Tag: Jana Markova

  • Sprachbegabte Slowakin wählt Rumänien als zweite Heimat

    Sprachbegabte Slowakin wählt Rumänien als zweite Heimat

    Jana Marková kommt aus der Slowakei, wo sie Internationale Wirtschaftsbeziehungen an der Universität in Bratislava absolviert hat. Im Danach schloss sie ein Masterstudium in geisteswissenschaftlichen Fächern an der Karls-Universität in Prag ab. Ihr Hauptfach waren die rumänische und die serbische Sprache. Vor einigen Jahren zog sie nach Rumänien, und diese Entscheidung änderte ihr Leben:



    Alles begann eigentlich, als ich mich in die rumänische Sprache verliebte, nachdem ich einen Rumänisch-Sommerkurs in Iaşi besucht hatte. Das Land lernte ich vor vier Jahren kennen. Dann machte ich ein Praktikum an der Botschaft der Slowakei in Chişinău. Ich lernte Rumänisch innerhalb von vier Monaten, im Anschluss entschied ich mich für ein Erasmus-Stipendium in Rumänien und blieb hier.“




    Jana ist sprachbegabt, au‎ßer Rumänisch spricht sie auch Serbisch, Deutsch, Spanisch, Englisch, Tschechisch und studiert jetzt Türkisch an der Fakultät für Fremdsprachen und Literatur der Universität Bukarest. Wie ist die Leidenschaft für die rumänische Kultur zu erklären?



    Diese Leidenschaft verdanke ich eigentlich einer Konferenz, an der ich in Montenegro teilnahm. Dort habe ich einen rumänischen Anwalt kennengelernt, der mir sagte: In internationalen Beziehungen soll man auch weniger wichtige Sprachen kennen, nicht nur Weltsprachen wie Englisch, Deutsch, Spanisch. Weil ich Spanisch schon gelernt hatte, sagte er, dass ich Rumänisch auch schnell lernen könnte. Schon als Kind zeigte ich sowieso ein gro‎ßes Interesse für die Balkanländer. Rumänien ist für mich das schönste Land, weil es so viel zu bieten hat. Ich komme aus einem kleinen, aber ebenfalls schönen Land und ich kann sagen, dass es total anders ist, in einem grö‎ßeren Land zu leben. Die Slowakei hat 5,5 Millionen Einwohner, Bukarest alleine hat rund 3 Millionen Menschen. Meiner Meinung nach hat Rumänien alles: Meer, Gebirge, das Donaudelta, ich kenne kein schöneres Land und ich war überall in Europa.“




    Jana arbeitet in einer Firma in Bukarest, wo sie viele Freunde hat. Sie hatte auch ihre Eltern auf Besuch, und sie stellten fest, dass Jana sich in Bukarest schnell eingelebt hat. Was gefällt ihr am besten hier?



    Ich glaube, die Menschen und ihre Kultur. Es stimmt, dass viele Rumänen ihr Heimatland verlassen. Der grö‎ßte Unterschied zwischen Slowaken und Rumänen ist, dass die letzteren viel offener sind. Ich wollte so sehr hier bleiben und ich habe alles dafür getan, ich habe die Sprache gelernt und ich habe mich schnell eingelebt.“




    Jana möchte auch in Zukunft in Rumänien leben. Das ist ihr zweites Zuhause und sie liebt das Leben in Bukarest. Sie hat das Land bereist und glaubt, dass man einiges doch verbessern könnte:



    Ich mag die Haltung der Rumänen nicht, die der Ansicht sind, dass es im Ausland viel besser sei. Ich glaube, dass die Änderung mit jedem von uns beginnt. Ich würde einige Kleinigkeiten ändern, aber sie wiegen viel, so zum Beispiel den gegenseitigen Respekt: Es ist mir oftmals passiert, bei der Post Schlange zu stehen, und jemand drängelt sich vor und sagt, dass er nicht wüsste, dass die anderen auch in der Schlange warten. Warum sonst dort warten? Und ähnliche Sachen kommen ziemlich oft vor, also das ist, was ich in der rumänischen Gesellschaft ändern würde — man sollte mehr Respekt den anderen gegenüber zeigen und weniger Interesse dafür haben, was die Menschen um uns herum sagen und machen.“

  • Jana Markova, o tânără din Slovacia pasionată de limbi străine, stabilită în România

    Jana Markova, o tânără din Slovacia pasionată de limbi străine, stabilită în România

    Jana Markova vine din Slovacia, unde a absolvit Facultatea de
    Relații Economice Internaționale la Universitatea din Bratislava, după care a
    urmat un masterat în același oraș, un alt masterat la Universitatea Carolină
    din Praga, la Facultatea de Arte, unde a absolvit studii sud-est europene, cu
    specializare în limba română și limba sârbă. A continuat studiile cu două burse
    Erasmus la Facultatea de Folozofie la Universitatea de Est din Sarajevo,
    Bosnia-Herțegovina și la Facultatea de Litere în cadrul Universității din
    București, unde a studiat limba, istoria și cultura română. Povestea Janei în
    România a început acum câțiva ani, când a decis să se mute în România, dar de
    fapt, cu adevărat a debutat înainte de această decizie care i-a schimbat viața:




    De fapt a început când m-am
    îndrăgostit de limba română, când am câștigat o bursă pentru cursurile de vară
    de limba română. Am urmat acest curs în Iași, prima dată, apoi anul următor în
    Craiova, după care am făcut un stagiu de practică în același oraș. Cred că
    prima dată când am intrat pe teritoriul României a fost acum patru ani, apoi am
    învățat limba. Am făcut acest lucru foarte repede, apoi am făcut un stagiu de
    practică la Ambasada Slovaciei din Chișinău. Am învățat românește cam în patru
    luni și m-am întors aici, am început să studiez un masterat în limba română,
    fiindcă am vrut să fac ceva cu o limbă pe care deja o cunoșteam. Așa am ales
    studiile Erasmus în România și am hotărât să rămân aici.





    Jana este talentată la limbi străine: în afară de română,
    vorbește sârbă, germană, spaniolă, engleză, cehă, iar acum studiază limba turcă,
    la Facultatea de Limbi Străine din București. Cum s-a născut pasiunea pentru
    limba și cultura română?


    S-a născut atunci când am participat
    la o conferință în Muntenegru, unde a fost și un vorbitor din România, avocat.
    El mi-a dat un sfat: dacă vrei să faci ceva cu relații internaționale, e mai
    bine să știi și o limbă mică, nu doar limbile mari. Deja studiasem la
    Universitatea din Bratislava engleza, germana și spaniola și el a fost de
    părere că, din moment ce vorbesc spaniolă, îmi va fi foarte ușor cu româna.
    Lucru care a fost adevărat la început, după care mai puțin. Oricum, din
    copilărie m-au interesat țările balcanice. Pentru mine România e țara cea mai
    frumoasă, pentru că are totul. La mare nu am fost până acum, mă pregătesc să mă
    duc cândva. Eu provin dintr-o țară foarte mică, care e la fel, foarte frumoasă,
    dar e o experiență diferită între țările mici și mari. În țara mea suntem 5,5
    milioane de locuitori, iar aici numai în București sunt cam 3 milioane de
    oameni, așadar e diferit. Din punctul meu de vedere, România are de toate:
    munte, mare. Nu cunosc țară mai frumoasă, iar eu am călătorit destul de mult
    prin Europa.


    Jana lucrează acum într-o firmă din București și și-a făcut
    mulți prieteni. Părinții au vizitat-o și s-au bucurat să constate ce bine s-a
    integrat Jana la noi în țară. Ce îi place cel mai mult aici?


    Ce îmi place aici? Cred că oamenii,
    în general cultura și natura românilor. O țară poate avea clădiri mai frumoase,
    dar acest lucru nu ține oamenii acolo. E adevărat că românii nu prea stau în
    țara lor. Dar mie îmi plac românii, felul lor de a fi. La noi în Slovacia nu
    sunt multe aspecte diferite, dar cea mai mare diferență între slovaci și români
    e că voi sunteți mai deschiși. Eu am făcut totul, am învățat limba, toate
    eforturile ca să pot să locuiesc aici.


    Jana se vede locuind în România încă mulți ani de acum
    încolo. Nu este acasă definitiv pentru ea, dar deocamdată îi place mult viața
    ei la București. A călătorit și în alte orașe ale României și, după această
    experiență de câțiva ani am întrebat-o ce ar vrea să îmbunătăţească aici:


    Am spus că iubesc felul de a fi al
    românilor, societatea românească, dar există și unele lucruri care se pot
    îmbunătăți. Nu-mi place comportamentul românilor care spun că e mai bine în
    străinătate. Cred că schimbarea începe de la noi, de la fiecare, de la sine,
    prin urmare trebuie să începem de la noi înșine. Ce aș schimba sunt lucruri
    foarte mici, dar de fapt care spun foarte mult despre România și oamenii ei.
    Spre exemplu, românii nu prea au respect unii față de alții și cel mai stresată
    sunt când merg la poștă și mi se întâmplă de fiecare dată să vină cineva care
    se bagă în față și spune că nu a știut că ceilalți stau și ei la coadă. Atunci
    de ce crede că suntem acolo? Toți așteptăm la același rând. Iar incidente din
    acestea mi se întâmplă foarte des, așadar acest lucru aș schimba: să ne uităm
    mai mult la noi, iar apoi la ce fac unii și alții în jur și să avem mai mult
    respect.