Bluza
tradițională românească, simbol internațional al culturii române și piesă emblematică a costumului popular național,
îşi sărbătoreşte ziua, în fiecare an, la 24 iunie.
De Ziua
Universală a iei, portul popular românesc și magia folclorului se reunesc
invitând la evenimente care mai de care mai provocatoare: de la împletit
coroniţe, împletit brăţări, modelat din pastă fimo, paradă a iilor pe biciclete
organizată de SkirtBike, spre exemplu, la Constanţa sau parade de modă în
costume cu patina vremii.
Andreea
Adriana Tănăsescu, fondator al comunităţii La Blousse Roumaine ne-a spus cum a
ajuns campania de revigorare a iei să fie un succes: A fost de succes
pentru că acuma ea este purtată şi este asimilată, însă aici deşi avem un
succes de promovare, mai avem mult de lucru cu zona de protecţie legală şi cu
crearea unor standarde. Pentru că avem o piaţă invadată de pseudo-ii şi riscăm
să nu mai ştim care e o ie tradiţională, autentică şi ce înseamnă un cod
identitar pe un astfel de veşmânt.
Andreea
Adriana Tănăsescu este şi iniţiatoare a campaniei Give Credit, de recunoaştere
a valorilor tradiţionale, chiar dacă acestea devin sursă de inspiraţie pentru
creaţii moderne: Ideea a plecat de la cazul de plagiat de
anul trecut, în care designerul american Tori Burch, brand american, a copiat
aproape identic un suman oltenesc aflat în colecţia muzeului Metropolitan din
New York. Cuvântul plagiat nu e poate cel mai bun, pentru că designul
tradiţional nu are o formă de protecţie legală, dar ne străduim să găsim
soluţii şi în acest sens. Evident că imaginea alăturată cu sumanul de la
Metropolitan, sumanul oltenesc şi haina Tory Burch a stârnit o intensă emoţie
în mediul online, mai ales că brandul american ataşase identitatea culturală în
zona Africii, care nu avea absolut nicio legătură cu originea sumanului. De
aici am început o campanie online, intitulată Give Credit, prin care am cerut
designerului american să modifice descierea colecţiei şi să retragă acea piesă
care era într-adevăr o copie fidelă a sumanului nostru de la New York.
Andreea
Adriana Tănăsescu susţine ideea că astfel de demersuri trebuie să capete un
caracter naţional: Nu s-au făcut prea mulţi paşi pentru că nu
există un cadru legal coerent în acest domeniu. Este nevoie ca România să ia
atitudine în această direcţie mai ales în anul centenar, pentru că aşa cum avem
ultimele păduri virgine ale Europei, cred că avem şi ultima cultură rurală
creatoare de astfel de minuni, de artă tradiţională de cel mai înalt nivel şi
ea trebuie să-şi găsească o formă de coexistenţă cu prefacerile şi schimbările
care se petrec astăzi în lumea designului vestimentar. Pentru că până la urmă,
când vorbim de haine, indiferent dacă reprezintă tradiţie sau modă de ultimă
oră, ele intră în acest malaxor pe care îl numim design.
Unde să meargă
cei interesaţi să găsească ia tradiţională am aflat tot de la Andreea Adriana
Tănăsescu: Recomand să meargă către magazinele de
artizanat. Acolo se găsesc ii de artizanat, care sunt o formă diferită de iile
tradiţionale cusute în comunităţi, care sunt doar vintige. Însă de curând a
început o mişcare de reconstituire a iilor de un secol şi din ce în ce mai
multe femei îşi cos propriile ii, unele rivalizând cu cele cusute de
străbunicile lor.
Andreea
Adriana Tănăsescu ne-a spus că merită să investim într-o ie autentică, chiar
dacă, în funcţie de bogăţia lucrăturii, o ie poate să coste minimum 200 de lei. Categoric, pentru că gândiţi-vă că o ie cusută acum 70 de ani este în
perfectă stare şi astăzi ori unde mai putem găsi haine astăzi care să fie
cusute din fibre naturale şi să reprezinte ceea ce suntem noi, identitatea
noastră, povestea lumii din care venim. Merită o investiţie considerabilă.
Trebuie să conştientizăm valoarea adevărată a iei şi sperăm să reuşim cu
proiectele de promovare pe care le avem.
Cea mai
spectaculoasă ie românească este cea muntenească, iar coaserea ei durează până
la şase luni. Preţul unei astfel de ii cu lucrătură manuală este până la 2500
de lei (aproximativ 500 euro).