Într-o perioadă de criză economică şi financiară, slujbele temporare pot fi o alternativă viabilă la lipsa locurilor de muncă permanente. Cei mai interesaţi sunt, evident, tinerii care, în ultimii ani, au fost puternic afectaţi de şomaj în UE. De altfel, instituţiile comunitare sunt cele care promovează acest tip de angajare printr-o directivă din 2008 şi adoptată de statele-membre până în 2011. România, la rândul ei, a pus în aplicare această legislaţie care presupune o relaţie tripartită între agentul de muncă temporară, lucrătorul temporar şi utilizatorul. Primul intermediază angajarea lucrătorului pe o perioadă limitată, atât cât durează misiunea pentru care utilizatorul are nevoie de competenţele lui. Asta poate însemna fie o lună, fie trei ani, perioada maximă permisă de lege în momentul de faţă pentru un contract temporar.
La sfârşitul contractului, angajatul poate alege să-şi continue cariera în alt domeniu sau în acelaşi, cum doreşte. De fapt, această flexibilitate profesională este şi scopul pentru care a fost adoptată această directivă UE, după cum aflăm de la Camelia Slivneanu, directoarea executivă a Asociaţiei Române a Agenţilor de Muncă Temporară (ARAMT). Ea practic lasă la latitudinea angajatului decizia de a-şi stabili traseul profesional. Asta înseamnă că oricine poate decide la un moment dat, dacă doreşte să mai fie angajat pe perioadă nedeterminată, cum suntem noi obişnuiţi. Dacă nu, slujba temporară îi acordă flexibilitatea să-şi canalizeze eforturile în funcţie de interesele sale personale şi profesionale. Discutăm de un nou mediu economic. Putem să spunem că acest tip de slujbă este o adaptare la noua realitate economică, nu neapărat din cauza crizei, cât şi datorită deschiderii graniţelor şi a mobilităţii pe piaţa unică europeană.”
Pare slujba ideală pentru studenţii dornici să capete experienţă profesională, dar şi pentru absolvenţii dornici să încerce mai multe profesii pentru a vedea ce li se potriveşte. De asemenea, pentru persoanele care au stat mai mult timp neangajaţi e de preferat o slujbă, fie ea şi temporară, în locul uneia permanente de negăsit. Ne întrebăm, totuşi, care sunt avantajele pe termen lung ale unei slujbe despre care ştii că nu va dura mult? Cum rămâne cu sentimentul de siguranţă pe care ţi-l dă un contract de muncă pe perioadă nedeterminată? Camelia Slivneanu ne răspunde: Dacă ne uităm la ce se întâmplă în ultima vreme cu angajaţii pe perioadă nedeterminată, care au ajuns şomeri, nu prea mai putem să vorbim de siguranţa locului de muncă. Din contră, când vorbim despre angajatul temporar, cel angajat prin agentul de muncă temporară, discutăm de fapt de o foarte mare siguranţă în ceea ce priveşte taxele care trebuie plătite către stat. Un agent de muncă temporară nu-şi permite să aibă nici un fel de penalizare sau nici un fel de eludare a legii, căci altfel i se ridică imediat autorizaţia.”
Andreea Staicu este angajată pe o slujbă temporară. Ea ocupă postul de directoare de resurse umane la o companie din Oradea, înlocuind-o pe titulara care e în concediu de creştere a copilului. Ştiind exact când îi expiră contractul, Andreea nu-şi face griji cu privire la viitorul ei profesional. Având în vedere că mă aflu într-o perioadă de explorare în cariera mea, nu am nici o temere privitoare la viitoarea slujba sau la parcursul carierei mele profesionale. Acum mă concentrez pe slujba pentru care am încheiat contractul acesta, iar apoi voi decide ce voi face mai departe. Sunt sigură că, pe viitor, această oportunitate, îmi va aduce şi alte oportunităţi.”
Pentru un tânăr aflat la început de carieră, dornic să experimenteze diverse tipuri de slujbe, munca temporară este o oportunitate în acest sens. Andreea Staicu: Acest tip de contract are multe beneficii din punctul meu de vedere. Pe partea de cultură organizaţională, slujba mea de acum m-a dus într-un mediu nou. Este o perioadă de explorare când un tânăr are posibilitatea să vadă dacă-i place în organizaţia respectivă sau dacă domeniul i se potriveşte. Este o iniţiativă destul de bună.”
Dar există şi dezavantaje care ne sunt semnalate acum de Camelia Slivneanu: Există un singur mare dezavantaj, poate singurul, în ceea ce priveşte munca temporară, cel care priveşte relaţia cu băncile. Cei de la bancă se uită altfel la angajaţii cu contract de muncă temporară şi nu ţin cont de tot istoricul persoanei. Există persoane cu contracte de muncă temporară angajate pe durata mai multor misiuni succesive, nu doar pentru trei ani, ci pentru 6 sau 9 ani. Din acest punct de vedere avem un impediment pe piaţa muncii.”
Cu toate acestea, în România, slujbele temporare au început să aibă mare căutare în ultimii ani. În 2008, doar în evidenţele ARAMT, figurau 28.000 de angajaţi temporari pentru ca în prezent, numărul lor să depăşească 52.000. Majoritatea au vârste cuprinse între 21 şi 45 de ani. 21% dintre angajaţii temporari sunt studenţi, iar peste 35% au vârste cuprinse între 30 şi 45 de ani. Cu toate acestea, suntem departe de media europeană. În UE, aproximtiv 2% din forţa totală de muncă e angajată în slujbe temporare faţă de 0,8% în România.
