şi cu echipa.

     

    Câte trei medalii de aur au obţinut Daniela Silivaş, Simona Amânar şi Cătălina Ponor. Silivaş a triumfat la Seul, în 1988, când s-a impus la paralele, bârnă şi sol. Amânar a câştigat la sărituri, în 1996, la Atlanta, apoi în 2000, la Sydney, s-a impus la individual-compus şi cu echipa. Ponor şi-a câştigat titlurile olimpice la Atena, în 2004, la bârnă, la sol şi cu echipa. La masculin, România a avut un singur campion olimpic – Marius Urzică. El s-a impus la Jocurile de la Sydney, în competiţia de la cal cu mânere.

     

    La mare distanţă, după gimnastică, vine canotajul, cu un total de 41 de medalii, dintre care 20 au fost de aur. România a participat pentru prima dată la întrecerile olimpice de canotaj în 1952, la Helsinki, şi până în prezent nu a lipsit decât o dată, la ediţia din 1956. Primele medalii au fost aduse de tricolori în 1972, de la Jocurile găzduite de München. Atunci, echipajul de doi rame cu cârmaci, compus din Petre Ceapura, Ladislau Lovrenschi şi Ştefan Tudor, urca pe a treia treaptă a podiumului.

     

    În 1976, la Montreal, au fost introduse primele probe feminine. Româncele nu au dezamăgit şi au urcat pe podium, tot pe a treia treaptă, la patru vâsle cu cârmaci. Următoarea ediţie a Jocurilor, cea de la Moscova, din 1980, a adus primul aur, prin Sanda Toma, la simplu vâsle. Din 1984 până în 2004, canotoarele din România au dominat competiţiile olimpice. Au fost aduse în ţară încă 17 medalii olimpice de aur, dintre care cele mai multe de la ediţia de la Los Angeles. Atunci, fetele au câştigat cinci titluri olimpice, iar băieţii, unul.

    Ultima victorie olimpică a canotajului românesc s-a înregistrat în 2021, la Jocurile de la Tokyo, în proba feminină de dublu vâsle. Campioanele s-au numit Ancuţa Bodnar şi Simona Radiş.

     

    După canotaj, urmează, în clasamentul nostru, atletismul, cu 35 de medalii, kaiac-canoe, cu 34, apoi luptele, cu 33 de medalii. Dintre atleţi, singura sportivă din România care a câştigat două medalii olimpice de aur a fost Iolanda Balaş, la săritura în înălţime, în 1960, la Roma, şi în ’64, la Tokio. Dintre canoişti, se remarcă Ivan Patzaichin, cu patru medalii de aur şi trei de argint. S-a impus în 1968, în Mexic, la canoe dublu, pe 1000 de metri, alături de Serghei Covaliov, proba în care a învins şi în 1980, la Moscova, şi în ’84, la Los Angeles, alături de Toma Simionov. În 1972, la München, a câştigat proba de simplu, 1000 de metri.

     

    Dintre luptători, îi putem remarca pe Gheorghe Berceanu şi Ştefan Rusu, de la greco-romane. Berceanu, la 48 de kilograme, a câştigat aurul în 1972, la München, şi argintul, patru ani mai târziu, la Montreal. Tot la ediţia canadiană, Rusu a urcat pe a doua treaptă a podiumului la 68 de kilograme, categorie la care, la Moscova, în ’80, a triumfat.

     

     

  • România la JO – Los Angeles 1984, ediția cu cei mai multe medalii pentru România

    România la JO – Los Angeles 1984, ediția cu cei mai multe medalii pentru România

    România s-a aflat în elita olimpică vreme de mulți ani. Între 1976 și 1988, mai exact între Jocurile Olimpice de la Montreal și cele de la Seul inclusiv, delegația tricoloră s-a aflat, în raport cu numărul de medalii, între primele zece din lume. Cea mai bună Olimpiadă, din punctul de vedere al rezultatelor, a fost cea de la Los Angeles, din 1984, când România s-a situat pe locul doi în clasamentul pe națiuni, cu 53 de medalii, dintre care 20 de aur, 16 de argint și 17 de bronz, depășită doar de Statele Unite.

     

    Jocurile Olimpice din 1984 s-au desfășurat sub semnul boicotului mai multor țări din blocul comunist. Uniunea Sovietică și-a anunțat decizia de a nu participa la Jocuri pe 8 mai 1984, fiind urmată de Bulgaria și de Republica Democrată Germană pe 10 mai, apoi, pe rând, de aproape toate statele satelite. România a fost singura țară din zona de influență a Uniunii Sovietice care a refuzat să participe la boicot. Ca urmare, sportivii români au fost priviți cu multă simpatie pe arenele olimpice americane.

     

    Fără îndoială, sportiva numărul unu a delegației române la Jocurile de la Los Angeles a fost gimnasta Ecaterina Szabo.  Ea a câştigat patru medalii de aur şi una de bronz. În lipsa sportivelor din Uniunea Sovietică, era deja considerată favorita competiţiei. A ratat însă titlul de campioană olimpică absolută din cauza unei căderi la bârnă. S-a revanşat în finalele pe aparate şi a câştigat trei medalii de aur, respectiv la sărituri, sol şi bârnă, la ultimul aparat la egalitate cu Simona Păucă. Totodată, a contribuit hotărâtor la victoria echipei României în concursul pe naţiuni.

     

    O altă disciplină la care România a strălucit a fost canotajul. Cu 6 medalii de aur și două de argint, flotila românească a dominat competiția. A fost ediția la care Elisabeta Lipă, una dintre cele mai mari canotoare ale lumii, a câștigat prima sa medalie olimpică de aur, alături de Marioara Popescu, la dublu vâsle. Lipă urma să urce, la viitoarele ediții ale Jocurilor, de încă patru ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.

     

    La ediția californiană a Jocurilor, atletismul românesc a avut cele mai bune rezultate din istorie. Grație celor trei medalii de aur, obținute de Maricica Puică, la 3000 de metri, de Doina Melinte, la 800 de metri și de Anișoara Cușmir, la lungime, România s-a situat pe locul 4 în ierarhia atletismului.

     

    Să mai notăm că Los Angeles 1984 a fost ultima ediție la care a luat parte Ivan Patzaichin, cel mai mare canoist român din istorie. Alături de Toma Simionov, el s-a impus în proba de canoe dublu, pe distanța de 1000 de metri. De-a lungul carierei sale, Patzaichin a câstigat 4 medalii olimpice de aur, la cele 5 ediţii ale Jocurilor  la care a participat, între 1968 şi 1984.

  • România la Jocurile Olimpice – Canoistul Florin Popescu

    România la Jocurile Olimpice – Canoistul Florin Popescu

    Şcoala românească de caiac- canoe este una dintre cele mai puternice din lume. Ea a obţinut, de-a lungul istoriei, zece victorii olimpice. Dintre acestea, opt li se datorează canoiştilor. Pe parcursul anilor, nume precum Leon Rotman sau Ivan Patzaichin au intrat definitiv în istoria universală a sportului.

    Ultimul mare campion al canoei româneşti este Florin Popescu. El a reuşit, în 2000, la Sydney, alături de Mitică Pricop, la canoe dublu (1000 de metri) să obţină o medalie olimpică de aur, după o pauză de 16 ani. Ca o coincidenţă, ultimul titlu olimpic la canoe fusese obţinut tot la dublu şi tot pe distanta de 1000 de metri, la Los Angeles, în 1984, de perechea Ivan Patzaichin – Toma Simionov.

    Florin Popescu s-a născut la 30 august 1974, în localitatea Iancu Jianu, din judeţul Olt (sud). S-a remarcat, alături de Mitică Pricop, încă din 1999, de la Europenele de la Zagreb, unde a câştigat aurul la 500 şi bronzul la 1000 de metri. După Sydney, cei doi au câştigat, în 2001, la Europenele de la Milano, medalii de aur atât la 1000 cât şi la 500 de metri.
    Din 2002, locul lui Pricop în ambarcaţiunea de la dublu a fost luat de Silviu Simiocencu. Impreună, Popescu şi Simiocencu s-au aflat în topurile mondiale atât în 2002, cât şi în 2003, an în care, pe 1000 de metri, au câştigat chiar titlul mondial. Din păcate însă, la Atena, în 2004, Popescu şi Simiocencu au ratat medaliile la limită. Atât la 500 de metri, cât şi la 1000, ei s-au clasat pe locul 4.

    După Atena, Popescu s-a retras din activitatea competiţională. A revenit, pentru scurtă vreme, în 2005, în echipajul de canoe 4 al României, care a câştigat aurul la Europenele de la Poznan, pe distanţa de 1000 de metri. A fost ultima mare performanţă a lui Florin Popescu. Astăzi, el este antrenorul coordonator al lotului olimpic de canoe al României.