Tag: lagare de exterminare

Lideril’i ţel’i mai puterniţ di-tru
întreaga lume si adunară la
Ierusalim, la 75 de an’i di la eliberarea di cătră Armata Roşă a lagărului di
exterminare di Auschwitz, într-un forum mondial cu tema Amintirea
Holocaustului – alumta cu antisemitismul. La 27 ianuarie 1945, mai exactu,
armata sovietică, în ofensiva l’ei spre Berlin, agiundze tru casabălu polonez
Oswiecim şi descoaperă un complexu de nu mai puţăn di 40 di lagăre di
concentrare, adiverate uzine a moartilei care nu avea altu scupo decât să-l’i
moară, să-l’i vatămă oamen’il’i. Aproapea un milion di aţeale 1,2 milioane di
persoane asasinate la Auschwitz eara evrei, oamen’i simpli deportaţ din toată
Europa tra să hibă vătămaţ/ muriţ.
Cifrile menţionate în discuţiile dispre Holocaustu sunt cutremburătoare, zburăscu
eale singure. Sunt tot ahâtea destine distruse, oameni muriţ fără altă căbate dicât
că si născură într-un anumit popor, de ună anumită relighie. Din-tru aţel chiro
nă v’in informaţii şi mărturii care depăşescu, trec di capacitatea noastră de să
faţim di căbule, tra să achicăsim că fu posibil aşi ţiva, trec di iţe imaghinaţie
lăndzidă. Antisemitismul nu si născu tru Ghermănia a lu Hitler, easte ună
problemă veacl’e a Europălei, în general, ama tot ţi se feaţe tru an’il’i 40,
politica sistematică de asasinare lo/cunoscu aspecte şi dimensiun’i
incredibile. Si estimeadză că piste 6 milioane di evrei fură vătamaţ/asasinaţ
în Europa a ţelui chiro, tru lagăre di exterminare, în pogromuri şi foveroase
execuţii sistematiţe, în torturi şi înfomitare, inclusiv tru demente
experimente pseudomedicale. Să nu agărșim
că politica di exterminare a reghimului nazistu
asasinăă romi şi slavi, opozanţă politiţ şi prizonieri di polim,
minorităţ sexuale sau relighioase, oamin’i cu diferite handicapuri/zăvale. La
împlinirea unei giumitate di secol di la
eliberarea lagărului Auschwitz, Elie Wiesel spunea că după Auschwitz, condiţia
umană nu mai easte tot aţeauăşi, ici ţiva nu va mai hibă ca năinte. După ninca
un cirec di secol, ţel’i mai puterniţ oamin’i din lume, şefi di stat şi lideri
politiţ si adunară la Ierusalim tră comemorare foverosulu chiro a nazismului ama
şi tra să atragă atenţia că opţiunile, convindzerile şi faptile antisemite cunoscură ună resurecţie incredibilă. Diz
nou, cifrile zburăscu de tot mai multe atacuri antisemite, de incitări şi
poziţii de ahte/ură, di profanarea chimitirelor şi a altor simboluri evreieşti.
Him, cu toate aestea/ totuşi, la 75 de ani di la descoperirea existenţăl’ei
lăhtăroasă a lagărilor di exterminare, sunt cunoscute tot mai multe realităţ, băgate
în evidenţă şi discutate deşcl’is, cu recunoaşterea unor responsabilităţ duriroase,
şi, totuşi cu aestea, ninca mai zburăm de manifestări antisemite, de violenţă,
di moarte. Amintirea Holocaustului easte cutremburătoare ama lipseaşte analizat
tot ţe si feaţe atumţea, cauze şi evenimente, tra să achicăsim cum fu posibil
şi ţe lipseaşte să faţim ca aşa ţiva să devină imposibil. Exiistă un aliat, tru
tot aestu efortu, un aliat tru tot pidimolu a societatilei umană tra să cunoască
averulu şi să anuleadză i ţe posibilă bănare diznou a trecutului. Din păcate,
istoria omeniril’ei are numeroase exemple di repetare a unor lăieţ şi fapte
foveroase, cum fură şi polimulu şi antisemitismul. Ama lumea nu fu niţeunăoară, niţe pe diparte, aşi
globalizată cum easte tora, cându ici ţiva nu mai poate să hibă ascumtu,
ocultat sau mistificat. Ama, si pare, că nu averulu are prioritate pi maghistralile
a informaţil’ei globală. Dăm de para multe ori de discursuri ale ahte, a urăl’ei,
a violenţăl’ei şi minciunăl’ei, iu niţe nu ti aştepţă, în medii superioare, ţi
lipseaşte să facă diferenţă întră aver şi minciună. Ura/ahtea nu băneadză aclo iu
si aaflă averulu. Ura si aaflă în actualitate ama aestă realitate easte didp
alta turlie. Easte multu mai transparentă, mai ieftină, mai rapidă, mai
puternică. Tora easte borgea/datoria noastră să aflăm adiverulu şi, mai ahoria,
să îl căftăm.

Autor: Marius Tiţa

Armipsire: Hristu Steriu

Liderii
cei mai puternici din întreaga lume s-au întrunit la Ierusalim, la 75 de ani de
la eliberarea de către Armata Roşie a lagărului de exterminare din Auschwitz,
într-un forum mondial cu tema Amintirea Holocaustului – lupta cu
antisemitismul. La 27 ianuarie 1945 mai exact, armata sovietică, în
ofensiva sa spre Berlin, ajunge în oraşul polonez Oswiecim şi descoperă un
complex de nu mai puţin de 40 de lagăre de concentrare, adevărate uzine ale
morţii, care nu aveau altă menire decât să omoare oamenii.

Aproape un milion din
cele 1,2 milioane de persoane asasinate la Auschwitz erau evrei, oameni simpli
deportaţi din toată Europa pentru a fi omorâţi. Cifrele menţionate în
discuţiile despre Holocaust sunt cutremurătoare, vorbesc de la sine. Sunt tot
atâtea destine distruse, oameni omorâţi fără altă vină decât că s-au născut
într-un anumit popor, de o anumită religie.

Din acele vremuri ne vin informaţii
şi mărturii care depăşesc capacitatea noastră de a accepta, de a înţelege că a
fost posibil aşa ceva, depăşesc orice imaginaţie bolnavă. Antisemitismul nu s-a
născut în Germania lui Hitler, este o problemă veche a Europei, în general, dar
tot ce s-a întâmplat în anii 40, politica sistematică de asasinare a cunoscut
aspecte şi dimensiuni incredibile. Se estimează că peste 6 milioane de evrei au
fost asasinaţi în Europa acelor vremuri, în lagăre de exterminare, în pogromuri
şi înfiorătoare execuţii sistematice, în torturi şi înfometare, inclusiv în
demente experimente pseudomedicale.

Să nu uităm că politica de exterminare a
regimului nazist a asasinat romi şi slavi, opozanţi politici şi prizonieri de
război, minorităţi sexuale sau religioase, oameni cu diferite handicapuri. La
împlinirea unei jumătăţi de secol de la
eliberarea lagărului Auschwitz,
Elie Wiesel spunea că după Auschwitz, condiţia umană nu mai este aceeaşi,
nimic nu va mai fi ca înainte.

După
încă un sfert de secol, cei mai puternici oameni din lume, şefi de stat şi
lideri politici s-au întâlnit la Ierusalim pentru a comemora cumplitele vremuri
ale nazismului dar şi pentru a atrage atenţia că opţiunile, convingerile şi
faptele antisemite au cunoscut o resurecţie incredibilă. Din nou, cifrele
vorbesc de tot mai multe atacuri antisemite, de incitări şi poziţii de ură, de
profanarea cimitirelor şi a altor simboluri evreieşti.

Suntem, totuşi, la 75 de
ani de la descoperirea grozăviei lagărelor de exterminare, sunt cunoscute tot
mai multe realităţi, puse în evidenţă şi discutate deschis, cu recunoaşterea
unor responsabilităţi dureroase, şi, totuşi, încă mai vorbim de manifestări antisemite,
de violenţă, de moarte. Amintirea Holocaustului este cutremurătoare dar trebuie
analizat tot ce s-a întâmplat atunci, cauze şi evenimente, pentru a înţelege
cum a fost posibil şi ce trebuie să facem ca aşa ceva să devină imposibil.

Există un aliat, în tot acest efort, un aliat în toată strădania societăţii
umane de a cunoaşte adevărul şi a anula orice posibilă retrăire a trecutului.
Din păcate, istoria omenirii are numeroase exemple de repetare a unor grozăvii,
cum a fost şi războiul şi antisemitismul. Dar lumea nu a fost niciodată, nici
pe departe, aşa globalizată cum este acum, când nimic nu mai poate fi ascuns,
ocultat sau mistificat.

Dar, se pare, că nu adevărul are prioritate pe
magistralele informaţiei globale. Regăsim de prea multe ori discursuri ale
urii, ale violenţei şi minciunii, unde nici nu te aştepţi, în medii superioare,
care ar trebui să facă diferenţă între adevăr şi minciună. Ura nu trăieşte
acolo unde se află adevărul. Ura se află în actualitate dar această realitate
arată cu totul altfel. Este mult mai transparentă, mai ieftină, mai rapidă, mai
puternică. Acum este datoria noastră să aflăm adevărul şi, mai ales, să îl
căutăm.