Radio România Internațional

Tag: Katowice

  • Oraşele Stalin

    Oraşele Stalin

    După 1945, victorioasa Uniune Sovietică în războiul împotriva
    Germaniei naziste ocupa jumătate din Europa şi-şi impunea propriul model
    politic, economic şi social. În acest model intra şi cultul conducătorului
    suprem, al lui Iosif Vissarionovici Djugaşvili sau Stalin. Propaganda comunistă
    cerea ca iubirea faţă de Stalin să nu aibă limite: de la oameni obişnuiţi şi
    până la proiecte grandioase şi chiar oraşe, numele lui Stalin era omniprezent. Conducerile
    comuniste din Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia,
    România şi Ungaria au dat numele lui Stalin, marele conducător, aşa cum îl
    denumea propaganda sovietică, unor oraşe semnificative. Modelul onomastic sovietic
    nu se limita însă doar la numele lui Stalin. Şi alţi lideri comunişti erau
    onoraţi astfel. În 1953, în RDG, oraşul Chemnitz primea numele de Karl Marx
    Stadt. În Iugoslavia, unde nu a existat un Oraş Stalin, actuala capitală a Muntenegrului
    Podgoriţa s-a numit, din 1946 până în 1992, Titograd, după numele liderului
    comunist Josip Broz Tito. În România, oraşul Oneşti a primit numele de Gheorghe
    Gheorghiu-Dej, iar oraşul Ştei a fost denumit Dr. Petru Groza, după numele a
    doi foarte proeminenţi lideri comunişti români.


    Nicolae
    Pepene, directorul Muzeului Judeţean de
    Istorie din Braşov, a conceput proiectul oraşelor Stalin cu care în 2017, anul
    centenarului revoluţiei bolşevice, a câştigat finanţare din partea Uniunii
    Europene. L-am întrebat care a fost explicaţia pentru care Braşovul a devenit
    Oraşul Stalin. Există o explicaţie oficială pe care o găsim
    în presa vremii, şi anume aceea că muncitorii ceferişti s-au gândit să omagieze
    prietenia cu marele conducător, grija marelui conducător pentru poporul român,
    pentru muncitorii români. schimbând denumirea oraşului. De ce ceferişti? Se
    făcea cumva legătura cu marele conducător naţional Gheorghe Gheorghiu-Dej,
    ceferist. Totul a fost pus în acest cadru propagandistic. Schimbarea denumirii
    a avut loc în jurul datei de 23 august 1950, pe 22, iarăşi un moment simbolic
    pentru regimul comunist. Neoficial, din păcate memorialistica nu a înregistrat
    nimic. Ne putem închipui că a fost un gest de slugărnicie făcut de autorităţile
    locale pentru că deja era la modă preluarea denumirii de oraşul Stalin.
    Legăturile cu Uniunea Sovietică în viaţa culturală erau foarte prezente. Aveam
    deja din 1949 un monument al soldatului sovietic, în parcul central, ARLUS,
    Casa prieteniei româno-sovietice, era foarte activă în Braşov. Veneau scriitori
    din Uniunea Sovietică, se făceau schimburi de muncitori şi de profesori. Braşovul
    a fost un vârf de lance al propagandei, era un oraş muncitoresc foarte
    puternic. Deşi în timpul războiului fusese afectată de bombardamentele aliate,
    industria braşoveană rămăsese în picioare şi s-au făcut investiţii masive după
    preluarea puterii de către comunişti. Există şi o speculaţie a unor istorici
    braşoveni cum că ar fi fost un gest de umilire a populaţiei săseşti. Să nu
    uităm că până la venirea comunismului, Braşovul era un oraş săsesc foarte
    important.


    Propagandiştii
    au fost aşa de zeloşi pentru ca oamenii să reţină noul nume încât pe muntele
    Tâmpa brazii au fost defrişaţi astfel încât de jos, din oraş, oricine să poată
    vedea noul nume. Harta europeană a oraşelor Stalin se întindea din Uniunea
    Sovietică şi până în centrul Europei. Nicio ţară care a aparţinut lagărului
    comunist nu s-a sustras de la acea practică, de a boteza un oraş cu numele lui
    Stalin. Nicolae Pepene a menţionat ce oraşe au intrat pe nedorita hartă a
    oraşelor Stalin, după 1945. Trebuie să plecăm din Uniunea Sovietică,
    pentru că de acolo a fost modelul. În primul rând, Volgogradul a devenit
    Stalingrad. Apoi, Doneţkul a fost denumit Stalino. Bineînţeles că după 1945,
    după ce sovieticii au ocupat Europa Centrală şi de Est, a existat cadrul
    propagandistic necesar. Oraşul Varna din Bulgaria a primit denumirea de Oraşul
    Stalin. Am început cu Varna pentru că bulgarii au fost primii care au schimbat
    denumirea unui oraş în Oraşul Stalin, în 1949. Şi nu au ales orice oraş, la
    momentul respectiv Varna era, după Sofia, cel mai important oraş al Bulgariei. Apoi
    a venit rândul Poloniei, un oraş muncitoresc foarte puternic într-o zonă
    industrială din Silezia, oraşul Katowice, care a devenit Oraşul Stalin.
    Polonezii au fost cei mai păcăliţi în această poveste pentru că au dat
    denumirea de Oraşul Stalin în 1953, puţin după moartea lui Stalin, dar au
    revenit la denumirea de Katowice mai repede decât alţii, în 1956. Un alt oraş
    care a primit denumirea Stalinvaros, Cetatea lui Stalin, a fost un oraş ridicat
    de la zero, un fel de oraşul Victoria de la noi, dar mult mai mare. A fost
    ridicat pe Dunăre, în Ungaria, actualul Dunaujvaros. Este un oraş metalurgic,
    cel mai impotant centru metalurgic al Ungariei. În Albania a fost un Oraş
    Stalin, un orăşel. Albanezii nu au ales un oraş important, Kuţova, un orăşel la
    sud de Tirana, oraş minier. În Republica Democrată Germană a existat un Oraş
    Stalin, Eisenhüttenstadt, un oraş muncitoresc, un oraş al metalurgiei.
    Interesant a fost că în Cehoslovacia nu a existat un Oraş Stalin, ci doar
    cartiere foarte importante în oraşe. Un cartier foarte important din Praga a
    primit numele Stalin, la fel un cartier important din Ostrava.


    Oraşele
    Stalin au dispărut mai uşor sau mai greu, după cum au fost cricumstanţele din
    fiecare ţară. Katowice şi Varna şi-a reluat vechile nume în 1956, Braşovul în
    1960, Eisenhüttenstadt şi Dunaujvaros în 1961. În acelaşi an 1961, Volgograd şi
    Doneţk au primit denumirile actuale, iar în 1991 Kuţova a fost ultimul Oraş
    Stalin care a renunţat la denumirea sa sovietică.

  • Climate change consequences

    Climate change consequences

    2019 will be one of the four hottest years on record, Executive Secretary of the United Nations Framework Convention on Climate Change, Patricia Espinosa, has warned at a conference on combating global warming held in Poland’s Katovice. For two weeks, officials from 200 countries got together in an attempt to finalize the implementation guidelines for the Paris Climate Change Agreement, signed in December 2015.



    These will provide clarity on how to implement the agreement fairly and transparently. Specifically, they will strengthen international cooperation by ensuring national contributions to the global effort are transparent, responsibility is shared fairly and progress on reducing emissions and building resilience can be accurately measured.



    Implementing the provisions of the Paris Agreement is important because the impact of climate change has never been worse. “According to the Paris Agreement, whose provisions will come into force in 2020, 184 countries have consented to implementing measures for the reduction of pollution. The agreement aims to limit warming to “well below” 2°C above pre-industrial levels, and recognizes that avoiding 1.5°C of warming “would significantly reduce the risks and impacts of climate change.” The recent UN climate change conference is the most important meeting targeting climate change after the conclusion of the Paris Agreement. The Summit took place at a time when scientific reports have revealed that only 12 years are left for humankind to reduce by half the effects of the greenhouse gas emissions in order to avoid a possible climate catastrophe.



    The European Commission adopted a strategic long-term vision for a prosperous, modern, competitive and climate neutral economy by 2050 — A Clean Planet for all. The strategy shows how Europe can lead the way to climate neutrality by investing into realistic technological solutions, empowering citizens, and aligning action in key areas such as industrial policy, finance, or research — while ensuring social fairness for a just transition.



    European Commissioner for Climate Action and Energy, Miguel Arias Cañete: “There are seven common building blocks present in all scenarios. First, the European energy system will need to decarbonise. By 2050, 80% of electricity will come from renewable energy sources. Together with nuclear power, this will be the backbone of carbon-free European power system. We will also see a substantial electrification of European economy, at least doubling of its share in final energy demand by 2050, with electricity spreading to more uses such as heating and transport. Second, energy efficiency plays a key role. This covers industry but maybe even more so the renovation of buildings, both for housing and for services. By 2050, energy consumption is likely to be halved. Third, transport needs to contribute more. Today, it represents a quarter of greenhouse gas emissions. This covers electrification of transport, the switch to alternative fuels — notably synthetic fuels — and better and smarter transport management. “



    Fourth, industry has already reduced emissions but some parts, notably process-related emissions, are difficult to address. Here too, we will need to look at a different set of fuels, carbon sequestration and use. Commissioner Cañete explains: “Fifth, sustainable use of land is central if the EU is to reach net-zero emissions. We will need to use more biomass — but we should ensure that the sink that forests and land constitute is maintained and possibly even enhanced. Sixth, infrastructure will be essential to facilitate the integration of European energy systems, digitalisation and the use of low-carbon fuels. And seventh, carbon capture and storage, despite its current problems, will be necessary notably to decarbonise industry. “



    We have a strong mandate on the part of the citizens, Brussels has recalled. According to the most recent Eurobarometer, as of November 2018, 93% of the European citizens believe climate change is caused by human activity, while 85% of them agree that the fight against climate change and a more efficient use of energy can generate economic growth and jobs, across Europe.



    As of January 1st, 2019, Romania is taking over the rotating presidency of the EU Council. Its mandate will be marked by debates on strategies that will define the community area for the coming decades. From this position, Romania may enhance the role of Eastern Europe in the energy sector, according to Chairman of the Building Performance Institute Europe and member of the European Climate Foundation, Julian Popov: “Apart from the Brexit story which, sad as it may be, is an impact story, notwithstanding, Romania will chair the early stage of the negotiations for the 2050 strategy. It is an important document because the EU finally switches to green economy. Then there will be talks on the EU budget, that should provide for a 25% growth for climate change, and 60% for research. It is a new paradigm, as Europe has realized it has lagged behind in terms of research. It is a time when Europe wakes up.“ As for Romania, it can influence the future community strategies, Julian Popov has also said.


  • Ameninţări climatice

    Ameninţări climatice

    2019 va fi
    unul dintre cei mai calzi patru ani înregistraţi vreodată – a avertizat
    responsabilul ONU pentru probleme de climă, Patricia Espinosa, în cadrul unei
    conferinţe referitoare la combaterea încălzirii globale, la Katowice, în
    Polonia. Reprezentanţi din 200 de ţări s-au reunit pentru două săptămâni în
    încercarea de a da un nou impuls acordului de la Paris din decembrie 2015.
    Aceasta, deoarece, potrivit specialiştilor, consecinţele schimbărilor
    climatice nu au fost niciodată atât de grave, iar această realitate ne spune că
    trebuie să facem mai mult.

    Conform Acordului de la Paris, ale cărui prevederi
    vor intra în vigoare în 2020, 184 de ţări au convenit să pună în aplicare
    măsuri pentru reducerea poluării astfel încât media temperaturilor globale să
    nu depăşească cu mai mult de 2 grade Celsius – ideal cu doar 1,5 grade Celsius
    – nivelul înregistrat înainte de Revoluţia Industrială. Al 24-lea summit ONU
    pentru Climă (COP24) este cea mai importantă reuniune pe tema modificărilor
    climatice după încheierea acordului de la Paris şi survine în condiţiile în
    care rapoarte ştiinţifice sugerează că umanitatea mai are la dispoziţie doar 12
    ani în care poate reduce la jumătate emisiile de gaze cu efect de seră pentru a evita o
    viitoare catastrofă climatică.

    Recent, Comisia Europeană a prezentat o
    strategie prin care Europa să devină
    neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050. Cum? Prin investiții în
    soluții tehnologice realiste, prin responsabilizarea cetățenilor și prin
    alinierea acțiunilor în domenii-cheie, cum ar fi politica industrială,
    finanțele sau cercetarea. Obiectivul ambiţios al acestei neutralităţi
    climatice, tradusă prin emisii de noxe zero până în 2050, ar necesita o acțiune comună în domenii
    strategice. Comisarul pentru politici climatice și energie, Miguel Arias Cañete: Sunt
    şapte elemente comune în toate scenariile. În primul rând, sistemul energetic
    european va trebui să se decarbonizeze. Până în 2050, 80% din electricitate va
    veni din surse regenerabile. Împreună cu energia nucleară, va fi coloana
    vertebrală a unui sistem energetic fără carbon în Europa. Şi UE se va
    electrifica în mod substanţial, cel puţin se va dubla cota energiei electrice
    în cererea de energie până în 2050. Se va folosi energia electrică şi pentru
    încâlzire, şi pentru transport, mult mai mult. Al doilea element – eficienţa
    energetică va avea un rol-cheie, pentru industrie, dar şi pentru locuinţe sau
    servicii. În al treilea rând, transporturile trebuie să contribuie mai mult. În
    momentul de faţă reprezintă un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră şi
    ne referim aici la electrificarea transporturilor, trecerea la combustibili
    alternativi, sintetici şi o gestionare mai bună, mai eficientă a transporturilor.

    Al patrulea element – industria. Deja s-au redus emisiile în industrie, dar
    nu în anumite domenii. Emisiile legate de procesele industriale sunt o problemă
    dificilă şi este nevoie de combustibili diferiţi. Comisarul Cañete continuă trecerea în revistă: În al cincilea rînd – utilizarea sustenabilă a terenului.
    Este foarte importantă, trebuie să folosim mai mult biomasa, dar şi să ne
    asigurăm astfel încât capacitatea de absorbţie a carbonului pe care o au pădurile şi
    pâmântul să fie mentinută şi chiar sporită. În al şaselea rând,
    infrastructura va fi esenţială pentru a facilita integrarea sistemelor
    energetice europene, digitalizarea şi folosirea combustibililor cu emisii
    reduse de carbon. În al şaptelea rând, captarea şi stocarea carbonului. În
    ciuda problemei actuale va fi necesară pentru a decarboniza industria.

    Avem un mandat puternic din partea cetățenilor, aminteşte Bruxelles-ul.
    Conform celui mai recent Eurobarometru special, din noiembrie 2018,
    93 % din cetățenii europeni consideră că schimbările climatice sunt
    provocate de activitatea umană, iar 85 % sunt de acord că lupta împotriva
    schimbărilor climatice și utilizarea mai eficientă a energiei pot genera
    creștere economică și locuri de muncă în Europa. România va prelua la 1 ianuarie
    preşedinţia rotativă a UE, iar mandatul său va fi jalonat de dezbateri
    pe strategii care vor defini spaţiul comunitar în următoarele decenii.

    Din
    această postură, România poate creşte rolul Europei de Est, inclusiv în
    domeniul energetic, consideră preşedintele Institutului European pentru
    Performanţa Energetică a Clădirilor şi membru al Fundaţiei Europene pentru
    Climă, Julian Popov: Dincolo de povestea Brexit, care, deşi este una tristă, este o poveste
    de impact, România va prezida începutul negocierilor pentru strategia 2050.
    Este un document important pentru că UE trece în sfârşit la economia verde.
    Apoi vor fi discuţii despre bugetul UE, cel care ar trebui să prevadă creşteri
    de 25% pentru schimbări climatice şi 60% pentru cercetare. Este o paradigmă
    nouă, pentru că Europa şi-a dat seama că rămâne în urmă cu cercetarea. Este un
    moment în care Europa se trezeşte.     Iar România îşi poate pune amprenta
    asupra strategiilor comunitare de viitor, mai spune Julian Popov.

  • Débats sur des défis écologiques

    Débats sur des défis écologiques

    L’Accord de Paris a défini des objectifs ambitieux en matière de diminution de l’utilisation des combustibles fossiles et de réduction de la production de gaz à effet de serre, afin de lutter contre les effets du réchauffement climatique. Cette fois-ci, en Pologne, la Conférence de Katowice devrait adopter, au bout de deux semaines de débats, un ensemble de mesures pour réaliser ces objectifs. Une démarche qui n’est pas du tout facile, vu les divergences politiques des Etats, et surtout des implications financières.

    Les Etats doivent également confirmer clairement les engagements assumés pour 2020, notamment après la décision du président américain Donald Trump de retirer les Etats-Unis de l’Accord de Paris. L’économie américaine, une des plus développés au monde, continuerait, donc, à utiliser tous les types de combustibles, y compris les plus polluants.

    La COP24 de Katowice devrait aussi confirmer l’allocation du financement nécessaire à la réalisation de la transition durable vers la cible « 0 émissions de carbone ».

    Graţiela Gavrilescu, vice-premier ministre et ministre de l’environnement, qui est à la tête de la délégation de la Roumanie à la COP24, a reconfirmé les engagements pris par Bucarest : « Premièrement, la Roumanie se rallie à tous les objectifs et à la position de l’Union européenne, et deuxièmement nous maintenons notre position concernant les cibles mentionnées à l’article 6 de l’Accord de Paris. Ce sont des cibles extrêmement ambitieuses que nous avons assumées. »

    Bucarest a une stratégie bien articulée, et ne s’attend pas à ce que les obligations assumées soient modifiées, a encore précisé la ministre roumaine de l’environnement, Graţiela Gavrilescu : « La Roumanie a une stratégie pour combattre les changements climatiques et se doter d’une économie qui produise peu d’émissions de carbone Elle a aussi des politiques publiques de réductions des émissions de gaz à effet de serre et nous avons aussi une stratégie de développement durable que nous souhaitons mettre en œuvre dans les deux prochaines années. »

    Des rapports scientifiques internationaux rendus publics avant le début de la Conférence de Katowice suggèrent que l’humanité a encore devant elle une douzaine d’années pour faire baisser de moitié les gaz à effet de serre, et pour éviter une catastrophe climatique. Les négociateurs devront d’abord définir le fonctionnement de l’Accord de Paris au moment de son entrée en vigueur en 2020, afin de limiter la hausse globale des températures à moins de 2 degrés par siècle. (Trad. : Ileana Ţăroi)