Ca în fiecare an, în ultimul timp, la începutul lui septembrie, preşedintele Comisiei Europene a prezentat un discurs despre Starea Uniunii, o uniune cu mai multe naţiuni a căror stare este foarte importantă. Este ultimul Raport din mandatul lui Jean-Claude Juncker de preşedinte al Comisiei Europene. În mai 2019 vor avea loc noi alegeri pentru parlamentul European şi va fi aleasă o nouă Comisie Europeană. Pe de altă parte, chiar contextul acestor zile, când a fost prezentat Raportul anual privind Starea Uniunii, este unul foarte complicat. Deşi este ultimul susţinut de Juncker, discursul său a fost analitic, realist şi mobilizator şi deloc testamentar, cum ne-am fi putut aştepta.
El a subliniat că nu este un discurs de bilanţ pentru că nu a sosit încă acest moment pentru Comisia pe care o conduce. Discursul său nu s-a vrut nici triumfalist dar nici alarmist. La mai bine de un secol de la izbucnirea Primului Război Mondial, neanunţat, pe un fond de pace ce părea de durată, preşedintele Juncker subliniază că Uniunea Europeană este gardianul păcii iar Europa cunoaşte pacea datorită Uniunii Europene, fapt pentru care ar trebui să fim recunoscători.
“Ar trebui să arătăm mai mult respect Uniunii Europene, să nu-i pătăm imaginea și să ne apărăm modul nostru de viață și ceea ce ne definește, a spus preşedintele Comisiei Europene. Să îmbrățișăm patriotismul care nu se îndreaptă împotriva altora. Să respingem naționalismul găunos care proiectează ură față de ceilalți, care seamănă distrugere, care arată cu degetul înspre ceilalți în loc să caute soluții care să ne permită să trăim mai bine împreună. Deviza pactului fondator al Uniunii Europene — un nu” hotărât războiului — se impune și astăzi cu evidența unui imperativ și a unei datorii. O datorie neprecupețită de vigilență față de ceea ce se ni se întâmplă și se întâmplă în jurul nostru”.
Juncker a spus lucrurilor pe nume şi a prezentat o serie de măsuri menite să ducă la o Uniune Europeană “mai coezivă, mai puternică şi mai democratică”. Discursul a făcut un tur de orizont şi de forţă prin problematica amplă cu care se confruntă Uniunera Europeană.
Fără a demara o altă încercare de sintetizare a discursului în puncte principale, să amintim de cele 21 de trimestre consecutive de creştere, înregistrate de economie, de faptul că ne apropiem de cifra de 400 de milioane pentru populaţia Europei, de 21 de milioane de noi locuri de muncă. A fost salutat efortul realizat de Grecia, care a reuşit ieşirea din criză iar apelul la unitatea europeană a fost o permanenţă a discursului.
“În lumea de azi, Europa nu mai poate fi sigură că angajamentele asumate ieri vor mai fi respectate mâine”, spune, în faţa parlamentului European, preşedintele Comisiei Europene. Dar, tocmai de aceea, “astăzi, lumea are nevoie de o Europă puternică și unită”. Evocând perspectiva geopolitică, preşedintele Juncker consideră că este “momentul suveranității europene”. Este vorba de suveranitatea Uniunii Europene ca entitate. Europa trebuie să devină un actor suveran în relațiile internaționale, asumându-şi un rol în modelarea afacerilor globale. Inevitabil, într-un astfel de moment, apare în discuţie problema suveranităţii naţionale a fiecăruia dintre statele membre.
Să nu uităm că ne aflăm într-un moment în care un membru de bază a Uniunii a ales să părăsească această organizaţie iar multe state se confruntă cu diverse sancţiuni pentru politicile interne pe care le aplică. Preşedintele Comisiei Europene reafirmă, însă, vechea formulă a raportului naţional-comunitar: suveranitatea europeană decurge din suveranitatea națională a statelor membre, ea nu înlocuiește ceea ce este specific națiunilor. “Prin partajarea suveranităților noastre, spune Juncker, în domeniile în care acest lucru este necesar, fiecare dintre statele noastre națiune devine mai puternic”.
