Radio România Internațional

Tag: job

  • Can artificial intelligence steal our jobs? Can anything be done about that?

    Can artificial intelligence steal our jobs? Can anything be done about that?

    Fear looms as artificial intelligence (AI) can possibly fuel an unemployment crisis making human work literally irrelevant. It is one of the most serious concerns of our times. According to more optimistic predictions AI will only replace repetitive jobs, jobs that do not imply creativity or innovation. Notwithstanding, for media and creative industry employees it is all clear that things are gloomier than they appear to be.

    Over one third of translators lost part of their workload because of AI. Companies have carried massive layoffs for content writer positions, keeping only the bare minimum of employees, in a bid to make AI work sound more human. Moreover, 46% of the respondents to a survey carries in the United States expressed their fear that AI would replace press reporters and book authors.

    Luiza Banyai has a more than 20 years’ experience in HR. Ms Banyai is also a consultant in organizational transformation. She believes that, against this backdrop, the importance of lifelong training and development is as important as it could be. However, such a responsibility equally lies with the employer and the employee:

    “First off, that alone should generate a need to learn. The responsibility of learning lies with every one of us, meaning my boss cannot be responsible for how I develop, yet he is responsible for making sure I have the necessary tools and knowledge so I can do the job I have been hired for. Also, so I can grow in the company, as for myself and company, it is an advantage to grow in that particular company,

    The hardest thing is to adapt a cultural man, and not to have them grow, from the standpoint of skills and competences. Once I adapted culturally in a company, I know how everything works, I understand that particular business, the easiest thing, actually, is to invest in my growth, so I can advance to other positions. And that is the manager’s job. My job, however, is to be able to become responsible for my own growth. “
    Luiza Banyai believes that, for those whom AI affects directly, at individual level, because the job they have been training for, is no longer necessary, fear have its negative effects. However, the expert suggests a different attitude:

    “Every time, it is like a process, I return into the loop, I understand what I want, what I like to do, what, from what I do, can be paid ? What, from what I do, is not paid any more. Okay, what can I do differently so I can retain my relevance? And then you need to begin to learn other skills, that’s all. Everything changes.

    The job of streamer, did it exist a couple of years ago? Did we have Uber? Is there any opportunity to make global translations? AI ethics jobs will appear, for instance, the fake news detectors, who will be very important in the company.“

    Luiza Banyai believes that, in Romania, in recent years the investment made was not efficient and sufficient enough in the development of competences required for human resources departments, so that the latter can contribute in their maximum capacity to the employees’ organizational development.

    Also, Luiza Banyai considers the middle management competences did not grow organically and in harmony with the company’s infrastructure, so the managers can have the knowledge of how to develop the human potential in the teams they run, in a sustainable and sound manner. People in such positions no longer have the necessary or the required tools so they can help the others grow, stay motivated and continue to get involved.

    “It happened during the most recent crisis, over 2008-2009, when the crisis was a major one. We all know we had been going through other crises, the pandemic and suchlike…and what are we going through right now. But here is what happened then: companies had to resurface very quickly, they had to survive. So they needed people who were strictly oriented towards the delivery of a result. These people grew, they delivered results. It’s just that they delivered business/processes results.

    In the human sector, if you want to enhance the management you need to invest organically and you need to infuse development, in a strategic manner. You’re the one who must teach the manager how to use the hammer and the anvil. You’re the one who must do your duty to teach them, afterwards creating an auspicious context for them to implement it, and for that there wasn’t much time.

    And then quite a few of them grew with the title, with the name; somehow the position enhancement was used as a method of retention, which is wrong, because, longer-term, it only generates safeguarding, no development is generated doing that, or engagement, it is a form of safeguarding a contract.

    And something like that can be felt, it can be seen in the patterns of behavior around the company, you can see that in the amount of pressure, you can see that in the fact that the conductor no longer exists, which means that in the long run, the role of the manager is to conduct. He is like the conductor of an orchestra, all that can be so finely-tuned and fine from the standpoint of the impact they have…”

    According to a recent survey, 50% of the Romanian employees believe the current retraining/refresher programs in companies fail to develop communication and relational skills (soft skills) tailored to real-life scenarios. In the big companies, such a percentage can reach 56%.

    For Luiza Banyai, the role a company can play in its employees’ lives is honorable, since they have the opportunity to offer people useful skills, not only on the job but also in all other aspects of their lives. Learning how to communicate efficiently, how to get involved in the decision-making process or how to offer and receive feedback, these are qualities that contribute to a better life and to a better society, generally speaking.

    Therefore, the organizations that will embrace lifelong learning will have employees who are prepared to respond to the changes of our times. For them, technology will be an ally and not a reason to fear.

  • Muncind în România

    Muncind în România


    Aproape 13.000 de locuri de muncă sunt vacante în luna noiembrie în capitala României, cele mai multe pentru muncitori calificaţi şi necalificaţi, potrivit datelor transmise de Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Astfel, din totalul job-urilor disponibile, 507 sunt destinate persoanelor cu studii superioare, 602 celor cu studii medii, 6.089 sunt pentru muncitorii calificaţi, iar 5.755 de locuri de muncă pentru muncitorii necalificaţi. AMOFM Bucureşti precizează că baza de date a locurilor de muncă vacante este dinamică şi actualizată zilnic. Aceasta poate fi consultată pe site-ul instituţiei anofm.ro.



    Judeţul Timiş, în vestul României, are o rată a şomajului de sub 1%, iar angajatorii se confruntă cu o lipsă a forţei de muncă. Este motivul pentru care caută şi chiar aduc angajaţi din aşa-zisele ţări terţe, aflate în afara Uniunii Europene. În total, există aproape 6.100 de persoane din ţări non-UE care îşi desfăşoară activitatea în această regiune a României. Majoritatea lucrătorilor străini sunt din Asia, a transmis Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş. Potrivit instituţiei, cei mai mulţi, 733, provin din Sri Lanka, urmaţi de 555 de cetăţeni ai Republicii Moldova. ITM Timiş a mai precizat că, pe parcursul întregii luni noiembrie, organizează controlale la agenţii economici şi verifică respectarea securităţii şi sănătăţii în muncă.



    Numărul total de locuri de muncă de pe piaţa din România a crescut cu peste 20%, în octombrie faţă de septembrie, cu preponderenţă în retail, transport şi logistică şi call-center, arată o analiză realizată de o platformă de recrutare online. Astfel, conform datelor centralizate, aproape 34.000 de joburi noi au fost postate de la începutul lunii octombrie, iar angajatorii au făcut demersurile necesare pentru a putea ţine pasul cu intensificarea activităţii din luna noiembrie, atunci când au loc campaniile de “Black Friday”. Cea mai mare creştere lunară a numărului de joburi este în transport şi logistică, de 40%, în timp ce pentru retail şi call-center evoluţia a fost de 15% şi, respectiv, de 18%. Cel mai căutaţi sunt curierii, lucrătorii comerciali, lucrătorii în depozite şi operatorii call-center. În prezent, sunt disponibile circa 1.100 posturi de curier, 3.700 de joburi de operator call-center, 3.300 de locuri de muncă pentru lucrători comerciali şi 3.700 pentru lucrători în depozit. Salariile în domeniile menţionate sunt, în medie, de 2.900 de lei pe lună (aproximativ 585 de euro) pentru curieri, 2.800 de lei pentru un operator call-center (circa 560 de euro) şi 2.700 de lei (aproape 545 de euro) pentru un lucrător comercial sau un lucrător în depozit.




    Peste 100 de cetăţeni străini au fost depistaţi, săptămâna trecută, în timp ce încercau să treacă ilegal graniţa României cu Serbia şi cu Ungaria, transmit poliţiştii de frontieră. Majoritatea au fost descoperiţi în Puncul de Trecere a Frontierei Nădlac II, pe sensul de ieşire din România către Ungaria, ascunşi în mijloace de transport marfă conduse de cetăţeni români, turci şi bulgari. Autovehiculele urmau să ajungă în state din vestul Europei. Persoanele descoperite provin din ţări precum Bangladesh, Siria, Egipt, India, Nepal, Etiopia, Sri Lanka şi au intrat legal în ţara noastră în baza unor permise de muncă. Alte grupuri de persoane care au încercat să treacă ilegal frontiera, de data aceasta pe jos, au fost identificate în apropierea graniţei cu Serbia. Oamenii, originari din Nepal, au intrat legal în România în baza unor vize de muncă şi intenţionau să ajungă în Serbia şi ulterior în state din vestul Europei. Şoferii mijloacelor de transport sunt acum cercetaţi penal pentru trafic de migranţi, iar cetăţenii străini pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat.



    Aproape 13.000 de locuri de muncă sunt vacante în luna noiembrie în capitala României, cele mai multe pentru muncitori calificaţi şi necalificaţi, potrivit datelor transmise de Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă.



  • Seeking employment abroad, the perks and the pitfalls

    Seeking employment abroad, the perks and the pitfalls

    According to statistical data provided by the Romanian
    Foreign Affairs Ministry, over 5.7 million Romanians are abroad, according to
    the most recent census. All of them have the required legal papers for their
    stay outside the country. Unofficially, however, there also is a great number of
    Romanians who works in Western Europe, among whom a great number of them is undeclared. So with no legal documents! With a demographic situation in a
    continuous crisis, Romania adds up to the number of countries hit by economic difficulties.
    The pandemic brought many of Romanians back to their country of origin, yet the dire
    economic situation sent those people back to the countries they came from. With or without
    legal documents in order, a growing number of Romanians yet again embarked upon
    the path of self-exile, because here, the salaries do not align with the
    inflation rate, which is visible in the quality of life here and in the lack
    of perspective, longer-term.


    So what can a Romanian do abroad? Most of the countries
    on the lookout for workforce from us are somehow, traditional: Germany, The
    Netherlands, Great Britain, Italy, Spain, but also Norway, Sweden and Finland. The
    e-jobs portal has pointed to a downward trend in Romanians’ intention to leave,
    as compared to the number of applications.

    With details on that, here is the
    e-jobs Head of Communications, Ana Calugaru:


    Since
    early January and until now, the number of application for a job abroad has diminished.
    For this period of time, we had almost 34,000 applications for jobs abroad. That means 1. 4% of the total number of
    applications. The countries that received the greatest number of applications
    have been Germany, The Netherlands, Belgium, France, The Republic of Ireland, Cyprus
    or Great Britain. Spain and Italy have fallen out of favor pretty much as
    compared to 6,7,8 years ago, when they used to be very popular.


    Most of the candidates look for jobs for which no qualification is
    required, which shortens the time for the job search, at once widening the
    range of job opportunities.

    Here is the e-jobs Head of Communications, Ana Calugaru, once
    again:








    Speaking about the
    areas where most of the vacancies have been posted. To that end, since the beginning
    of the year and until now, employers from abroad have posted 55,000 job
    vacancies for candidates from Romania. Most of the vacancies come from Germany, the Netherlands, France, Italy, England,
    Spain, Belgium and Denmark. The domains for which the Romanians are extremely sought-after
    are transports, logistics, navy, aeronautics, production, constructions,
    tourism, services, food industry, retail and healthcare.


    Regarding the wages, the Romanians could go and
    work abroad even for a thousand euros. In agriculture, the net wages per hour
    range from 8.50 to 10 euros, meaning that, at the end of the month, the net
    income amounts to as much as 1,000 euros or thereabouts.


    For example, in Spain, for a job in administration,
    the gross income per month accounts for 1,900 euros, while in agriculture and administration,
    it stands at almost 1,700 euros. Also in Spain, in arts and culture, the
    monthly income is 1,900 euros, in the constructions sector, 2,400 Euros, in
    mining and metallurgy, 2,300 Euros, while in the healthcare system, the monthly
    gross income accounts for 2,000 euros. A fruit picker gets 1,100 euros, the
    lowest salary.


    In the Low Countries, a monthly salary in
    agriculture stands at 2,850 euros. For a job in arts and culture, the salary
    per month stands at roughly 3,170 euros. For a truck driver, the salary per month
    ranges from 2,070 to 4,450 euros. For a physician, the salary ranges from 3, 000
    to 7, 100 euro.


    In Germany, extremely sought-after is the care home
    staff. The demand is high for this job, given the demographic decline. Germany lures
    the Romanians with experience in the field with an annual income ranging from 32,
    500 to 39, 000 Euros, plus perks, such as rent subsidies for the first month,
    free-of-charge language courses, furnished apartments and 30-day vacations per
    year.


    In Italy, a Romanian with no qualification can earn
    roughly 1,250 euros per month, in the constructions sector, for instance.


    In Denmark, no qualification is
    needed for a job on a farm. The salary accounts for 1,600 euros. For a job in
    constructions sector or in a slaughter house, the monthly wages range from 2, 100
    de euro to 2, 500 euro.


    Here is the e-jobs Head of
    Communications, Ana Calugaru, once again, this time speaking about the other
    perks Western Europe employers offer to the Romanians who intend to work in
    their companies:






    What
    other perks do they offer? Healthcare insurance, one or two-month accommodation
    subsidies offered until employees can find their own accommodation. For some
    positions, companies can also offer a relocation premium.


    Statistically speaking, the happiest are the Romanians working in
    Spain. Spain offers a fine job-daily life balance which is very attractive for them.
    For this very reason, a growing number of Romanians opt for leaving Germany to work in Spain. At any rate, according to the specialists’ advice, those who may wish to
    do that should sleep on it, in case they intend to work abroad.

  • Working in Romania

    Working in Romania

    The Ukrainian citizens who want to get jobs in Romania
    do not need an employment permit for 12 months, which can be extended
    subsequently. They are only required to get registered with the local
    employment agencies, and they have the same employment rights as the Romanian
    citizens, the National Employment Agency announced.


    Through its local offices, the institution provides
    the Ukrainian nationals registered in its records a number of free of charge
    services. These include professional guidance and information on the Romanian
    labour market, on the latest developments in terms of professions, advice for
    job seekers and assistance during the job induction process.


    The National Employment Agency (ANOFM) connects
    employers with job seekers and offers the latter free of charge professional
    training schemes in order to improve and diversify their skills and facilitate
    their mobility and integration in the labour market. The Agency also assesses
    and certifies the professional skills gained in formal and informal contexts
    for those who are not certified in specific areas.


    Not least, the institution provides EURES assistance
    to the Ukrainian nationals who arrive in Romania, so that they may find jobs in
    the EU and the European Economic Area. These services include the provision of
    information on the EU labour market; information on working and living
    standards in the EU and EEA member countries, information on the EURES European
    and national portal, on vacancies across the EU, on mobility schemes and
    similar assistance and financial support programmes.


    According to the Agency, by September 18 as many as 19,349
    Ukrainian nationals had registered with local employment offices in order to
    benefit from these services. The largest numbers of Ukrainian refugees are
    reported in Bucharest (4,722), Constanța (4,604), Ilfov, near the capital city
    (1,561), Brașov (1,259), Maramureș (1,135), Suceava (733), Cluj (628), Galați
    (604), Iași (584) and Sibiu (538). Thanks to the Agency’s work, 1,815 Ukrainian
    citizens have been employed in the past few months, and 518 employers have
    expressed their willingness to hire Ukrainian nationals, announcing 5,223 vacancies
    for them as well.


    Most jobs available for Ukrainian nationals are for
    unskilled workers in various industries such as textiles or constructions, or
    in the hospitality sector. The professions of the Ukrainian citizens who came
    to Romania range from unskilled workers in the steel industry, constructions,
    the automotive industry and hospitality, to musicians, teachers, translators,
    architects, IT and administrative staff. (AMP)

  • Parlamentul European: noi reguli privind transparența salariilor

    Parlamentul European: noi reguli privind transparența salariilor

    Principiul egalității de remunerare este prevăzut la articolul 157 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. Cu toate acestea, în Uniunea Europeană, femeile câştigă, în medie, cu 13% mai puţin decât bărbaţii. Este adevărat că, în ultimii zece ani, diferenţele s-au mai redus, dar prea puţin. În plus, există variații semnificative între statele membre.

    Se urmăreşte, aşadar, adoptarea unei legi care să pună capăt aşa-numitului secret salarial, adică lucrătorii să aibă dreptul la informaţii cu privire la salarizare în categoria lor de muncă. O lege care să oblige statele membre să sancţioneze, inclusiv cu amenzi, angajatorii care nu respectă regulile. O lege care să impună intervenţia companiilor şi a reprezentanţilor angajaţilor dacă diferența de remunerare între femei și bărbați va depăşi 5%. Nu în ultimul rând, o lege care să mărească transparenţa modului de calcul şi acordare a salariilor.

    Toate acestea se regăsesc în legislaţia adoptată săptămâna trecută de Parlamentul European. Consiliul va trebui să o aprobe oficial înainte ca textul să devină lege și să fie publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Noile reguli vor intra în vigoare la douăzeci de zile de la publicare.

    Noua legislație va cere companiilor europene să ofere informațiile necesare pentru ca angajaţii să compare salariile și să expună diferențele dintre femei și bărbați. Criteriile de clasificare şi evaluare a posturilor vor trebui să fie neutre din punctul de vedere al genului. La fel anunţurile de joburi, iar procesul de recrutare – nediscriminatoriu. Un lucrător care a suferit un prejudiciu va avea dreptul să ceară despăgubiri.

    Secretul salarial va fi interzis; nu ar trebui să existe termeni contractuali care să restricționeze lucrătorii să își dezvăluie salariul sau să caute informații despre aceeași categorie sau despre alte categorii de salariu ale lucrătorilor.

    În cazurile în care un lucrător va considera că principiul egalității de remunerare nu a fost aplicat și trimite cazul în instanță, legislația națională ar trebui să oblige angajatorul să dovedească faptul că nu a existat nicio discriminare.


  • Meseriile viitorului

    Meseriile viitorului


    Într-o lume în continuă schimbare, paleta joburilor se redefinește și ea odată cu realitățile de zi cu zi. Iar odată cu avansul tot mai alert al tehnologiei, schimbările sunt și ele mai frecvente. Multe din joburile cu caracter repetitiv vor dispărea, acestea urmând să fie preluate de roboți. În același timp, vor apărea unele noi, care vor pune accent pe creativitate.


    Foarte căutați vor fi specialiștii în robotică și în inteligență artificială – creatorii de software de inteligență artificială, creatorii și designerii de spații virtuale, dezvoltatorii de software și aplicații IT, analiștii de marketing digital sau, în continuare, meseriile fundamental umane gen asistenți medicali, fizioterapeuți, kinetoterapeuți, dar care se folosesc ei înșiși de dispozitivele inteligente, consilierii financiari, manageri medicali.


    Chiar dacă poate suna SF, în oferta joburilor disponibile într-un viitor mult mai apropiat decât ne-am imagina am putea regăsi cerere pentru creator de chatbot, manager alfabetizat digital pentru magazine inteligente, chirurg de memorie, specialist în readucerea la viață și reîntregirea speciilor dispărute, dezvoltator de energie alternativă, clinician spațial, pilot comercial spațial, jurist specialist în dreptul roboților sau în etica geneticii. Dar și pentru lucrător la uzinele de energie neconvențională (solară/eoliană/ferme de alge), miner de mare adâncime în căutare de minerale rare în ocean, remodelator organizațional (Corporate Disrupter), profesor virtual, family technologist (o persoană care cunoaște foarte bine tehnologiile asistive existente și ia decizii corecte în contextul unei familii care îmbătrânește), manager evenimente sporturi electronice, inginer și designer de materiale plastice regenerabile, instructor de supraviețuire în condiții extreme.


    Aceste profesii ale viitorului sunt doar câteva dintre cele prezentate în cea mai recentă ediție, a 5-a, a Ghidului Meseriilor Viitorului, realizat de Inițiativa pentru Competitivitate (INACO). Criza de personal a dus la automatizarea tot mai multor domenii – armată, agricultură, medicină, ospitalitate sau poliție, punctează cei de la INACO. Apar tot mai mulți roboți polițiști, roboți chelneri, roboți agricoli, roboții-capsulă endoscopici din telechirurgie, roboții militari inteligenți prezenți deja pe unele câmpuri de luptă.


    Forței umane i se atașează acum puterea artificială, vom folosi tot mai mult aceste dispozitive inteligente cu capacitate foarte mare de a analiza, a explicat la Radio România, Andreea Paul, președinta INACO:


    “Noi astăzi suntem invitați să învățăm cum să ne împrietenim cu noi aparate inteligente, care devin din ce în ce mai mititele, din ce în ce mai inteligente, nicio meserie nu se mai poate practica fără să ne alfabetizăm digital. Gândiți-vă în avocatură cu softurile de IA care cunosc legislațiile din toate țările lumii sau în domeniul medical, unde există nanoroboței, care, odată introduși în corpul uman, se duc și rezolvă problema de sănătate din interiorul corpului uman fără a fi nevoie de o intervenție intruzivă care presupune o recuperare îndelungată a pacientului. Intervenții chirurgicale la distanță, în care medicul se află în Marea Britanie iar pacientul este în sudul Africii. Și acestea sunt realități. Sau, în criminalistica engleză, când un robot dotat cu IA a identificat în 2017 primul criminal pe baza semnalelor transmise de către persoanele care au putut să dea indicii despre criminal. Lucrurile acestea sunt reale și se dezvoltă foarte repede.”


    Va exista depresie tehnologică, exact cum există depresia în viața extradigitală, tradițională, apar noi forme de boală, apar noi terapeuți, psihologii specializați în detoxifiere tehnologică, mai spune Andreea Paul. În agricultură, de pildă, fermierul digital este deja o necesitate a prezentului, care poate coordona dronele agricole care odată ce se deplasează deasupra terenurilor agricole pot culege informații în timp real cu privire la calitatea plantelor, cu privire la bolile care pot să apară în zonele respective, cu privire la deficitul de apă sau de nutrienți. Aceleași drone agricole se pot întoarce cu cantitatea de nutrienți necesară sau de tratament pentru zonele afectate, care sunt în pericol de viciere calitativă, explică Andreea Paul, care adaugă – dispariția unor meserii nu trebuie să ne îngrijoreze deoarece istoria ne arată: cu fiecare revoluție industrială numărul noilor profesii apărute este semnificativ mai mare decât al celor care dispar:


    “Ce fac aceste aparate, de fapt, pe care noi le numim inteligente? Aceste aparate inteligente, fie că e robot, fie că e un soft, preia munca umană repetitivă, care poate fi algoritmizată. Nouă ne rămâne să fim creativi, să cream acești roboți, să facem designul acestor roboți, să-i reparăm, să-i transformăm într-o formă din ce în ce mai acceptabilă pentru oameni. Opoziția este umană, frustrarea, refuzul de a interacționa cu aceste dispozitive este și ea o reacție firească și nu toată lumea este lider tehnologic. De obicei, liderii tehnologici care simt pulsul lucrurilor și soluțiile pe care le oferă la nivel de scară globală – platformele digitale fac, de exemplu, acest lucru – se duc înainte și pe baza rezultatelor lor vin urmăritorii tehnologici. Și sunt unii care vor rămâne în ceea ce se numește clasa socială a oamenilor neangajabili, despre care Yuval Harari vorbește încă din 2013 și pentru care se pregătește venitul minim garantat. La nivel global, nu doar la nivelul UE este această discuție. Mai apare în paralel o altă discuție interesantă – dacă trebuie impozitați roboții. Și probabil generația copiilor noștri va face acest lucru. Sau, va apărea meseria de avocat pentru drepturile roboților, pentru că devin actori pe piața muncii.”


    Suntem chemați să ne adaptăm, ca oameni, ca civilizație, mai spune Andreea Paul.






  • De ce le este teamă angajatorilor de angajații lor

    De ce le este teamă angajatorilor de angajații lor


    Trăim vremuri complicate. Viața se schimbă de la o oră la alta. Aproape nimic nu mai e predictibil. O criză o alimentează pe alta, care o alimentează pe alta. Războiul din Ucraina, criza energetică globală, inflația scăpată de sub control, toate acestea cer prudență în fiecare decizie pe care o luăm.



    Lucrurile sunt imprevizibile și pe piața muncii. De la Marea Demisioneală (“The Great Resignation”), în trend anul trecut, am ajuns acum la un alt fenomen îngrijorător – Quiet Quitting. Oamenii poate că nu mai demisionează “pe bandă rulantă”, dar, în căutarea unui echilibru dintre viața personală și cea profesională, aleg să nu-și depășească cu niciun milimetru atribuțiile jobului. Pe principiul nimeni nu-ți ridică statuie.



    Precedentul creat de lucrul remote din timpul pandemiei se perpetuează. Chiar dacă multe companii își cheamă angajații înapoi la birou, aceștia nu mai sunt dispuși să lase atât de ușor de la ei. Acolo unde se poate lucra remote, de ce să nu o facem? – spun aceștia. Unele companii se pare c-au înțeles.



    Am vorbit cu Ana Călugăru, Head of Communications la platforma de recrutare e-jobs, despre numărul mare de aplicaţii online pentru diferite locuri de muncă, înregistrat în ultima perioadă, dar şi despre cât sunt de dispuse companiile să le accepte aplicanților la joburi măcar câteva din doleanțele pe care le au.


    “În luna septembrie am avut un număr-record pentru acest tip de aplicări, respectiv 130 000, dar și un număr mare de locuri de muncă ce pot fi făcute de acasă, exclusiv, ceea ce înseamnă că aceşti candidați sunt extrem de interesați de acest beneficiu, de această oportunitate de a lucra de acasă, dar și că angajatorii sunt destul de atenți la semnalele care se transmit pe piață, vor să vină în întâmpinarea candidaților cu acele lucruri care știu că pot face diferența atunci când vine vorba de o angajare. Și atunci rămân flexibili și deschiși la a oferi angajaților oportunitatea de a lucra de acasă. E drept că angajatorii doresc să implementeze pe timp îndelung un stil de lucru hibrid, adică un număr de ore să fie lucrat de acasă și un anumit număr de ore de la birou. Doresc ca anagajații să vină la birou în anumite momente-cheie, la anumite întâlniri importante, ședințe ș.a.m.d. Dar, da, dacă cineva se gândea că a trecut moda muncii remote, iată că realitatea cifrelor nu este deloc așa și chiar ne așteptăm că, până la finalul anului, în lunile care urmează, numărul locurilor de muncă remote dar și al celor care cer să lucreze de acasă să fie în creștere.”



    Retailul rămâne, în continuare, zona care angajează cel mai mult, alături de servicii clienți și IT. Ana Călugăru:


    “Luna septembrie ne-a arătat că domeniile cele mai căutate de candidați rămân retailul, zona serviciilor, zona de call-centre externalizat și IT-ul. Sunt domenii care sunt foarte căutate din două motive, unul pentru că e un număr mare de joburi și atunci oportunitățile de angajare sunt foarte mari, doi – primele trei se adresează unei pături foarte largi de candidați, atât tinerilor fără experiență, dar și persoanelor cu experiență, dar și managerilor (deci vorbim de o adresabilitate foarte largă), iar IT-ul, de exemplu, este un domeniu care vine cu foarte multe beneficii și cu promisiunea celor mai mari salarii în acest moment.”


    Potrivit Anei Călugăru, anagajtorii sunt foarte atenți nu atât la abilitățile tehnice ale candidatului la job, cât la altele, definitorii pentru alegerea finală:


    “Mai toți angajatorii, în acest moment, au o filosofie destul de clară, respectiv că hard skills pot fi învățate la locul de muncă, și atunci sunt destul de concesivi când vine vorba de un candidat care nu stăpânește perfect abilitățile acestea tehnice, dar nu închid ochii la o atitudine care nu este în regulă. Nu închid ochii la oameni care se plafonează ușor, care nu vor să învețe, care nu sunt dispuși să facă parte din echipă, sunt foarte, foarte atenți la tot ce înseamnă soft skills, la tot ce înseamnă abilități de a se integra în echipă, la atitudinea pozitivă, la dorința de a învăța. Lucrurile acestea sunt, în acest moment, extrem extrem de valoroase pentru anagajatori, indififerent de nivelul de carieră sau de nivelul de exepriență al candidatului.”



    Anul trecut, o modă periculoasă, “Marea Demisioneală”, a făcut ca avantajul în ecuația angajat-angajator să fie preluat de angajat. Sătui de salariile mici și de orele lungi de muncă, oamenii au decis să-și dea demisia în masă. Criza de forță de muncă era un subiect la ordinea zilei. Acum, Quiet Quitting este noul fenomen care-i bagă în sperieți pe angajatori. Ce este acest Quiet Quitting și de ce este atât de îngrijorător ne spune Ana Călugru, Head of Communications e-jobs:


    “Despre Marea Demisioneală se vorbește destul de puțin, pentru că nu o mai resimțim atât de acut ca anul trecut. În acest moment, este mult mai îngrijorătoare zona de quiet quitting, respectiv acei aagajaţi care intră într-o zonă de latență, nu vor să facă mai mult decât fișa postului, fie dintr-un soi de frustrare acumulată în ultimii ani, fie dintr-o dorință a angajatului de a echilibra mai bine viața personaă cu cea profesională. Nu mai vedem demisii în masă poate și pentru că este un context economic destul de incert, pentru că vedem afară premisele unei situaţii economice deloc ușoare, și atunci toată lumea stă în expectativă, lumea este destul de prudentă în a face mișcări bruște pe piața muncii.”






  • Radiografie a forței de muncă

    Radiografie a forței de muncă

    Rata de ocupare pe piaţa muncii din UE ajunsese în 2019 la recordul istoric de 73,9% în rândul persoanelor între 20 și 64 de ani, iar perspectivele economice indicau atingerea, prin menținerea ritmului, a ambițioasei ținte de 75%, fixată în Strategia Europa 2020. Cum se prezenta piaţa forţei de muncă la acel moment? Creionată de Raportul privind Condițiile de viață și de muncă în Europa, radiografia pieţei muncii arăta că, din 2014, numărul joburilor dispărute anual a fost depășit de cel al locurilor de muncă nou create, conform anunțurilor de restructurări făcute de companii.

    Paternul identificat la nivel sectorial, în cazul restructurărilor anunțate de marile companii, arăta o transformare a economiei prin transferarea accentuată a joburilor spre servicii și digitalizare. Cifrele arătau că peste 70% din forța de muncă a UE lucra în servicii, servicii care însumau 90% din joburile noi. Pe segmentul larg denumit alte servicii private, care include tehnologia informațiilor și comunicațiilor, consultanță în afaceri, imobiliare, hoteluri și restaurante, se anunța cel mai mare număr de joburi create în 2018.

    Restructurările anunțate în domeniul serviciilor financiare – puternic lovit de criza din 2008 – au însemnat, cel mai adesea, dispariția unor locuri de muncă pentru a face loc unor noi tipuri de joburi, mai puține și cu accent mai mare pe digitalizare. Nu în ultimul rând, industria prelucrătoare a înregistrat în 2018 un plus semnificativ de locuri de muncă, deși ocuparea în această industrie se află în declin în economiile dezvoltate. Conform datelor, industria a înregistrat două milioane de joburi noi, din 2013 până în 2018, în pofida faptului că anunțurile de restructurare au consemnat disponibilizări importante.

    În documentul amintit se mai arată că diferențele dintre capitale și restul regiunilor s-au adâncit în Europa, fapt reflectat în contribuția în creștere pe care capitalele o au în PIB-urile naționale. Un alt lucru remarcat este acela că aproape jumătate din joburile din orașele capitală din UE sunt locuri de muncă bine plătite, sigure și cu condiții de muncă ridicate. Acestea reprezintă, însă, doar 30 – 35% în restul regiunilor, ca medie la nivelul Uniunii.

    Discrepanțele sunt mai accentuate în unele state, printre care se numără România, Bulgaria și Croația. Tendinţele pe aceste direcţii s-au menţinut şi după 2019, dar, pe fondul crizei covid, rata şomajului a crescut în multe state. Inclusiv în România, unde cea mai afectată regiune a fost cea de nord-est. Ocolită de investitorii industriali din cauza infrastructurii de transport, în această regiune locurile de muncă sunt adesea fragile, în companii sensibile la schimbările mari din mediul extern.

    Conform datelor Institutului Naţional de Statistică privind rata șomajului, între trimestrul al doilea din 2019 şi acelaşi trimestru din 2021 diferenţa înregistrată a fost de 4,4 puncte procentuale, de la 1,8 la 6,2%. Cele mai recente date oficiale arată în 2022 pentru România o rată a şomajului, la finalul lunii aprilie, de 2,57%, în scădere faţă de martie. Potrivit datelor prezentate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă numărul total de şomeri a depăşit 224.000 în perioada menţionată.

    Analistul economic Constantin Rudniţchi : Ne arată statistica faptul că undeva la peste 200 de mii de persoane sunt aşa-numite inactive, adică fie nu îşi caută de lucru, fie caută de lucru dar nu găsesc. Ceea ce sigur că e un semnal important pentru că ne arată că suntem într-un oarecare paradox. Pe de o parte, companiile spun că au nevoie de forţă de muncă, pe de altă parte, există o forţă de muncă disponibilă, dar ea nu se întâlneşte pe piaţa muncii cu cererea. În România, în ciuda tuturor aparenţelor şi în ciuda faptului că mulţi români sunt plecaţi în afara ţării, există o pătură de oameni care practic nu lucrează, fie că nu vor, fie că nu pot, fie că nu găsesc. Pe de altă parte, există – ne arată statistica – şi aşa-numite persoane care sunt subocupate, asta însemnând că ele lucrează cu timp parţial de muncă şi ar putea fie să-şi prelungească programul de lucru, dar probabil că angajatorul lor nu le oferă această variantă, fie să-şi mai găsească un job. Cred că aceste date ne arată că, în România, forţa de muncă nu este folosită la capacitatea sa.

    România, asemenea altor țări, se confruntă cu un deficit de forță de muncă în anumite domenii, urmare, în mare parte, a fenomenului migrației. Patru milioane de români sunt înregistraţi oficial că lucrează în afara ţării în statele din UE, însă cifra ar putea fi undeva în jurul valorii de 5 milioane, pentru că sunt şi români care nu sunt înregistraţi oficial, spun autorităţile. Principalul motiv pentru care pleacă românii în străinătate, în special cei care făceau în ţară o muncă necalificată sau slab calificată, este salariul mai mare pe care îl pot lua în state din vestul Europei. Totuși, pentru medici sau IT-ști și, în general, pentru angajații calificați, motivele principale sunt altele. Ei își doresc educație și servicii publice de calitate, atrag atenția specialiștii. Indiferent de motivație, plecarea acestora definitivă în străinătate, la care se adaugă șicei care pleacă să lucreze sezonier în afara țării, creează vulnerabilități pe piața muncii din România.

    Conform estimărilor mediului de afaceri, ar fi vorba în prezent de un necesar suplimentar de forţă de muncă în economie, de exemplu, cuprins între 600 de mii şi 800 de mii de persoane. Se estimează, totodată, că activitatea de recalificare a persoanelor ar trebui să fie descentralizată la nivel de judeţe şi de ramuri economice, astfel încât, odată ce este semnalat un deficit pentru un anume tip de forţă de muncă, instituţiile statului să se poată pune rapid în mişcare.


  • Așteptările românilor de la angajatori

    Așteptările românilor de la angajatori


    După șocul anului trecut, 2021 îi găsește, însă, pe angajați ceva mai calmi și mai pregătiți, lucru relevat și de gradul de optimism crescut evidențiat de un sondaj recent realizat de platforma online de recrutare și cerere de locuri de muncă, eJobs. Optimismul se manifestă în speranța ca presiunea de la locul de muncă să se reducă, a observat directorul eJobs, Bogdan Badea, pentru care stresul de la slujbă era cauzat de un amestect de factori.



    Bogdan Badea: “Mixul este format din presiunea produsă de criza sanitară, din insistențele angajatorilor de a trage mai tare pentru a atinge rezultatele anului anterior într-un an dificil cu pandemie și restricții, dar și din teama de a-și pierde locul de muncă. Cei care aveau un loc de muncă stabil nu au căutat altceva din dorința de a găsi ceva mai bun, ci și-au dorit păstrarea actualei slujbe. Dar din punctul de vedere al înscrieriilor totale pe platformă, anului 2020 a marcat pentru noi un record absolut. Cinci luni din 2020 au constituit cea mai bună perioadă din toată istoria de 21 de ani a platformei. Dar era vorba, mai ales, de oameni care aveau nevoie de un loc de muncă: fie și-l pierduseră pe cel anterior, fie erau pe cale să rămână șomeri, căci firma lor nu mergea bine. De aceea, numărul de înscrieri a sări de un milion pe lună, ceea ce este mult peste media normală, adică peste 40% sau chiar 50% în plus față de 2019.”



    Cifrele acestea indică nu doar faptul că multă lume și-a pierdut locul de muncă în urma crizei sanitare, ci și că mulți oameni își doresc slujbe mai sigure în 2021 pentru a se pune la adăpost în cazul unei situații similare, consideră Bogdan Badea. Iar dovada constă în creșterea nevoii de reconversie profesională și în scăderea cererii de joburi în străinătate unde deplasarea e nesigură, în continuare.



    Bogdan Badea: “În 2020, dorința de reconversie a crescut. Între 10% și 15% dintre participanții la sondaj au trecut printr-o astfel de schimbare, iar după terminarea cursurilor de reconversie profesională, din fericire le-a fost mult mai ușor să-și găsească de lucru. În schimb, în privința cererii de slujbe în străinătate, aici vedem o scădere spectaculoasă. Dacă în 2019, dintr-un total de 10 milioane de aplicări înregistrate în platformă, în jur de două milioane vizau job-uri în străinătate. Deci, pe atunci, dorința românilor de a lucra în afară era mare. Dar în 2020, procentul acesta a scăzut de la 20% la 2%. O scădere spectaculoasă, iar în 2021, chiar din luna ianuarie, se observă că procentul acesta rămâne destul de jos.”



    Ce mai așteaptă angajatorii în 2021, tot ca urmare a pandemiei? Flexibilizarea programului de lucru, răspunde tot Bogdan Badea: “Ora de plecare și ora de începere a lucrului să fie flexibile. Această flexibilizare exista și înainte în cadrul multor companii, mai ales al celor multinaționale. Cred că, așa cum se va extinde munca de acasă în varianta hibrid, alternată cu munca de la birou, așa se va permanentiza și flexibilizarea orelor de încet și sfârșit pe piața muncii din România. Dorința este de ambele părți. Și angajatorii, și angajații doresc asta, iar majoritatea candidaților caută slujbe care au un program de lucru flexibil și permit munca de acasă.”



    Flexibilitatea merge mână în mână cu predictibilitatea după un an extrem de dificil cum a fost 2020, consideră și Petru Păcuraru, directorul unei firme de resurse umane.


    “Cred că principalul lucru pe care l-au căutat angajații în acest an a fost predictibilitatea. Deși a fost un an foarte greu din multe puncte de vedere, oamenii au suferit foarte mult din cauză că nu știau ce se va întâmpla în viitorul apropiat: va apărea sau nu un vaccin, cât vor trebui să lucreze de acasă sau să se izoleze. Destul de aproape, pe locul doi, oamenii au resimțit nevoia de flexibilitate. Lucrând de acasă, copiii neputând să meargă la școală sau la grădiniță, a apărut necesitatea jonglării cu toate aceste element. Jonglarea aceasta presupune un consum mare de energie și mai puțină rigiditate a programului de lucru pentru ca la un moment, să se intercaleze și timpul dedicat sferei private.”



    Primită inițial cu multă speranță și entuziasm, munca de acasă și-a arătat rapid limitele. Totuși, rămâne o opțiune viabilă atât pentru angajați, cât și pentru angajatori care, probabil, vor prefera un regim hibrid: o perioadă din săptămână petrecută în telemuncă, iar restul timpului la birou.


    Petru Păcuraru: “Cred că telemunca va fi ceva despre care vom discuta și 50 de ani de acum încolo. Telemunca înseamnă că o parte din costurile legate de bani și timp necesare deplasării la birou vor fi orientate în alte direcții. Evident, ea vine la pachet cu o serie de abilități pe care oamenii nu le au inițial. Un aspect se referă la separarea universul profesional și cel personal în același spațiu al locuinței proprii. Asta e marea lecție pe care trebuie s-o învățăm în raport cu telemunca. Iar faptul că n-am știut cum să facem diferența asta ne-am trezit anul acesta cu cea mai mare rată de burn out de când se măsoară chestia asta. Dar pe viitor această abilitate poate fi dezvoltată și datorită unor cursuri în acest sens. Treptat oamenii se vor disciplina și în acest sens în continuare, în 2021, care va fi un an hibrid: adică multe firme vor opta pentru varianta de a-și face oamenii să lucreze de acasă două sau trei zile pe săptămână.”




  • Viaţa de corporatist

    Viaţa de corporatist


    42 dintre marile corporaţii ale lumii au deschis filiale în România în ultimii 20 de ani, majoritatea fiind importatori şi distribuitori de bunuri şi servicii. De regulă, la conducerea filialelor locale ale acestor companii se află directori care provin din ţările de origine ale acţionarilor. Cu toate astea, pentru cei mai mulţi dintre absolvenţii de învăţământ superior (aproximativ 100 de mii pe an în toată România), cea mai bună alternativă la emigrare este să se angajeze la o multinaţională în ţara lor. Asta pentru că salariile sunt ceva mai mari într-o companie multinaţională decât într-una mică sau la stat, şi există şi beneficii, cum ar fi maşină de serviciu, accesul la educaţie continuă, asigurări private de sănătate, bonusuri semnificative pentru ore suplimentare şi performanţe în muncă. Ponderea angajaţilor din sectorul privat raportată la totalul populaţiei este de aproximativ 14%, arată statisticile unei organizaţii care promovează interesele firmelor mici şi mijlocii, CNIPMMR. Ce nu ştiu însă tinerii când visează să lucreze pentru coloşi, e că toate beneficiile sunt doar teoretic direct proporţionale cu efortul depus. Realitatea este mult mai dură, mi-a spus Ioana Popescu. Ea are 38 de ani şi lucrează în domeniul bancar: “Când am terminat facultatea, toţi vedeam mediul ăsta de multinaţională ca pe un mediu cu maxime oportunităţi. Mi-am dorit să ajung într-o multinaţională. Nu ştiam exact ceea ce implică, n-a mers de la început, dar încet, încet acolo am ajuns. Nivelul profesional este înalt. Visam cu toţii să avansăm pe scara ierarhică, să învăţăm cât mai multe lucruri. Vedeam în multinaţionale un soi de sfântul Graal. Realitatea e un pic diferită. Da, ai acces la un software performant, poţi învăţa foarte multe lucruri, există cursuri la care ai acces. Pe de altă parte însă nu prea mai ai timp de nimic altceva. Renunţi la hobby-uri, la viaţă de familie, la plăcerea de a merge la un spectacol şamd. Astea sunt lucruri pe care la început nu le ştiam. Le înveţi odată intrat în acest mediu.”




    Atunci când intri în mediul corporatist, ţi se spune că ai intrat într-o mare familie, unde fiecare membru are responsabilităţile sale dar şi datoria de a-i ajuta pe ceilalţi să-şi termine treaba la timp. Practic, treaba nu se termină niciodată. Oamenii se transformă, metaforic vorbind, în albine care lucrează pentru binele stupului. Nimeni nu îţi spune de la început câte ore suplimentare vor fi, povesteşte Ioana: “Pe parcurs afli că nu există program de opt ore, ci există program până când se termină lucrarea. Iar lucrarea se termină de foarte multe ori mult după ce s-a încheiat programul. Nu te obligă nimeni, liberul arbitru funcţionează. Depinde ce-ţi doreşti. Dacă vrei neapărat o carieră şi să ajungi cât mai sus, asta trebuie să faci. Dacă vrei să fii unul dintre cei doi părinţi care se sacrifică pentru a asigura copilului totul, atunci poţi spune Da, o fac pentru copilul meu.” Preţul este destul de mare, în cel mai bun caz poţi fi mamă de week-end. E foarte greu să te rupi pentru că, de ce să fim ipocriţi, dacă ştii să te vinzi, dacă munceşti mult şi ajungi la un anumit nivel profesional, într-o multinaţională poţi câştiga un salariu bun. Din punct de vedere al nivelului cunoştinţelor eşti în piaţă. Poate şi din această cauză e greu să iei decizii dure.”




    După câţiva ani de muncă într-un ritm intens şi fără limită de timp, oamenii încep să obosească şi să-şi piardă motivaţia, sau ajung chiar la depresii: La un moment dat, te schimbi tu ca om şi îţi dai seama doar când stai într-o vacanţă de trei săptămâni şi, când intri înapoi în acest mediu, îţi dai seama că nu e chiar ok. Vezi alţi oameni cum pleacă la 4-5 acasă şi nu ţi se pare că e ceva în neregulă cu tine, ci că e ceva în neregulă cu ei, că ei se plafonează şi nu ştiu ce vor. Ai nevoie de un moment care să te schimbe şi să-ţi dai seama că nu e corect, că drumul pe care mergi tu nu este corect. În cazul meu au fost nişte probleme familiale care m-au făcut să văd că trebuie schimbat ceva.”




    Companiile subliniază în permanenţă oportunităţile de carieră şi oferă training-uri de dezvoltare personală, cursuri profesionale foarte scumpe şi, deloc de neglijat, servicii medicale de înaltă calitate. Cu toate astea, unii dintre angajaţi sfârşesc pe canapeaua psihiatrului, ne-a spus doctorul Gabriel Diaconu: Oamenii care vin la mine sunt foarte necăjiţi pe ei în momentul în care stăm şi discutăm. Atunci când deschid ochii, se întreabă: cum de am ajuns aici”, cum de am permis să se întâmple chestia asta”. E o realitate destul de urâtă. Comparativ cu populaţia generală, au un risc de insomnie cronică de 3-4 ori mai mare, la fel şi când vorbim despre tulburări de anxietate. A propos de abuz de substanţe, riscul e de 6-7 ori mai mare la ei faţă de restul populaţiei. Cumva ei trebuie să susţină uzina asta de oboseală, nu vorbesc de cafea, ţigări, ci vorbesc de stimulente, de băuturi energizante, vorbesc de cocktailuri care dimineaţa includ o băutură cu taurină şi seara o băutură pe bază de alcool, care nu mai e un simplu cocktail, îşi ţin creierele în priză folosind genul ăsta de augmentatori.”




    Ce-i motivează totuşi pe atât de mulţi oameni să accepte acest regim de muncă, bine plătit (chiar dacă nu de la început) dar extenuant, ne spune tot psihiatrul Gabriel Diaconu: Ei cumpără un standard de viaţă, trăiesc 2-3 săptămâni pe an când se duc în concediu în Grecia sau în Tailanda sau tranzitul îl fac într-o maşină bună sau adresa lor de domiciliu e într-o zonă mai bună sau o casă un pic mai mare, cu 30 de metri pătraţi în plus, la care ajung noaptea şi dorm în cearceafuri pe care le-au luat la preţ dublu faţă de cât fac. Dar toate detaliile acestea le dau sentimentul că viaţa asta, aşa cum au ales-o ei, e legitimă şi ordonată.”




    Paradoxal, spune doctorul Diaconu, pentru mulţi multinaţionalişti ce i-au trecut prin cabinet, visul este să aibă câteva sute de mii de euro şi să îşi facă o mică afacere. Să iasă din sistem” până nu e prea târziu. Şi asta, spune doctorul Diaconu, nu este o problemă eminamente românească: România abia începe să-şi dea seama, noi nu avem decât vreo douăzeci de ani de corporaţie. Dacă te uiţi peste ocean la patologia corporatistului, e o lume mult mai cinică.”




    Ioana Popescu şi-a depus demisia în urmă cu 45 de zile calendaristice. După ce se va termina perioada de preaviz prevăzută de contractul de muncă, are de gând ca o vreme să trăiască pur şi simplu. Ioana are 38 de ani, este necăsătorită şi nu are copii.