Radio România Internațional

Tag: Lăsata Secului

  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Săptămâna viitoare, credincioşii ortodocşi intră în postul Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care, cu excepţia unor zile când este dezlegare la peşte, aceştia consumă doar mâncăruri din vegetale. Intrarea în postul Paştelui este marcată printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie să îi viziteze pe naşi. Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate, unele rituale, precum piftie, grâu fiert şi plăcinte. În partea sudică a României, Lăsata Secului este însoţită de un obicei numit baterea alviţei, în cursul căruia copiii şi tinerii, cu mâinile la spate, încearcă să prindă cu gura o bucată de alviţă care este legată cu o sfoară şi trecută prin faţa lor.

    În sâmbăta de dinainte de Lăsata Secului, conform tradiţiei, sunt „Moşii de iarnă”, o zi în care se dă de pomană răcituri, mâncare din carne de porc sau de pasăre, sarmale şi colivă. Fiind asociată cu mâncarea, acest obicei – „Moşii de iarnă” – este cunoscut în Oltenia şi sub numele de „Moşii de piftii”, iar în Moldova i se spune „Moşii de carne” sau „Moşii de cârnelegi”. De obicei, piftia se face cu carne de porc sau de pasăre, dar şi cu peşte pentru cei cărora le este la îndemână.

    Se poate face, de exemplu, piftie de păstrăv, un preparat servit şi la mese festive. Pentru a obţine gelatină, se pun la fiert unul sau două capete de crap şi, după ce au fiert circa jumătate de oră, se strecoară zeama şi se pune din nou la fiert împreună cu două cepe, cu doi morcovi, cu câţiva căţei de usturoi pisat şi cu câteva boabe de piper. Dacă păstrăvii au fost daţi cu sare şi ţinuţi câteva ore la rece, nu mai trebuie să adaugăm şi sare. Spălăm păstrăvii de sare şi îi punem la fiert, la foc mic, în zeama în care am pus şi legumele. După circa 15 minute, pot fi adăugate şi felii de ciuperci champignon. Se mai lasă 10 min la fiert, tot la foc mic pentru ca să nu desfacă păstrăvii. Îi luăm cu grijă şi îi punem într-un vas, fie întregi, fie în bucăţi mai mari, după care turnăm zeama peste ei. După ce compoziţia s-a răcit, punem vasul în frigider pentru câteva ore bune. Se porţionează şi se serveşte rece.

    În lipsa păstrăvilor, se poate face şi piftie de crap. Avem nevoie de un crap de 1,5 … 2 kg, pe care îl curăţăm de solzi, îl eviscerăm şi, după ce în spălăm, în dăm cu sare şi îl lăsăm câteva ore la rece. Mai avem nevoie de jumătate de kg de ceapă, de doi morcovi, de un păstârnac, de piper boabe, de câţiva căţei de usturoi şi de o foaie de dafin. Se pune ceapa la fiert, în apă cu puţină sare. Zeama este apoi strecurată şi se pune din nou la fiert cu păstârnacul şi cu morcovii, tăiaţi rondele, cu câteva boabe d epiper şi cu o furnză de dafin. După circa 15 minute se adaugă crapul, tăiat în 6 … 8 porţii egale. După ce crapul a fiert, se scoate din zeamă, care este strecurată din nou. În zeamă este pusă ceapa fiartă şi pasată, precum şi usturoiul pisat. Se adaugă bucăţile de crap şi se lasă la rece. După ce s-a închegat, piftia poate fi servită.

     

  • Lăsata Secului

    Lăsata Secului

    Conform
    tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele
    mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe naşi, aceste
    vizite fiind puţin probabile în acest an marcat de pandemie.



    Există multe obiceiuri şi superstiţii legate de intrarea în postului
    Crăciunului. Un obicei este acela ca, de Lăsata Secului, oalele din casă să fie puse cu gura în jos, pentru ca
    oamenii să fie feriți de boli și de pagube. Un alt obicei este ca de Lăsata
    Secului să fie împărţite turte din mălai, pentru pomenirea celor morţi. Se mai
    fac turte şi colaci din făină de grâu, amestecată cu apă şi cu drojdie de bere,
    frământată, coca fiind lăsată la dospit înainte de a fi porţionată şi modelată
    în formele dorite. Cu o săptămână înainte de intrarea în postul Crăciunului, în
    comunităţile de oieri este pregătită o turtă specială. În seara de 7
    noiembrie, cu o zi
    înainte de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril se pregăteşte aşa-numita turtă a oilor, din mălai şi făină. Este o turtă uşor îndulcită, care este aruncată în
    dimineaţa zilei de 8 noiembrie în ţarcul oilor, odată cu pătrunderea berbecilor
    în acel ţarc. Se spune că, dacă această turtă va cădea cu faţa în sus, toate oile
    vor avea miei în primăvară, fiind un semn rău dacă ar pica invers.


    Masa de Lăsata Secului trebuie să
    fie bogată, cu aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de
    pasăre, plăcinte cu bânză, dovleac şi mere. Şi pentru că mustul a fiert, iar vinul s-a limpezit
    deja, în zona Bărăganului pe masa de Lăsata
    Secului se pune o carafă cu vin nou, alături de friptură şi de sarmale. De asemenea, la început trebuie
    servită ţuica din noua recoltă, dar nu înainte de a gusta din pâinea coaptă în
    casă, ca simbol al ospitalităţii gazdei. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. La alcătuirea
    meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice
    locale şi regionale. În Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu
    carne de porc.

    În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui
    să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata
    Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există
    superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute. Există o
    soluţie pentru a gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba chiar şi de vită, iar
    aceasta ar fi sarmalele în cuib. Sunt 5 sarmale cu umpluturi diferite, cu carne
    de porc, de viţel, de miel, de pui sau de gâscă şi cu
    ciuperci. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din fiecare, într-o foaie de
    varză, de dimensiune mai mare şi obţinem aşa-numitul cuib.

  • Lăsata Secului

    Lăsata Secului

    Conform
    tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele
    mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe naşi, aceste
    vizite fiind puţin probabile în acest an marcat de pandemie.



    Există multe obiceiuri şi superstiţii legate de intrarea în postului
    Crăciunului. Un obicei este acela ca, de Lăsata Secului, oalele din casă să fie puse cu gura în jos, pentru ca
    oamenii să fie feriți de boli și de pagube. Un alt obicei este ca de Lăsata
    Secului să fie împărţite turte din mălai, pentru pomenirea celor morţi. Se mai
    fac turte şi colaci din făină de grâu, amestecată cu apă şi cu drojdie de bere,
    frământată, coca fiind lăsată la dospit înainte de a fi porţionată şi modelată
    în formele dorite. Cu o săptămână înainte de intrarea în postul Crăciunului, în
    comunităţile de oieri este pregătită o turtă specială. În seara de 7
    noiembrie, cu o zi
    înainte de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril se pregăteşte aşa-numita turtă a oilor, din mălai şi făină. Este o turtă uşor îndulcită, care este aruncată în
    dimineaţa zilei de 8 noiembrie în ţarcul oilor, odată cu pătrunderea berbecilor
    în acel ţarc. Se spune că, dacă această turtă va cădea cu faţa în sus, toate oile
    vor avea miei în primăvară, fiind un semn rău dacă ar pica invers.


    Masa de Lăsata Secului trebuie să
    fie bogată, cu aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de
    pasăre, plăcinte cu bânză, dovleac şi mere. Şi pentru că mustul a fiert, iar vinul s-a limpezit
    deja, în zona Bărăganului pe masa de Lăsata
    Secului se pune o carafă cu vin nou, alături de friptură şi de sarmale. De asemenea, la început trebuie
    servită ţuica din noua recoltă, dar nu înainte de a gusta din pâinea coaptă în
    casă, ca simbol al ospitalităţii gazdei. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. La alcătuirea
    meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice
    locale şi regionale. În Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu
    carne de porc.

    În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui
    să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata
    Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există
    superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute. Există o
    soluţie pentru a gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba chiar şi de vită, iar
    aceasta ar fi sarmalele în cuib. Sunt 5 sarmale cu umpluturi diferite, cu carne
    de porc, de viţel, de miel, de pui sau de gâscă şi cu
    ciuperci. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din fiecare, într-o foaie de
    varză, de dimensiune mai mare şi obţinem aşa-numitul cuib.

  • Plăcintă cu brânză

    Plăcintă cu brânză

    În calendarul ortodox, la sfârşitul
    acestei săptămâni este Lăsata Secului la brânză, care marchează ultima zi când
    se mai poate mânca de dulce, adică ouă,
    peşte şi lactate, înainte de a începe Postul Paştelui. În Muntenia, există un
    obicei ca nora să prepare plăcinte cu brânză dulce şi stafide pe care le oferă
    apoi soacrei, pentru ca relaţia dintre cele două să rămână dulce şi în
    perioada Postului Paştelui.

    Pentru a pregăti o plăcintă cu brânză dulce şi
    stafide avem nevoie de jumătate de kg de făină, de jumătate de kg de brânză de
    vaci, de o cană cu lapte, de unt sau smântână, de zahăr şi zahăr vanilat, de
    100 de grame de stafide, de esenţă de rom, de puţin ulei şi de două gălbenuşuri
    de ou. Făina trebuie amestecată cu drojdia, cu două, trei linguri de zahăr şi
    cu puţin unt sau cu 2 … 3 linguri de smântână şi se frământă aluatul, după
    care se întind două foi. Una dintre aceste foi se întinde în tava unsă cu puţin
    unt. Pentru umplutură, se amestecă brânza cu două gălbenuşuri, cu două linguri
    cu smântână, cu 3 … 4 linguri de zahăr, cu un plic de zahăr vanilat şi cu
    stafidele. Se omogenizează şi apoi se întinde peste foaia de aluat, după care
    deasupra se pune cealaltă foaie de aluat. Aluatul trebuie înţepat cu o
    furculiţă, din loc în loc, după care tava se pune în cuptor pentru circa
    jumătate de oră, la foc potrivit. După ce se scoate tava din cuptor, se presară
    zahăr pudră peste plăcintă, se porţionează şi se serveşte caldă.


    În
    partea estică a României întâlnim aşa-numita
    plăcintă dobrogeană. Poate fi făcută cu umplutură de brânză dulce sau de
    brânză sărată, cu foile dispuse în straturi sau răsucite în jurul
    umpluturii sau, pur şi simplu, cu foile de aluat cu umplutura deasupra,
    încreţite cu mâna, ca atunci când mototolim o coală de hârtie. Avem nevoie de cel
    puţin jumătate de kg de brânză dulce sau sărată şi, cum această reţetă provine
    din lumea crescătorilor de oi, se foloseşte preponderent brânză şi iaurt de
    oaie. Mai avem nevoie de 6 ouă şi, desigur, de foi subţiri de plăcintă.

    Plăcinta
    dobrogeană este coaptă întotdeauna într-o tavă rotundă. Amestecăm jumătate de kilogram de brânză dulce sau
    sărată cu trei ouă. Umplutura se pune pe foaia de aluat, unsă cu puţin ulei, apoi se rulează asemenea ştrudelului, iar sulurile de plăcintă sunt puse
    apoi cap la cap în tavă. Aşezarea în tavă se face
    în spirală,
    plecând de la margine se ajunge în mijlocul tăvii. Se
    introduce tava în cuptor pentru circa un sfert
    de oră, cât să înceapă să se rumenească, după care se
    toarnă deasupra jumătate de kg de iaurt gros, amestecat
    cu 3 ouă. Se lasă tava în cuptor încă vreo 20 de minute, după care plăcinta poate fi servită imediat.



  • Plăcintă cu brânză

    Plăcintă cu brânză

    În calendarul ortodox, la sfârşitul
    acestei săptămâni este Lăsata Secului la brânză, care marchează ultima zi când
    se mai poate mânca de dulce, adică ouă,
    peşte şi lactate, înainte de a începe Postul Paştelui. În Muntenia, există un
    obicei ca nora să prepare plăcinte cu brânză dulce şi stafide pe care le oferă
    apoi soacrei, pentru ca relaţia dintre cele două să rămână dulce şi în
    perioada Postului Paştelui.

    Pentru a pregăti o plăcintă cu brânză dulce şi
    stafide avem nevoie de jumătate de kg de făină, de jumătate de kg de brânză de
    vaci, de o cană cu lapte, de unt sau smântână, de zahăr şi zahăr vanilat, de
    100 de grame de stafide, de esenţă de rom, de puţin ulei şi de două gălbenuşuri
    de ou. Făina trebuie amestecată cu drojdia, cu două, trei linguri de zahăr şi
    cu puţin unt sau cu 2 … 3 linguri de smântână şi se frământă aluatul, după
    care se întind două foi. Una dintre aceste foi se întinde în tava unsă cu puţin
    unt. Pentru umplutură, se amestecă brânza cu două gălbenuşuri, cu două linguri
    cu smântână, cu 3 … 4 linguri de zahăr, cu un plic de zahăr vanilat şi cu
    stafidele. Se omogenizează şi apoi se întinde peste foaia de aluat, după care
    deasupra se pune cealaltă foaie de aluat. Aluatul trebuie înţepat cu o
    furculiţă, din loc în loc, după care tava se pune în cuptor pentru circa
    jumătate de oră, la foc potrivit. După ce se scoate tava din cuptor, se presară
    zahăr pudră peste plăcintă, se porţionează şi se serveşte caldă.


    În
    partea estică a României întâlnim aşa-numita
    plăcintă dobrogeană. Poate fi făcută cu umplutură de brânză dulce sau de
    brânză sărată, cu foile dispuse în straturi sau răsucite în jurul
    umpluturii sau, pur şi simplu, cu foile de aluat cu umplutura deasupra,
    încreţite cu mâna, ca atunci când mototolim o coală de hârtie. Avem nevoie de cel
    puţin jumătate de kg de brânză dulce sau sărată şi, cum această reţetă provine
    din lumea crescătorilor de oi, se foloseşte preponderent brânză şi iaurt de
    oaie. Mai avem nevoie de 6 ouă şi, desigur, de foi subţiri de plăcintă.

    Plăcinta
    dobrogeană este coaptă întotdeauna într-o tavă rotundă. Amestecăm jumătate de kilogram de brânză dulce sau
    sărată cu trei ouă. Umplutura se pune pe foaia de aluat, unsă cu puţin ulei, apoi se rulează asemenea ştrudelului, iar sulurile de plăcintă sunt puse
    apoi cap la cap în tavă. Aşezarea în tavă se face
    în spirală,
    plecând de la margine se ajunge în mijlocul tăvii. Se
    introduce tava în cuptor pentru circa un sfert
    de oră, cât să înceapă să se rumenească, după care se
    toarnă deasupra jumătate de kg de iaurt gros, amestecat
    cu 3 ouă. Se lasă tava în cuptor încă vreo 20 de minute, după care plăcinta poate fi servită imediat.



  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Peste
    câteva
    zile se va intra în postul Crăciunului, iar
    acest lucru este marcat printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului.
    Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe
    naşi. Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe
    preparate.


    Pe
    masă se întinde o faţă de masă albă, iar pe mijloc este aşezată o pâine coaptă în masă şi sare, simbol al ospitalităţii. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. Masa de Lăsata
    Secului este alcătuită din aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale,
    friptură de pasăre, plăcinte cu brânză, dovleac şi mere. De asemenea, trebuie
    servită ţuica din noua recoltă, precum şi vinul care tocmai s-a limpezit. La
    alcătuirea meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile
    gastronomice locale şi regionale. Astfel în Transilvania şi în Maramureş sunt
    multe preparate cu carne de porc. În toate regiunile României, pe masa de
    Lăsata Secului ar trebui să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de
    porc însă, de Lăsata Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre
    deoarece există superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile
    neprevăzute. Există o soluţie pentru a gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba
    chiar şi de vită, iar aceasta ar fi sarmalele în cuib. Folosim ca înveliş foi
    de varză, dulce sau acră, foi cărora le îndepărtăm cotoarele. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de 2…3 cepe, de pastă de roşii, de o cană de
    orez, de câteva boabe de piper negru, de două frunze de dafin şi de
    două felii de pâine cu coajă, înmuiate în apă şi stoarse bine. Trecem prin
    maşina de tocat carnea de porc ceapa şi feliile de pâine. Amestecăm, adăugăm
    orezul, boabe de piper şi sare după gust. Punem umplutura pe fiecare foaie, o
    rulăm şi obţinem astfel sarmalele. În mod similar se poate face umplutură cu carne de
    viţel, cu carne de miel, cu carne de pasăre, pui sau gâscă şi cu ciuperci. Obţinem, deci, 5
    amestecuri diferite şi 5 feluri de sarmale. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din
    fiecare într-o foaie de varză mai mare şi obţinem aşa-numitul cuib.


    Şi
    pentru că tocmai am trecut de Halloween, iar dovlecii nu mai sunt căutaţi pentru rolul lor decorativ,
    vă propunem o mâncare la care dovleacul are un rol utilitar, acesta putând fi utilizat drept vas pentru prepararea sarmalelor. După ce a fost făcut un capac în partea superioară, trebuie îndepărtate seminţele din
    interiorul dovleacului. Se întind apoi foi de varză în interior, peste care
    se pun sarmalele, prefierte într-un alt vas. După umplere, se mai pun câteva foi de varză peste sarmale,
    iar apoi dovleacul este pus într-o tavă şi lăsat la cuptor la foc mic, timp de
    o oră.

  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Peste
    câteva
    zile se va intra în postul Crăciunului, iar
    acest lucru este marcat printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului.
    Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe
    naşi. Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe
    preparate.


    Pe
    masă se întinde o faţă de masă albă, iar pe mijloc este aşezată o pâine coaptă în masă şi sare, simbol al ospitalităţii. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. Masa de Lăsata
    Secului este alcătuită din aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale,
    friptură de pasăre, plăcinte cu brânză, dovleac şi mere. De asemenea, trebuie
    servită ţuica din noua recoltă, precum şi vinul care tocmai s-a limpezit. La
    alcătuirea meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile
    gastronomice locale şi regionale. Astfel în Transilvania şi în Maramureş sunt
    multe preparate cu carne de porc. În toate regiunile României, pe masa de
    Lăsata Secului ar trebui să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de
    porc însă, de Lăsata Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre
    deoarece există superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile
    neprevăzute. Există o soluţie pentru a gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba
    chiar şi de vită, iar aceasta ar fi sarmalele în cuib. Folosim ca înveliş foi
    de varză, dulce sau acră, foi cărora le îndepărtăm cotoarele. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de 2…3 cepe, de pastă de roşii, de o cană de
    orez, de câteva boabe de piper negru, de două frunze de dafin şi de
    două felii de pâine cu coajă, înmuiate în apă şi stoarse bine. Trecem prin
    maşina de tocat carnea de porc ceapa şi feliile de pâine. Amestecăm, adăugăm
    orezul, boabe de piper şi sare după gust. Punem umplutura pe fiecare foaie, o
    rulăm şi obţinem astfel sarmalele. În mod similar se poate face umplutură cu carne de
    viţel, cu carne de miel, cu carne de pasăre, pui sau gâscă şi cu ciuperci. Obţinem, deci, 5
    amestecuri diferite şi 5 feluri de sarmale. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din
    fiecare într-o foaie de varză mai mare şi obţinem aşa-numitul cuib.


    Şi
    pentru că tocmai am trecut de Halloween, iar dovlecii nu mai sunt căutaţi pentru rolul lor decorativ,
    vă propunem o mâncare la care dovleacul are un rol utilitar, acesta putând fi utilizat drept vas pentru prepararea sarmalelor. După ce a fost făcut un capac în partea superioară, trebuie îndepărtate seminţele din
    interiorul dovleacului. Se întind apoi foi de varză în interior, peste care
    se pun sarmalele, prefierte într-un alt vas. După umplere, se mai pun câteva foi de varză peste sarmale,
    iar apoi dovleacul este pus într-o tavă şi lăsat la cuptor la foc mic, timp de
    o oră.

  • Christian Ghibaudo (France) – Le Mardi gras et la fête roumaine homologue

    Christian Ghibaudo (France) – Le Mardi gras et la fête roumaine homologue

    Le Mardi gras a un correspondant, une fête homologue dans la tradition orthodoxe, appelée lăsata secului. Elle a eu lieu dimanche 10 mars, car chez nous ce n’est pas un mardi. Les ménagères commencent les préparatifs dès samedi. En fait, il s’agit, selon les régions, notamment de coutumes ayant trait au culte des morts — les gens commémorent les défunts et il y a l’habitude de donner des choses à manger notamment aux pauvres — une façon de faire l’aumône. C’est une journée où les ménagères préparent, du pain, des galettes, des tagliatelles aux noix ou au pavot et autres. Dimanche, toute la famille se met à table et mange à sa faim, parce qu’après ce moment, le carême commence. Selon les différentes régions du pays, des veillées étaient organisées. Dans d’autres régions, on dansait, on mangeait et on buvait en abondance. En Valachie, c’était le moment où les enfants rendaient visite aux parents, et les filleuls aux parrains.



    Autrefois, les fêtes étaient organisées aussi en plein air, de préférence sur une colline. On y allumait des feux rituels de paille ou on laissait des roues de paille allumées dévaler la colline ; les villageois chantaient, dansaient et faisaient des vœux pour le pardon et la purification. Lăsata secului est une occasion de joie pour tous les membres de la communauté. Située entre le solstice d’hiver et l’équinoxe de printemps, la fête marque aussi la victoire de la lumière sur les ténèbres. La foi orthodoxe associe cette fête également à des rituels agraires.



    Il convient de préciser que le carême orthodoxe est très dur, car on ne peut manger que des produits d’origine végétale — rien d’origine animale. Pas de viande depuis le 3 mars, et pas de lait ni de laitages, ni d’œufs à compter du 11 mars non plus. Les produits qui contiennent des œufs ou des dérivés du lait sont bannis aussi. Le jour de lăsata secului, on ne coud pas, on ne file pas, on ne tisse pas, on ne fait pas le ménage ; à défaut, la maisonnée peut être frappée par le mal, la maladie et les destructions, dit la tradition. Il ne faut rien prêter non plus. Les vieilles filles ou celles qui souhaitent se marier ne mangent et ne boivent rien le dimanche avant le carême. Le carême dure 7 semaines, jusqu’à Pâques. Voilà en bref ce qui se passe en Roumanie, Christian.

  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Săptămâna viitoare, credincioşii ortodocşi intră în postul Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care, cu excepţia unor zile când este dezlegare la peşte, aceştia consumă doar mâncăruri din vegetale. Intrarea în postul Paştelui este marcată printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie să îi viziteze pe naşi.



    Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate, unele rituale, precum piftie, grâu fiert şi plăcinte. În partea sudică a României, Lăsata Secului este însoţită de un obicei numit baterea alviţei, în cursul căruia copiii şi tinerii, cu mâinile la spate, încearcă să prindă cu gura o bucată de alviţă care este legată cu o sfoară şi trecută prin faţa lor.



    În sâmbăta de dinainte de Lăsata Secului, conform tradiţiei, sunt Moşii de iarnă”, o zi în care se dă de pomană răcituri, mâncare din carne de porc sau de pasăre, sarmale şi colivă. Fiind asociată cu mâncarea, acest obicei – Moşii de iarnă” – este cunoscut în Oltenia şi sub numele de Moşii de piftii”, iar în Moldova i se spune Moşii de carne” sau Moşii de cârnelegi”. Pentru această zi se poate pregăti carne de pasăre cu sau fără sos, la tavă sau în vas de lut.



    O mâncare mai deosebită, ce poate fi oferită drept pomană, dar care poate fi servită şi la masa de Lăsata Secului este friptura de pui cu sos de mere. Avem nevoie de un pui, pe care îl porţionăm, după care bucăţile de carne mai întâi sunt rumenite într-un vas în care punem ulei sau unt, după care turnăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, adăugând spre final piper măcinat şi sare. Separat, pregătim un sos de mere. Avem nevoie de un kg de mere pe care le curăţăm de coajă şi cărora le îndepărtăm cotoarele, după care le tăiem în felii şi le punem straturi într-un vas în care turnăm puţin ulei şi le călim la foc mic până când încep să se mărunţească. Adăugăm puţin zahăr şi suc de roşii şi lăsăm la fiert până când se transformă într-o pastă mai groasă. Acest sos de mere îl turnăm în farfurie peste bucata de carne de pui. Mâncarea se serveşte caldă, împreună cu un pahar de vin alb.

  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Săptămâna viitoare, credincioşii ortodocşi intră în postul Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care, cu excepţia unor zile când este dezlegare la peşte, aceştia consumă doar mâncăruri din vegetale. Intrarea în postul Paştelui este marcată printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie să îi viziteze pe naşi.



    Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate, unele rituale, precum piftie, grâu fiert şi plăcinte. În partea sudică a României, Lăsata Secului este însoţită de un obicei numit baterea alviţei, în cursul căruia copiii şi tinerii, cu mâinile la spate, încearcă să prindă cu gura o bucată de alviţă care este legată cu o sfoară şi trecută prin faţa lor.



    În sâmbăta de dinainte de Lăsata Secului, conform tradiţiei, sunt Moşii de iarnă”, o zi în care se dă de pomană răcituri, mâncare din carne de porc sau de pasăre, sarmale şi colivă. Fiind asociată cu mâncarea, acest obicei – Moşii de iarnă” – este cunoscut în Oltenia şi sub numele de Moşii de piftii”, iar în Moldova i se spune Moşii de carne” sau Moşii de cârnelegi”. Pentru această zi se poate pregăti carne de pasăre cu sau fără sos, la tavă sau în vas de lut.



    O mâncare mai deosebită, ce poate fi oferită drept pomană, dar care poate fi servită şi la masa de Lăsata Secului este friptura de pui cu sos de mere. Avem nevoie de un pui, pe care îl porţionăm, după care bucăţile de carne mai întâi sunt rumenite într-un vas în care punem ulei sau unt, după care turnăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, adăugând spre final piper măcinat şi sare. Separat, pregătim un sos de mere. Avem nevoie de un kg de mere pe care le curăţăm de coajă şi cărora le îndepărtăm cotoarele, după care le tăiem în felii şi le punem straturi într-un vas în care turnăm puţin ulei şi le călim la foc mic până când încep să se mărunţească. Adăugăm puţin zahăr şi suc de roşii şi lăsăm la fiert până când se transformă într-o pastă mai groasă. Acest sos de mere îl turnăm în farfurie peste bucata de carne de pui. Mâncarea se serveşte caldă, împreună cu un pahar de vin alb.

  • Plăcintă cu brânză dulce şi stafide

    Plăcintă cu brânză dulce şi stafide

    Tradiţiile gastronomice sunt influenţate de multe ori de sărbătorile religioase, când se pregătesc mâncăruri şi preparate specifice. În urmă cu o săptămână, la Prejmer, în apropiere de Braşov a fost organizat “Festivalul clătitelor” pentru a marca o tradiţie săsească de dinaintea intrării în Poştul Paştelui, conform calendarului Bisericii Evanghelice. De la vechiul obicei de a împărţi clătite, astăzi s-a ajuns la un festival care are rolul de a promova această localitate unde se află şi o biserică fortificată ridicată şi întreţinută de comunitatea saşilor din Prejmer.



    În calendarul ortodox, la sfârşitul acestei săptămâni este Lăsata Secului, care marchează ultima zi când se mai poate mânca de dulce, adică ouă, peşte şi lactate, înainte de a începe Postul Paştelui. În Muntenia, există un obicei ca nora să prepare plăcinte cu brânză dulce şi stafide pe care le oferă apoi soacrei, pentru ca relaţia dintre cele două să rămână să spunem “due” şi în perioada Postului Paştelui.



    Plăcinta cu brânză dulce şi stafide este sugestia gastronomică pentru ediţia din această săptămână. Avem nevoie de jumătate de kg de făină, de jumătate de kg de brânză de vaci, de o cană cu lapte, de unt sau smântână, zahăr, şi zăhăr vanilat, de 100 de grame de stafide, de esenţă de rom, de puţin ulei şi de două gălbenuşuri de ou. Făina este amestecată cu drojdia, cu două, trei linguri de zahăr şi cu puţin unt sau cu 2 .. . 3 linguri de smântână şi se frământă aluatul, după care se întind două foi. Una dintre aceste foi se întinde în tava unsă cu puţin unt. Pentru umplutură, se amestecă brânza cu două gălbenuşuri, cu două linguri cu smântâna, cu 3 … 4 linguri cu zahăr, cu un plic de zahăr vanilat şi cu stafidele. Se omogenizează şi apoi se întinde peste foaia de aluat, după care deasupra se pune cealaltă foaie de aluat. Aluatul se înţeapă cu o furculiţă din loc în loc, după care se pune tava în cuptor pentru circa jumătate de oră, la foc potrivit. După ce se scoate tava din cuptor, se presară zahăr pudră peste plăcintă, se porţionează şi se serveşte caldă.

  • Plăcintă cu brânză dulce şi stafide

    Plăcintă cu brânză dulce şi stafide

    Tradiţiile gastronomice sunt influenţate de multe ori de sărbătorile religioase, când se pregătesc mâncăruri şi preparate specifice. În urmă cu o săptămână, la Prejmer, în apropiere de Braşov a fost organizat “Festivalul clătitelor” pentru a marca o tradiţie săsească de dinaintea intrării în Poştul Paştelui, conform calendarului Bisericii Evanghelice. De la vechiul obicei de a împărţi clătite, astăzi s-a ajuns la un festival care are rolul de a promova această localitate unde se află şi o biserică fortificată ridicată şi întreţinută de comunitatea saşilor din Prejmer.



    În calendarul ortodox, la sfârşitul acestei săptămâni este Lăsata Secului, care marchează ultima zi când se mai poate mânca de dulce, adică ouă, peşte şi lactate, înainte de a începe Postul Paştelui. În Muntenia, există un obicei ca nora să prepare plăcinte cu brânză dulce şi stafide pe care le oferă apoi soacrei, pentru ca relaţia dintre cele două să rămână să spunem “due” şi în perioada Postului Paştelui.



    Plăcinta cu brânză dulce şi stafide este sugestia gastronomică pentru ediţia din această săptămână. Avem nevoie de jumătate de kg de făină, de jumătate de kg de brânză de vaci, de o cană cu lapte, de unt sau smântână, zahăr, şi zăhăr vanilat, de 100 de grame de stafide, de esenţă de rom, de puţin ulei şi de două gălbenuşuri de ou. Făina este amestecată cu drojdia, cu două, trei linguri de zahăr şi cu puţin unt sau cu 2 .. . 3 linguri de smântână şi se frământă aluatul, după care se întind două foi. Una dintre aceste foi se întinde în tava unsă cu puţin unt. Pentru umplutură, se amestecă brânza cu două gălbenuşuri, cu două linguri cu smântâna, cu 3 … 4 linguri cu zahăr, cu un plic de zahăr vanilat şi cu stafidele. Se omogenizează şi apoi se întinde peste foaia de aluat, după care deasupra se pune cealaltă foaie de aluat. Aluatul se înţeapă cu o furculiţă din loc în loc, după care se pune tava în cuptor pentru circa jumătate de oră, la foc potrivit. După ce se scoate tava din cuptor, se presară zahăr pudră peste plăcintă, se porţionează şi se serveşte caldă.

  • Preparate tradiţionale din carne de pasăre

    Preparate tradiţionale din carne de pasăre

    În tradiţia populară românească, Lăsata Secului este un prilej de reunire a familiei. Copiii îşi vizitează părinţii, finii trebuie să îi viziteze pe naşi, iar acest obicei este, de fapt, o petrecere în familie, cu preparate speciale precum piftie, fripturi la cuptor şi plăcinte, stropite bineînţeles cu tărie şi cu vin.



    Un preparat tradiţional este piftia de pasăre, de găină sau de gâscă a cărei reţetă o prezentăm în continuare. Avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde. Toată carnea trebuie pusă la fiert împreună cu morcovii şi ceapa, având grijă să îndepărtăm spuma formată, iar spre final trebuie adăugată şi puţină sare. Bucăţile de carne sunt scoase apoi din fiertură pentru a fi îndepărtate oasele. Carnea este mărunţită şi împrăştiată într-un vas mai mare sau în mai multe castroane, adăugăm usturoi pisat şi turnăm şi zeama rezultată din fierberea cărnii, pe care trebuie să o strecurăm pentru a nu lăsa resturi de oase sau cartilagii. Pentru ornare, pot fi adăugate frunze de pătrunjel şi felii subţiri de gogoşari în oţet. Lăsăm această compoziţie să se răcească, apoi punem vasul sau castroanele la rece pentru ca piftia să se închege, după care poate fi servită.



    Un alt preparat tradiţional este friptura de pasăre, pregătită altădată în gospodăria tradiţională, în combinaţie cu gutui sau cu mere. Pentru a realiza una dintre cele mai simple reţete, avem nevoie de un pui sau de câteva pulpe de pui, de câţiva cartofi, de două gutui şi de două cepe de mărime potrivită. Friptura poate fi pregătită fie într-o tavă mai adâncă, fie într-un vas tradiţional de lut. Curăţăm cartofii şi îi tăiem în cuburi, iar ceapa în rondele şi în această ordine le punem în vas. În cazul în care folosim o tavă metalică, turnăm o cană cu apă. Punem apoi puiul, uns cu ulei şi condimentat cu puţin piper, precum şi gutuile, tăiate în felii subţiri. Lăsăm la cuptor circa 45 de minute, la foc potrivit, până când carnea se rumeneşte, după care friptura poate fi servită.


  • Preparate tradiţionale din carne de pasăre

    Preparate tradiţionale din carne de pasăre

    În tradiţia populară românească, Lăsata Secului este un prilej de reunire a familiei. Copiii îşi vizitează părinţii, finii trebuie să îi viziteze pe naşi, iar acest obicei este, de fapt, o petrecere în familie, cu preparate speciale precum piftie, fripturi la cuptor şi plăcinte, stropite bineînţeles cu tărie şi cu vin.



    Un preparat tradiţional este piftia de pasăre, de găină sau de gâscă a cărei reţetă o prezentăm în continuare. Avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde. Toată carnea trebuie pusă la fiert împreună cu morcovii şi ceapa, având grijă să îndepărtăm spuma formată, iar spre final trebuie adăugată şi puţină sare. Bucăţile de carne sunt scoase apoi din fiertură pentru a fi îndepărtate oasele. Carnea este mărunţită şi împrăştiată într-un vas mai mare sau în mai multe castroane, adăugăm usturoi pisat şi turnăm şi zeama rezultată din fierberea cărnii, pe care trebuie să o strecurăm pentru a nu lăsa resturi de oase sau cartilagii. Pentru ornare, pot fi adăugate frunze de pătrunjel şi felii subţiri de gogoşari în oţet. Lăsăm această compoziţie să se răcească, apoi punem vasul sau castroanele la rece pentru ca piftia să se închege, după care poate fi servită.



    Un alt preparat tradiţional este friptura de pasăre, pregătită altădată în gospodăria tradiţională, în combinaţie cu gutui sau cu mere. Pentru a realiza una dintre cele mai simple reţete, avem nevoie de un pui sau de câteva pulpe de pui, de câţiva cartofi, de două gutui şi de două cepe de mărime potrivită. Friptura poate fi pregătită fie într-o tavă mai adâncă, fie într-un vas tradiţional de lut. Curăţăm cartofii şi îi tăiem în cuburi, iar ceapa în rondele şi în această ordine le punem în vas. În cazul în care folosim o tavă metalică, turnăm o cană cu apă. Punem apoi puiul, uns cu ulei şi condimentat cu puţin piper, precum şi gutuile, tăiate în felii subţiri. Lăsăm la cuptor circa 45 de minute, la foc potrivit, până când carnea se rumeneşte, după care friptura poate fi servită.