Tag: Jakob-Jacques Klein

  • Le Musée d’art de Timisoara

    Le Musée d’art de Timisoara

    Entre 1552 et 1716, après 164 ans de suzeraineté ottomane sur la région roumaine du Banat, son chef lieu, Timișoara, sera occupé, en 1716, par les troupes autrichiennes. De 1718 à 1918, lorsque le Banat deviendra enfin roumain, la ville fera partie intégrante de lEmpire des Habsbourg. A compter de 1718, Timisoara connaît une époque florissante, sous légide de la Maison de Habsbourg. Lempereur Carol VI va fonder lAdministration du Banat, cette nouvelle province impériale, avec Timisoara à sa tête. Un ample programme de transformation urbanistique va, dans ce contexte, démarrer.



    Le Palais baroque, sis de nos jours place de lUnion, au centre historique de la ville, et abritant le Musée dArt, représente un des témoins architecturaux de cette époque dor. Le directeur du musée, lhistorien Victor Neumann, nous fait plonger dans latmosphère de lépoque : « Le Palais a été érigé de 1733 à 1752. Il devient dabord la résidence du gouverneur, puis du président du comté de Timis, étant de fait le siège de ladministration du Banat. Entre 1718 et 1779, le Palais abrite dans ses locaux tant ladministration que les appartements de certains hauts fonctionnaires. Les plans du Palais, on les doit aux ingénieurs autrichiens. Des ouvriers sont venus de Vienne pour le bâtir. Une bonne partie des bâtiments érigés pendant la période ottomane a été rasée. Timișoara est lune des rares villes européennes qui a été presque entièrement détruite à un certain moment de son histoire, pour être reconstruite à partir de zéro, au 18e siècle. »



    Le visage de Timișoara change tout au long de ce siècle, les formes et les volumes du baroque tardif, style plus sobre et assez typique en toute lEurope centrale, laissant leurs traces indélébiles dans larchitecture de la ville. La répartition fonctionnelle des espaces commence à montrer son utilité pratique. Le rez-de-chaussée est généralement occupé par des espaces aux fonctions administratives et commerciales, alors que les étages servent surtout aux habitations. Les fenêtres des appartements donnent sur la rue, tandis que des passages voutés assurent laccès aux annexes situées dans les cours intérieures. Le Palais baroque suit les mêmes principes. Il sera Palais administratif du comté de Timis jusquen 1778, siège de la Préfecture entre 1778, le moment de lannexion du Banat à la Hongrie, et jusquau mois de juin 1848. Enfin, après la défaite de la révolution magyare, il servira, à partir de 1849, de siège du gouvernement du Banat et de la Voïvodine. Victor Neumann. « Le Palais est dabord le siège de ladministration autrichienne et serbe de la ville. Il compte le rez-de-chaussée et deux étages. Il a aussi deux cours intérieures, des annexes, des étables, des entrepôts que lon peut encore observer au 19e siècle. Le rez-de-chaussée est occupé par la chancellerie du Banat et sert de bureau des recettes destiné aux militaires. Pendant tout le 19e siècle et au début du 20e siècle, il continue de faire office de siège administratif régional. La préfecture y élit domicile à partir de 1918, lorsque la région du Banat intègre le Royaume de Roumanie. Après la Seconde Guerre Mondiale, pendant la période communiste, cest lUniversité dAgronomie et de Médecine vétérinaire qui prend possession des lieux. Enfin, ce nest quà compter de 1990 que le Palais abrite le musée dart de la ville ».



    Fin 19e, le Palais barque subit des transformations qui lamènent à son apparence actuelle. La restauration subie à lépoque suit la mode de ce que lon appelait le « style épuré ». Les travaux sont dirigés par larchitecte et entrepreneur Jakob-Jacques Klein, originaire de Cernauti, et se déroulent entre 1885 et 1886. Aujourdhui, le Palais baroque de Timisoara appelle à de nouveaux travaux de restauration, censés lui faire retrouver aussi bien son charme dantan quune meilleure mise en valeur des collections dart moderne et religieux quil abrite. (Trad. Ionut Jugureanu)

  • Muzeul de Artă din Timişoara

    Muzeul de Artă din Timişoara

    După 164 de ani
    de suzeranitate otomană asupra Banatului, care a durat între 1552 și 1716,
    Timișoara avea să fie inclusă în teritoriile aparținând imperiului habsburgic
    în anul 1718, deși fusese cucerită de trupele austriece încă din 1716. Pentru
    această regiune vestică a României de azi, începea o perioadă de reconstrucție
    sub domnia Casei de Habsburg.Împăratul Carol al VI-lea
    a semnat decretul de înfiinţare a Administraţiei Banatului, iar Timişoara a
    devenit capitala noii provincii imperiale, astfel începând un amplu program de
    schimbări urbanistice demne de noua funcție a orașului. Unul din rezultatele
    acestui este și construirea Palatului Baroc aflat în Piața Unirii, din centrul
    vechi al orașului de azi, clădire ce găzduiește în prezent Muzeul de artă al
    Timișoarei. Directorul actual al instituției, istoricul Victor Neumann, ne
    întoarce acum, în timp, spre începuturile Palatului Baroc. El este construit între
    anii 1733 și 1752. Devine reședința guvernatorului, apoi a președintelui
    comitatului Timiș, fiind, de fapt, sediul administrației Banatului în epoca
    respectivă. Administrația austriacă asupra Banatului se va întinde din 1718
    până în 1779, palatul fiind sediul atât al administrației, cât și al
    guvernatorului, chiar funcționarii locuind aici. E o construcție ridicată de
    inginerii austrieci, de constructori care au venit de la Viena. De altfel
    întreaga zona învecinată a fost reconstruită, fiind dărâmat tot ce ținea de
    vechea cetate turcă. Timișoara e unul din puținele orașe europene care au fost
    dărâmate aproape în întregime pentru a fi reconstruite în secolul al XVIII-lea.


    Pe tot parcursul
    acelui secol, aspectul Timișoarei, și nu doar al acestui oraș bănățean, se
    schimbă potrivit principiilor urbanistice și arhitectonice ale unui baroc
    târziu, mai sobru, specific Europei Centrale. Între caracteristicile acestui stil se numără
    şi un anumit tip de împărțire a spațiului interior: parterul ocupat de spaţii
    administrative sau comerciale, zona de locuit orientată spre stradă, culoare
    boltite pentru accesul spre anexele din curţile interioare. Acestor rigori
    arhitecturale li se supune şi Palatul Baroc de azi, proiectat de arhitecți
    necunoscuți, dar care de-a lungul timpul și-a tot schimbat denumirea, în
    funcție de diversele roluri pe care le-a avut în administrația Timișoarei. Adevenit palatul administrativ al
    Banatului de Timiş până în 1778, iar după reanexarea Banatului la Ungaria,
    din iunie 1778, a fost sediul Prefecturii, până în 1848. După
    suprimarea Revoluţiei Maghiare, din 1849, aici s-a aflat guvernul Banatului
    Timişan şi Voivodinei Sârbeşti. Victor Neumann. El este, mai întâi, un
    spațiu al administrației germano-sârbești a orașului. Are parter și două etaje.
    Are două curți, anexe cu grajduri și depozite care apar chiar și în secolul al
    XIX-lea. Parterul a fost folosit pentru administrația cancelariei Banatului și
    pentru serviciul casierie militare. În perioada secolului al XIX-lea și în
    prima parte a secolului al XX-lea, a continuat să fie sediu administrativ.
    Prefectura a fost găzduită aici de când regiunea și orașul Timișoara au intrat
    în componența României în 1918. După al doilea război mondial, în perioada
    comunistă, a fost folosită clădirea ca sediul al Universității de Agronomie și
    Medicină Veterinară, iar din 1990, a devenit o clădire dedicată Muzeului de
    Artă. Practic din 2006, muzeul funcționează aici.



    La
    sfârşitul secolului al XIX-lea,Palatul Baroc a suferit o transformare, ajungând
    la forma de astăzi. Modificarea ei a fost tributară gustului timpului, adică
    orice intervenţie asupra unei clădiri trebuia făcută prin înnoire şi prin
    găsirea unui stil reprezentativ pentru arhitectura contemporană. Prin urmare,
    s-a propus o restaurare prin aşa-numita ,,purificare stilistică. Ea a fost
    executată în anii 1885-1886 de către Jakob-Jacques Klein (1855-1928), arhitect
    şi constructor originar din Cernăuţi, oraș aflat azi în componența Ucrainei. Nu
    a fost, evident, ultimul proces de modificare prin care a trecut clădirea. În
    prezent, se apropie de final alte lucrări de restaurare, în urma cărora nu doar
    Palatul Baroc să-și recapete strălucirea de odinioară, ci și colecțiile și
    expozițiile Muzeului de Artă să fie bine puse în valoare. Printre aceste
    colecții se numără cele de artă românească modernă, de icoane bănățene, de artă
    europeană modernă precum și o expoziție permentă cu picturile maestrului
    Corneliu Baba. (