Radio România Internațional

Tag: Jens Stoltenberg

  • NATO – o nouă conducere

    NATO – o nouă conducere

    De marţi, 1 octombrie, secretar general al NATO este fostul premier olandez Mark Rutte. El îi succede în cea mai înaltă funcţie politică a celei mai puternice alianţe politico-militare din istorie norvegianului Jens Stoltenberg.

    AFP nota că Stoltenberg a refuzat să-i dea vreun sfat lui Rutte, dar a subliniat că principala sarcină a unui şef NATO este să-i ţină pe aliaţi împreună. Într-o situaţie geopolitică atât de dificilă, menţinerea continuităţii şi a aceleiaşi direcţii în politica externă şi de securitate este foarte importantă, declara un diplomat NATO, citat de agenţia franceză.

    Cu 10 ani la activ în fruntea NATO, Jens Stoltenberg a avut, poate, cel mai complicat mandat, unul început în 2014, anul anexării Crimeei de către Rusia, şi încheiat în plin război al acesteia împotriva Ucrainei. Stoltenberg a orientat Alianţa către un sprijin sporit pentru fostul stat sovietic, victimă a agresiunii ilegale a Moscovei. A propus şi obţinut un angajament din partea statelor membre de a furniza cel puţin 40 de miliarde de euro pe an Ucrainei şi ca NATO să se implice pe deplin în furnizarea de ajutor militar occidental.

    Statele membre nu ar trebui să fie descurajate să ofere mai mult ajutor militar Ucrainei din cauza “retoricii nucleare ireponsabile” a lui Vladimir Putin, declara Jens Stoltenberg într-un interviu acordat Reuters la final de mandat.

    „De fiecare dată când ne-am intensificat sprijinul cu tipuri noi de arme – tancuri de atac, rachete cu rază lungă sau avioane F-16, ruşii au încercat să ne împiedice, dar nu au reuşit”, a spus norvegianul. El a adăugat că cel mai mare risc pentru NATO ar fi ca Putin să câştige în Ucraina.

    “Nu cred că putem să îl facem pe preşedintele Putin să se răzgândească în privinţa Ucrainei, însă cred că putem să îi schimbăm calculele, demonstrând că preţul continuării războiului este atât de ridicat încât este mai bine pentru el să ia loc şi să accepte Ucraina ca naţiune suverană independentă”, consideră Stoltenberg.

    În mandatul său, forţată să reacţioneze la schimbările geopolitice majore, Alianţa şi-a consolidat flancul estic. În România, de exemplu, numărul militarilor aliaţi a crescut, iar NATO a creat, pentru prima dată, un grup de luptă. Tot în mandatul lui Stoltenberg, NATO a acceptat noi membri ajungând la 32 de naţiuni aliate. Ultimele state care s-au alăturat sunt Finlanda şi Suedia, pe care pulsiunile militariste, neoimperialiste ale Moscovei le-au determinat să iasă din neutralitatea de decenii. Rusia a vrut mai puţin NATO şi acum are mai mult, remarca Stoltenberg.

    În ce-l priveşte pe noul secretar general, Mark Rutte, analiştii se aşteaptă ca el să se concentreze în special pe coordonarea dintre NATO şi Uniunea Europeană, într-un moment în care aceasta din urmă e tot mai implicată în probleme de securitate. Nu în ultimul rând, aliaţii mizează pe capacitatea sa de negociere în scenariul revenirii lui Donald Trump la Casa Albă.

  • Sprijin NATO pentru Ucraina

    Sprijin NATO pentru Ucraina

    Cu ocazia summitului aniversar de la Washington, NATO a decis continuarea procesului de integrare a armatei ucrainene şi un sprijin de 40 de miliarde de euro pentru anul următor. Totodată, este în curs transferul de avioane de luptă F-16 din Danemarca şi Olanda, îndelung solicitate de Kiev. De asemenea, Ucraina va primi cinci noi sisteme de apărare Patriot donate de Statele Unite, Germania, Italia, Olanda şi România. Acestea ar urma să contribuie la protejarea orașelor, a civililor și soldaților ucraineni. Totodată, a fost anunţată înfiinţarea Misiunii de asistenţă pentru securitate şi instruire pentru Ucraina (NSATU) care să coordoneze furnizarea de echipament militar şi instruire pentru fosta republică sovietică de către ţările aliate şi partenere, dar și un nou centru de instruire în Polonia.

    Declaraţia finală a summitului adoptată de liderii statelor aliate conform căreia drumul Ucrainei către NATO este “ireversibil” arată că Alianţa este dedicată aderării acestui stat, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. “Viitorul Ucrainei este în NATO. Ucraina a devenit tot mai interoperabilă şi integrată politic cu Alianţa. Salutăm progresul concret pe care Ucraina l-a făcut de la summitul de la Vilnius asupra reformelor democratice, economice şi de securitate necesare. În timp ce Ucraina continuă această muncă vitală, vom continua să o sprijinim pe drumul său ireversibil către integrarea deplină euroatlantică, care include calitatea de membru NATO”, se mai menţionează în declaraţia finală pe tema Ucrainei.

    Și preşedintele român Klaus Johannis a pledat la Washington pentru intensificarea sprijinului acordat Kievului în războiul cu Rusia şi a susţinut confirmarea traseului transatlantic ireversibil al Ucrainei. El a apreciat că sunt negocieri în curs pentru înlocuirea sistemului donat Ucrainei. România doreşte un sistem Patriot la schimb în locul acestuia, a explicat șeful statului român. Președintele a precizat că în aceste zile au loc negocieri cu partenerii americani şi că au fost obţinute deja primele progrese.

    Klaus Iohannis: “În CSAT, am discutat acum câteva zile in extenso această chestiune şi am dat un mandat Ministerului Apărării, se negociază şi dorinţa noastră este să primim un alt sistem Patriot la schimb. Sigur, nu mâine, dar într-un viitor relativ apropiat. Dar pentru a compensa absenţa sistemului pe care îl dăm acum, cred că vom reuşi să obţinem şi sisteme care vor fi livrate mai repede şi vor asigura o mai bună supraveghere a spaţiului aerian naţional.”

    Preşedintele României s-a referit şi la ajutorul pe care aliaţii îl acordă Ucrainei şi a subliniat că s-a livrat aproximativ jumătate din muniţia promisă, ceea ce este puţin. În opinia sa, Kievul trebuie ajutat în continuare pentru a nu pierde războiul cu Moscova. Potrivit experților, fără NATO, care îi furnizează aproape tot sprijinul militar, Ucraina riscă să fie învinsă pe câmpul de luptă.

  • Un nou şef la NATO

    Un nou şef la NATO

    Prim-ministrul olandez Mark Rutte va fi al 14-lea secretar general al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Acesta îi va succeda norvegianului Jens Stoltenberg, fost premier al Norvegiei, care a condus Alianţa din 2014. Decizia Consiliului Atlanticului de Nord, principalul organism decizional al NATO din care fac parte reprezentanţii celor 32 de state membre, devenise o simplă formalitate, după ce ultimul contracandidat al lui Rutte, preşedintele României, Klaus Iohannis, şi-a anunţat retragerea din cursă ca urmare a lipsei de susţinere.

     

     

    Noul lider al Alianţei îşi va începe mandatul la 1 octombrie, dar până atunci numirea sa la conducerea celei mai importante alianţe militare din lume va fi oficializată la summitul de la Washington, programat în iulie.

     

    Numele premierului olandez a fost vehiculat încă din 2023 şi a strâns destul de repede sprijinul mai multor aliaţi NATO, printre care Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franţa şi Germania. În cursă s-a mai aflat şi şeful guvernului Estoniei, Kaja Kallas, susţinută de aliaţii de pe flancul de est, care revendicau nevoia ca aceste state să fie reprezentate mai bine în organizaţie, pe fondul războiului declanşat de Rusia în Ucraina.

     

     

    Candidatura lui Klaus Iohannis este încă învăluită în mister. Nu se cunosc nici acum motivele pentru care preşedintele român a anunţat că îşi doreşte această poziţie în condiţiile în care, la acel moment, Rutte era deja susţinut de aliaţii cu greutate din NATO.

     

     

    Mark Rutte este cunoscut pentru poziţia sa critică la adresa Rusiei şi pentru susţinerea politică şi militară a Ucrainei. Regatul Ţărilor de Jos este unul din statele aliate care a atins ţinta de 2% din PIB alocat apărării, conform cerinţelor organizaţiei, şi a furnizat armatei ucrainene avioane F-16.

     

    Actualul secretar general al Alianţei, Jens Stoltenberg, a salutat numirea lui Mark Rutte drept succesor al său. El a spus că acesta este “un adevărat transatlantist, un lider puternic şi un constructor de consens”. “Ştiu că plec şi las NATO pe mâini bune”, a punctat Stoltenberg.

     

     

    Pe lângă războiul din Ucraina, Rutte va avea sarcina să trateze cu o posibilă viitoare administraţie americană condusă de Donald Trump, adeptul politicii “America înainte de toate”, dacă acesta va reveni la Casa Albă după alegerile prezidenţiale din SUA.

     

     

    La Kremlin, anunţul noului şef al NATO a fost primit cu scepticism. Numirea lui Rutte nu va atrage după sine schimbări în politica Alianţei Nord-Atlantice, care urmăreşte să “reprime în mod strategic” Rusia, a transmis purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse, Dmitri Peskov. El a acuzat din nou ţările membre că se implică direct în războiul din Ucraina prin furnizarea de arme grele administraţiei de la Kiev şi a avertizat cu măsuri de răspuns după ce armata ucraineană a primit acordul de a folosi aceste arme împotriva unor ţinte de pe teritoriul Rusiei. Totodată, Peskov a subliniat faptul că, în prezent, Moscova tratează NATO ca pe o alianţă inamică.

     

     

  • Rusia şi acţiunile hibride asupra ţărilor NATO

    Rusia şi acţiunile hibride asupra ţărilor NATO

    Prezentă la ministeriala NATO de la Praga, de săptămâna trecută, șefa diplomației de la București Luminița Odobescu a evidenţiat consecinţele războiului declanşat de Rusia în Ucraina asupra securităţii europene şi euro-atlantice şi a subliniat imperativul unui răspuns ferm al NATO, cu accent pe consolidarea unitară şi coerentă a posturii de descurajare şi apărare pe Flancul Estic. O postură cu atât mai importantă în condiţiile intensificării provocărilor la adresa statelor aliate.

    „Am văzut încercările recente, de rescriere a frontierelor, în cazul Estoniei, Lituaniei, Finlandei, am văzut atacurile cibernetice masive, în cazul nostru acţiunea de spionaj recentă. Practic, Rusia şi-a intensificat acţiunile hibride asupra membrilor Alianţei şi este foarte important să continuăm coordonarea, exprimând solidaritate cu aliaţii noştri afectaţi, dar e nevoie de mai multă coordonare în ceea ce priveşte reacţia la aceste atacuri hibride. Atacuri hibride care vizează nu numai aliaţii, dar vizează şi partenerii vulnerabili, cum este cazul Republicii Moldova”, a arătat ministrul.

     

     

    Luminița Odobescu a reiterat că sprijinul pentru Chișinău atât în plan bilateral, cât şi în plan european este o prioritate pe agenda de politică externă a Bucureștiului. “Autorităţile de la Chişinău fac faţă cu succes acestor atacuri, dar, evident, inclusiv în perspectiva alegerilor prezidenţiale, în perspectiva referendumului pentru integrarea europeană care va avea loc în toamna acestui an, e important să consolidăm acest sprijin, şi nu numai, în ceea ce priveşte reacţia la aceste atacuri hibride, dar şi sprijinul economic sau cel energetic”, a mai spus Luminiţa Odobescu.

     

     

    La reuniunea de la Praga, ministrul român de externe a pledat pentru continuarea sprijinului substanţial pentru Ucraina. Luminiţa Odobescu “Un subiect prioritar a fost acest sprijin pentru Ucraina, iar la Praga au fost discutate propunerile secretarului general NATO privind planificarea unui cadru de sprijin mai robust şi mai predictibil pentru Ucraina. În esenţă, se are în vedere asumarea unui rol mai mare al NATO în coordonarea asistenţei pentru securitate şi a procesului de instruire şi, de asemenea, adoptarea unui angajament financiar multianual care să asigure predictibilitatea sprijinului de care are nevoie Ucraina şi pe care aliaţii s-au angajat să-l asigure.”

    Ajutorul militar oferit Ucrainei de statele aliate ar trebui să ajungă la cel puţin 40 de miliarde de euro pe an, atâta timp cât va fi necesar în războiul cu Rusia, a apreciat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, la finalul reuniunii de la Praga. Pe de altă parte, el consideră că folosirea de către Ucraina a armelor primite ca ajutor militar de la partenerii occidentali pentru atacarea unor ţinte în Rusia nu înseamnă o escaladare a conflictului. Este vorba doar despre autoapărare, a subliniat Jens Stoltenberg.

     

     

  • NATO la 75 de ani

    NATO la 75 de ani

    Încă de la fondare, în 1949, despre NATO s-a spus că trebuie să-i mențină pe germanii învinși în cel de-Al Doliea Război Mondial la pământ, pe americani în Europa și pe sovietici în afara acesteia. Trei sferturi de secol mai târziu, butada nu și-a pierdut valabilitatea decât în parte. Dacă Germania a devenit un pilon al lumii libere, Statele Unite rămân esențiale pentru securitatea acesteia, iar Rusia e, din nou, cea mai mare primejdie. NATO a fost creată de 12 ţări din America de Nord şi Europa, ca răspuns la ameninţările expansionismul Moscovei. Azi, Alianţa are 32 de membri, foarte mulți – de la Marea Baltică la Marea Neagră, din Estonia și până în Bulgaria – din spatele fostei Cortine de Fier, unde fuseseră comunizați și satelizați cu forța de trupele sovietice de ocupație. Iar de doi ani, NATO şi-a recăpătat rolul central de securitate, după ce invazia trupelor ruse în Ucraina vecină i-a forțat pe aliaţi să vadă din nou Moscova ca pe o ameninţare majoră.

    Rusia a acuzat, însă, NATO că a revenit la mentalitatea Războiului Rece, iar ministerul de Externe de la Moscova a pretins, prin purtătoarea sa de cuvânt, că Alianţa nu-şi va găsi loc în “lumea multipolară”, pe care Kremlinul spune că vrea să o construiască pentru a pune capăt dominaţiei Statelor Unite. La reuniunea lor de la Bruxelles, care a marcat cea de-a 75-a aniversare a înființării Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și a pregătit summitul Alianței din iulie, de la Washington, miniștrii de Externe ai statelor membre au convenit să-şi asume un rol şi mai important în coordonarea ajutorului pentru Ucraina invadată.

    Secretarul general, Jens Stoltenberg, a propus un ajutor pe cinci ani de 100 de miliarde de euro, pentru a face sprijinul acordat Kievului mai stabil şi mai previzibil. În intervenţia sa, ministrul român de Externe, Luminița Odobescu, a salutat aderarea Suediei la NATO, o decizie cu încărcătură simbolică, fiindcă regatul scandinav a renunțat la secole de neutralitate strictă tocmai după ce rușii au atacat Ucraina.

    De asemenea, șefa diplomației de la București a reliefat importanţa strategică a regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică, solicitând menţinerea vigilenţei NATO cu privire la evoluţiile din această regiune. Ea a pledat şi pentru o angajare politică şi practică sporită în sprijinul Ucrainei, punctând sprijinul multi-dimensional pe care România continuă să-l acorde ţării vecine. Chiar în ajunul reuniunii ministeriale de la Bruxelles, Parlamentul bicameral de la București s-a întrunit într-o ședință specială comună, care a marcat atât 75 de ani de existență a NATO, cât și două decenii de la admiterea României la cea mai mare alianță politico-militară din istorie. Cu un singur vot împotrivă, senatorii și deputații au adoptat o declaraţie care subliniază că apartenenţa României la Alianţă reprezintă o garanţie a protecţiei cetăţenilor, a democraţiei şi libertăţilor individuale.

  • Candidatură cu miză mare

    Candidatură cu miză mare

    Norvegianul Jens Stoltenberg îşi va depune în luna septembrie demisia, iar funcţia de secretar general al Alianţei Nord-Atlantice devenită astfel vacantă este vizată de ceva timp de actualul premier olandez Mark Rutte. În vârstă de 57 de ani, Mark Rutte a obţinut deja susţinere din partea mai multor ţări cu greutate, precum Statele Unite, Marea Britanie, Germania şi Franţa. Dar jocurile încă nu sunt făcute, întrucât postul, care revine unui european, necesită unanimitate din partea tuturor celor 32 de membri NATO.

    Iar pe 12 martie, pe fondul solicitărilor statelor est-europene de nu fi lăsate pe margine la împărţirea funcţiilor de top în Alianţa Nord-Atlantică sau în Uniunea Europeană, șeful statului român, Klaus Iohannis, care îşi va încheia în această toamnă cel de-al doilea mandat prezidenţial de cinci ani, și-a anunțat candidatura. El a menționat între argumentele în favoarea sa “înţelegerea profundă a provocărilor cu care se confruntă Alianţa şi performanţa României în NATO”.

    O altă variantă vehiculată pentru postul de secretar general al NATO este premierul estonian, Kaja Kallas.

    Consultantul politic Radu Magdin, expert în politici globale, despre şansele candidaţilor: “Cu siguranță sprijinul Statelor Unite contează, dincolo de orice procese oficiale. Și, din punctul meu de vedere, Statele Unite deja sunt în barca lui Mark Rutte și datorită unei relații bilaterale fantastice la scară istorică. Olanda are cel puţin trei relaţii bilaterale cheie, din punctul meu de vedere, care o ajută în momentul de faţă: relaţia cu americanii, istorică, relaţia cu britanicii şi cu nemţii.

    Deci, are, natural, cel puţin trei alianţe de bază în acest sens. România se bucură de respectul acestor state, dar părerea mea că nu este la nivelul de gravitas al Olandei. Mark Rutte nu place Ungariei, însă Ungaria joacă în general la blocaj, indiferent de organizaţiile în care joacă, că vorbim de Uniunea Europeană sau că vorbim de NATO.

    Partenerii ungari pot fi utili pentru Iohannis, în sensul în care îl pot ţine ocupat pe Rutte o perioadă, dar nu uitaţi că aşa ca şi în plan european, dacă până la urmă americanii chiar îşi doresc sau alţi parteneri mari și se întrevede o majoritate consolidată pentru Rutte, este foarte puţin probabil ca un stat precum Ungaria să reziste.

    Un candidat puternic până acum câteva luni la orice poziţie euroatlantică sau europeană era doamna prim-ministru a Estoniei, doamna Kaja Kallas. Dumneaei, din punctul meu de vedere, a făcut o campanie impecabilă în materie de ceea ce noi numim top leadership. Deci, s-a poziţionat foarte mult, prin editoriale, prin interviuri. A fost o voce puternică şi cu personalitate a Estului. Din păcate pentru dumneaei, a fost prinsă într-un scandal naţional care are, desigur, şi reverberaţii ulterior externe şi-i sabotează parţial candidatura.

    Să vedem dacă vor mai fi şi alte lansări. Din punctul meu de vedere, NATO nu va permite o competiţie, ca stil de organizaţie. Și prin natura sa securitară şi prin contextul actual nu este o organizaţie care pur şi simplu să facă un fel de concurs Eurovision acum de candidaţi şi candidate, să vedem cine cântă mai bine.

    Deci, eu cred că, în perioada imediat următoare, la Bruxelles, americanii şi alţi aliaţi vor încerca să închidă această competiţie cât se poate mai repede, tocmai pentru a arăta decizie și posibilitate de acțiune rapidă.”

    La anunţarea candidaturii sale, preşedintele Klaus Iohannis a enumerat şi atuurile ţării în această competiţie, între care faptul că România e pilon de stabilitate şi de securitate în regiune. A subliniat alocarea a 2,5% din PIB pentru apărare, contribuţia la misiunile şi operaţiunile NATO şi prezenţa militară în Balcanii de Vest, dar şi contribuţii la securitatea Mării Negre. Europa de Est are o contribuţie valoroasă la hotărârile adoptate în cadrul NATO, a mai subliniat şeful statului, menţionând, totodată, că Alianţa va putea lua cele mai bune decizii cu o reprezentare echilibrată, puternică şi influentă din această regiune.

    “Este greu pentru preşedintele Iohannis să capete o tracţiune serioasă la masa negocierilor”, crede, însă, analistul politic, care consideră că preşedintele este “sabotat” de propria sa lipsă de investiţie în imaginea şi influenţa României în ultimul deceniu. Radu Magdin şi-a exprimat, în acelaşi timp, îndoiala că o candidatură atât de avansată cum este aceea a olandezului Mark Rutte ar putea fi “deraiată”.

    Analistul politic Cristian Pîrvulescu este de părere, însă, că şansele şefului statului român sunt “foarte bune”. “Preşedintele Iohannis este un politician care face calcule, care nu se expune în mod inutil, care îşi pregăteşte mişcările. Cel mai uşor este de comparat cu un jucător de şah, dar nu cu unul amator, ci cu un mare maestru. Iar această mişcare pe care o face, imediat după întâlnirea pe care a avut-o cu preşedintele Muntenegrului, pare să indice că există deja o coaliţie suficientă pentru a-l susţine, o coaliţie formată din state din Europa Centrală şi de Est”, spune Cristian Pîrvulescu.

    “Nu uitaţi, aminteşte el, declaraţiile făcute de Ungaria, clar împotriva lui Mark Rutte, declaraţiile unor lideri din Ţările Baltice sau din Polonia, care susţin necesitatea unui leadership din Est la nivel european şi NATO. Toate acestea arată că există şansa unei confruntări pe care nimeni nu şi-o doreşte între Est şi Vest, dar în momentul în care Estul prezintă o candidatură oficială puternică şi o candidatură a unui lider care este recunoscut la nivel european, cred că şansele preşedintelui Iohannis sunt foarte bune”.

    Posibila alegere a lui Klaus Iohannis ar marca o etapă istorică, întrucât ar fi primul est-european care ar ocupa cea mai înaltă poziţie în cadrul Alianţei.

    În prezent, România este reprezentată la nivel înalt în cadrul NATO, începând din octombrie 2019, de Mircea Geoană, secretar general adjunct al Alianţei.

  • România sprijină politica NATO a porților deschise

    România sprijină politica NATO a porților deschise

    Într-o ceremonie desfăşurată pe o vreme rece şi ploioasă, drapelul Suediei, devenită al 32-lea membru al NATO, a fost înălţat, luni la prânz, la sediul din Bruxelles al Alianţei Nord-Atlantice. Este epilogul unui parcurs de aproape doi ani al acestei ţări scandinave, care, după aproape 200 de ani de neutralitate şi nealiniere militară, și-a exprimat, în mai 2022, alături de Finlanda, intenția de a se alătura organizaţiei euroatlantice după începerea invaziei ruse în Ucraina. Finlanda și-a atins prima obiectivul, după ce Turcia şi, ulterior, Ungaria, s-au opus aderării Suediei. Pentru a-și da acceptul, Ankara a solicitat şi a primit angajamente ferme de la Stockholm privind combaterea terorismului, iar, în cele din urmă, și Budapesta, care nu a formulat niciodată o obiecţie specifică faţă de aderarea Suediei, a ratificat protocolul de aderare a ţării scandinave.

    Aderarea Suediei la NATO este un eveniment ”istoric” şi demonstrează că preşedintele rus Vladimir Putin a ”eşuat” în tentativa sa de a slăbi Alianţa, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. ”Atunci când preşedintele Putin şi-a lansat invazia (în Ucraina) în urmă cu doi ani, el voia mai puţină Alianță şi mai mult control asupra vecinilor lui. El voia să distrugă Ucraina ca stat suveran, dar a eşuat. Alianța este mai mare şi mai puternică, aderarea Suediei consolidează NATO şi face mai sigur ansamblul Alianţei”, a spus Stoltenberg într-o conferinţă de presă comună cu premierul suedez Ulf Kristersson, la sediul de la Bruxelles al organizaţiei.

    ”Este o victorie pentru libertate’‘, sublinia, la Washington, premierul suedez, după ce i-a predat secretarului de stat american Antony Blinken documentele oficiale de aderare, Statele Unite fiind depozitarul Tratatului Atlanticului de Nord, semnat în capitala SUA în anul 1949.

    La București, Ministerul Afacerilor Externe a salutat aderarea Suediei la NATO prin depunerea, la 7 martie, a instrumentului de ratificare la Departamentul de Stat al SUA. Prin aderarea la NATO, Suedia este mai puternică şi mai sigură, iar Alianţa mai consolidată, consideră Bucureştiul, care reafirmă că România susţine ferm Politica Uşilor Deschise a Alianţei.

    La sediul MApN a avut loc, luni, ceremonia de arborare pe catarg a drapelelor Suediei, României şi NATO, în prezenţa ministrului Angel Tîlvăr şi a ambasadoarei Regatului Suediei în România, Therese Hyden. “Împreună suntem mai puternici. În calitate de membru, Suedia va contribui în mod egal atât la elaborarea politicilor şi deciziilor Alianţei, cât şi la consolidarea forţelor aliate. Noul aliat aduce la masa NATO o armată puternică şi bine pregătită, precum şi o industrie de apărare robustă”, a mai apreciat Angel Tîlvăr. Potrivit oficialului român, “pentru consolidarea situaţiei de securitate este nevoie şi de măsuri de descurajare a Rusiei, iar aderarea Suediei la Alianţa Nord-Atlantică, alături de Finlanda, va aduce contribuţii substanţiale la postura integrată de apărare şi descurajare pe flancul estic, asigurând coerenţă şi unitate de la Marea Baltică la Marea Neagră.”