Laura Stan este din oraşul
Costeşti, judeţul Argeş, şi la 29 de ani conduce filiala din Coreea de Sud a
Ligii Studenţilor Români din Străinătate. A ajuns în Seul în 2017, prin
intermediul bursei internaţionale GKS, finanțată integral de statul asiatic şi
denumită anterior Programul de burse al Guvernului corean. Înainte de a pleca
din România a absolvit Facultatea de Limbi Străine a Universităţii Bucureşti şi
a urmat cursurile de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene la Universitatea
Nicolae Titulescu. În prezent urmează
cursuri de master în studii coreene la Universitatea Hankuk din Seul. Despre
cum a ajuns în Coreea am s-o las pe Laura să vă povestească.
E o poveste veche de 10 ani.
Într-o seară am văzut un serial coreean istoric şi m-am îndrăgostit de limbă,
în primul rând, şi de istoria, cultura şi estetica coreeană. Am început să mă
informez pe Internet. Am vrut să intru la facultate, la franceză-coreeană, dar
la momentul respectiv Universitatea Bucureşti oferea locuri la coreeană, limba
B, din doi în doi ani şi din nefericire când a trebuit eu să aplic nu exista
această posibilitate aşa că a trebuit să mă orientez şi am început să învăţ singură,
am început să cunosc comunitatea de oameni interesaţi de Coreea şi de cultura
coreeană. Am aflat de această bursă, am aplicat, şi am fost foarte încântată că
am reuşit să iau din primul an.
Laura spune că a întâlnit în
Coreea situaţii imposibil de regăsit în România zilelor noastre şi un popor cu
un simţ al responsabilităţii civice extrem de dezvoltat. Pentru ea, contactul
cu civilizaţia coreeană nu a fost atât de dur deoarece cunoştea deja limba şi
obiceiurile.
Trebuie să recunosc, tocmai
că eram un pic obişnuită din România cu comunitatea coreenilor, şocul nu a fost
atât de mare, şocul cultural, însă m-am lovit de diverse situaţii care m-au cam
mirat. Am fost foarte şocată de faptul că nu există coşuri de gunoi pe stradă,
dar este curăţenie. O numesc o formă de responsabilitate civică. Am avut
nocorul de a cunoaşte foarte mulţi oameni primitori. Experienţele cred că pot
fi foarte diferite. Cred că cel mai important pentru a avea experienţe pozitive
este să cunoşti un pic limba. Datorită faptului că am venit în Coreea cu un
nivel de limbă am reuşit să evit situaţiile neplăcute create de neînţelegeri.
Laura Stan a devenit membru şi
coordonator al filialei LSRS din Coreea în decembrie 2020. Inactivă din 2016,
organizaţia a fost readusă la viaţă şi numără deja şapte membri, iar potrivit
Laurei momentul este foarte favorabil promovării culturii şi tradiţiilor
româneşti graţie deschiderii către nou de care sud-coreenii dau dovadă în
ultimii ani.
M-a atras foarte mult ideea
de a uni comunitatea de studenţi de aici şi de a face nişte proiecte care
ulterior îi pot ajuta pe studenţi să se integreze mai bine în comunitate, să
promovăm cultura românească aici, pentru că, coreenii nu prea au auzit de
România, dar în acelaşi timp simt că avem posibilitatea şi poate datoria de a
ne face ţara cunoscută. Suntem o comunitate destul de mică şi suntem foarte
răspândiţi şi acum încercăm să strângem la un loc toţi studenţii. Am reuşit
într-o mică măsură să facem asta deja. Oamenii s-au bucurat foarte mult că
există un loc în care pot întâlni alţi studenţi, un loc în care se pot exprima,
eventual un loc în care putem împreună construi nişte proiecte care să ne ajute
şi pe viitor.
2021, deşi aflat încă sub
semnul pandemiei de COVID-19, va fi pentru LSRS Coreea un an al reconstrucţiei,
iar Laura işi propune o serie de obiective ambiţioase, dar realizabile. Printre
acestea, restabilirea legăturilor cu Ambasada României la Seul, încheierea de
parteneriate cu diverse entităţi şi crearea unui ghid al studentului român în Coreea
de Sud.
Pentru 2021 ne dorim să ne
consolidăm echipa pe plan intern, să ne consolidăm imaginea online şi să punem
la punct nişte parteneriate cu diverse instituţii din Coreea. Desigur, Ambasada
va fi una dintre instituţiile cu care ne dorim să fim în contact, universitatea
la care sunt eu are un departament de limbă română şi ne dorim să încheiem un
parteneriat şi cu acest departament şi mai există diverse instituţii adresate
străinilor sau studenţilor străini cu care am putea colabora. Primul proiect va
fi cel de a creea un Ghid al studentului, pentru că nu există nimic de genul
acesta şi dorim să compilăm o bruşură pentru viitorii studenţi care vor veni
aici cu diverse informaţii utile, de la aplicaţii pe care le pot folosi pentru
a-şi face viaţa mai interesantă şi mai uşoară, informaţii despre vize, despre
sistemul de învăţământ, sistemul de sănătate.
Corona ne-a învăţat un lucru
preţios şi anume că trebuie să fim tot timpul flexibili şi pregătiţi de orice,
mi-a spus Laura atunci când am întrebat-o dacă îşi doreşte să revină în ţară.
Şi da. I-ar plăcea să se repatrieze şi să le predea tinerilor studenţi cursuri
despre cultura şi civilizaţia coreană.
Sincer, nu mă opun ideei de a mă întoarce în România, dar
pentru moment prefer să mă concentrez pe viitorul apropiat, pe terminarea
studiilor aici. Mi-aş dori foarte mult să pot, de exempul în România, să
activez în mediul universitar, să pot împărtăşi pasiunea mea pentru Coreea.
Speranţa mea este că, într-un viitor apropiat sau îndepărtat, voi putea face
asta.