Radio România Internațional

Tag: Jean-Paul Missé Missé

  • Student aus Kamerun: „Hier kann ich ein international anerkanntes Diplom erlangen“

    Student aus Kamerun: „Hier kann ich ein international anerkanntes Diplom erlangen“

    Hallo, mein Name ist Jean-Paul Missé Missé — Missé Missé ist mein Nachname, in meinem Dialekt, der Bantusprache Abo, hei‎ßt es ‚Sand‘. Ich komme aus Kamerun, aus der politischen Hauptstadt Yaoundé, ich bin aber in Douala geboren, diese ist die wirtschaftliche Hauptstadt des Landes. Ich bin Ingenieur für Kommunikationstechnik von Beruf und in Rumänien studiere ich Politikwissenschaft. Das war mein Traum, in diesem Bereich zu arbeiten, ich möchte eigentlich beides machen, denn ich möchte politische Projekte für mein Land umsetzen.“




    Jean-Paul Missé Missé ist zum ersten Mal 2019 nach Rumänien gekommen. Jetzt studiert er im ersten Jahr an der Bukarester Universität. Er erhielt ein Stipendium der Rumänischen Botschaft in Nigeria. Warum Rumänien, erläutert unser Gesprächspartner in den folgenden Minuten:



    Ich wollte immer dieses Land sehen. Den Triumphbogen in Bukarest habe ich schon vor meiner Ankunft mehrmals im Internet gesehen, auch das Schloss Bran, das ich einmal besuchen möchte. Ich hatte schon immer ein gro‎ßes Interesse für dieses Land, seine Geschichte, seine Kultur und seine Menschen. Ich wollte so sehr das Land hautnah erleben. Die Menschen sind unterschiedlich, es gibt gute und schlechte, zudem kann ich hier ein Diplom erhalten, das auf internationaler Ebene anerkannt wird. Mein älterer Bruder hat ebenfalls hier Politikwissenschaft studiert, dann ist er nach Kamerun zurückgekommen, dort arbeitet er in diesem Bereich und er hat mir nahegelegt, ebenfalls in Rumänien zu studieren.“




    2022 soll Jean-Paul Missé Missé sein Studium in Rumänien abschlie‎ßen. Hier möchte er ein Geschäft im Bereich der Kommunikation gründen und eine Karriere in der Politik machen. In seiner Freizeit schaut er gerne Filme an, trifft seine Freunde und spielt Tischtennis. Er fühlt sich wohl in der rumänischen Hauptstadt. Wie seine ersten Tage in Rumänien waren, erläutert unser Gesprächspartner:



    Dieses Land hat mich gut aufgenommen. Meine Kollegen haben mich sehr gut auch im Studentenheim empfangen. Ich war der einzige Schwarze unter Rumänen. Sie hie‎ßen mich gleich willkommen und wir haben uns vom ersten Abend viel unterhalten. Jetzt sind wir gute Freunde. Es gibt jedoch immer ein Aber. Auch in der Schule ist alles sehr gut, die Kollegen und Professoren sind sehr nett zu mir, aber manchmal höre ich auf der Stra‎ße: ‚Du Schwarzer!‘ Das ist jedoch kein Problem, ich bin nun mal schwarz, also stört mich das nicht. Oder im Bus starrt mich eine Gruppe von Jugendlichen an und dann lachen sie. Aber ich muss ja auch mit solchen Menschen umgehen und man kann solche Situationen erleben, ich sage mir aber, dass es irgendwie normal ist und zu erwarten gewesen wäre. Aber im Allgemeinen ist alles gut. Ein älterer Mann hat mich neulich in einem Supermarkt auf Französisch gefragt: ‚Ça va, mon fils?‘ / ‚Wie geht es dir, mein Sohn?‘ Ich antwortete: ‚Ça va très bien.‘ / ‚Es geht mir sehr gut.‘ Dann hat er mich gefragt, ob ich Französisch spreche, ich habe ja gesagt, und dann hat er angefangen zu singen: ‚Comment ça va, comme ci, comme ci, comme ci, comme ça‘ — das Refrain eines bekannten Hits aus den Achtzigern (der niederländischen Boy-Band »The Shorts«). Das hat uns beide zum Lachen gebracht, auch die anderen Menschen im Supermarkt.“

  • Jean-Paul Missé Missé din Camerun

    Jean-Paul Missé Missé din Camerun

    Bună ziua, mă numesc Jean-Paul Missé Missé, Missé Missé
    e numele de familie, care în dialectul meu, abo, înseamnă nisip. Vin
    din Camerun, din Yaoundé, capitala politică a ţării mele, dar m-am născut în Douala,
    capitala economică. În Yaoundé am studiat la IFTIC-SUP (Institut Supérieur de Formations aux
    Métiers des télécommunications, de l’innovation technologique, de commerce et
    de gestion), deci sunt inginer de reţele în telecomunicaţii, am venit în
    România să îmi continui studiile, iar aici urmez ştiinţe politice. Am visat
    dintotdeauna să studiez în acest domeniu, mi-am dorit de fapt să le pot îmbina
    pe amândouă, pentru că am deja proiecte politice pentru ţara mea.


    Jean-Paul Missé Missé sosea în România în
    toamna lui 2019, e student în primul an la Facultatea de Ştiinţe Politice a
    Universităţii din Bucureşti. A obţinut o viză pentru ţara noastră prin Ambasada României în Republica Federală Nigeria.


    M-a atras dintotdeauna România. Ştiţi, desigur,
    Arcul de Triumf (n.r. din Bucureşti), eu îl ştiu foarte bine de dinainte de a
    veni aici, de pe internet, tot de acolo ştiam şi de castelul lui Dracula (n.r. de
    la Bran), pe care mi-ar plăcea să îl vizitez într-o zi. Deci m-am interesat de
    România cu mult timp înainte de a sosi aici. Şi mi-am spus că trebuie să ajung
    odată şi odată aici să văd cum e în realitate. Oamenii, nimeni nu e perfect, iar
    oamenii sunt drăguţi, dar pe lângă oameni drăguţi întâlneşti şi contrariul.

    Am
    ales România şi pentru că, pe lângă faptul că e o ţară pe care o admiram de
    dinainte de a sosi aici, e o ţară unde pot obţine o diplomă recunoscută la
    nivel internaţional, ceea ce a fost foarte important pentru cariera pe care
    mi-o doream. În plus, m-au ajutat nişte prieteni de-ai fratelui meu mai mare.
    Eu am un frate mai mare care a studiat şi el aici ştiinţe politice, după care
    s-a întors în Camerun, lucrează acolo în politică şi el m-a îndemnat să merg în
    România, unde e foarte bine.


    În 2022 Jean-Paul Missé Missé
    din Camerun îşi va încheia studiile în România, apoi se va întoarce în ţara sa,
    unde vrea să îşi deschidă o afacere în telecomunicaţii şi să urmeze o carieră
    în politică. În timpul liber urmăreşte filme pe internet, ţine legătura cu
    prietenii şi familia de acasă, joacă tenis de masă sau fotbal. Se simte bine în
    capitala României, în drumul său zilnic spre facultate remarca entuziasmul cu
    care se îndreaptă bucureştenii spre locurile lor de muncă. Iată la final şi
    câteva impresii despre ţara noastră.






    România m-a primit bine. M-a impresionat că din
    prima seară când am sosit studenţii de la căminul unde locuiesc m-au primit
    foarte bine, mi-au urat bun venit, eram singurul student de culoare printre
    atâţia albi, am stat împreună până târziu atunci, iar din acea zi am rămas
    foarte buni prieteni. M-am integrat foarte bine deci, dar e întotdeauna un mic
    dar.

    Chiar şi la şcoală e totul bine, profesorii, colegii se poartă foarte
    frumos, ne înţelegem foarte bine. Dar uneori, i se poate întâmpla oricui, mergi
    pe stradă şi pentru că eşti de culoare auzi în româneşte: Negru!. Negru e
    cred echivalentul în română pentru noir din franceză. Asta e, nu-i nimic,
    sunt negru, e o diferenţă de culoare, deci nu iau prea mult în seamă remarca.
    Sau: se întâmplă să fiţi în tramvai, mai mulţi tineri vă văd şi izbucnesc în
    râs, nu ştiu exact de ce râd. În fine, trec în general prin situaţii de acest fel
    şi-mi spun că e normal, mă aşteptam de fapt la astfel de reacţii. În general însă
    e bine.

    Am întâlnit şi tot felul de oameni în vârstă, spre exemplu unul pe care
    l-am întâlnit recent într-un supermarket m-a întrebat în franceză: Ça va, mon
    fils?/Cum merge, fiule? Şi i-am răspuns: Ça va très bien./E foarte bine.
    Apoi dumnealui m-a întrebat dacă vorbesc franceza, i-am răspuns că da şi el a
    început să-mi cânte Comment ça va, comme ci, comme ci,
    comme ça (n.r. versuri dintr-un cântec din anii `80 al formaţiei olandeze The
    Shorts). Am izbucnit în râs, la fel şi cei din jurul nostru din supermarket,
    mi-a plăcut, deci cam asta ar fi.