Vă propunem astăzi să ne oprim într-un tărâm de legendă: Ţinutul
Zimbrului. Ne aflăm în partea Nordică a judeţului Neamţ. Ținutul Zimbrului este
destinația ecoturistică ce se suprapune peste Parcul Natural Vânători Neamț,
orașul Târgu Neamț, comunele Agapia, Bălțătești, Crăcăoani și Vânători Neamț.
O zonă de poveste, pentru că din apropiere vin poveştile lui Sadoveanu. Zonă
de poezie, pentru că şi Eminescu şi Veronica Micle au trecut pe aici, iar cea
din urmă a şi poposit pentru somnul cel veşnic (la Văratec). Zonă de legendă,
pentru că străjerii cetăţii Neamţului slujesc şi astăzi amintirea domnitorului
Ştefan cel Mare, apărătorul creştinătăţii, dar şi pentru că domniţele poartă
costume medievale la început de iulie, cu ocazia comemorării domnitorului.
Dintre tentaţiile zonei amintimculmi
submontane împădurite, pădure de foioase, codrii de aramă, pădurea de
argint (numite aşa datorită lucirii frunzelor de stejar), rezervație naturală
întinsă pe 7 hectare. Oameni primitori. Bucate savuroase, gătite de răzeşiţe cu
inimă mare. Concurs de arome şi gust cu nume mitic: Ceaunul fermecat, pregătit
de sărbătoare. Bucate tradiţionale, generos udate cu ţuică, afinată sau vinuri
moldoveneşti. Cetatea Neamţului, martora din timpuri străvechi a creşterii şi
descreşterii zonei. La adăpostul zidurilor impunătoare, urcând pe pasarela pe
piloni, Cetatea Neamţului îşi aşteaptă vizitatorii cu mai multe încăperi
populate cu statui reprezentând oşteni, ţărani, în cuhnie, în sala mare, chiar
şi în temniţă. Numai domnitorul nu este încă prezent la viaţa nouă a cetăţii.
Lavanda Zimbrului răsfaţă cu miresme, simplă, în buchet sau săculeţi, dar şi în
amestec cu sare sau ca apă de lavandă.
În adâncul pădurii, după un urcuş viguros, vă puteţi
privi, de la distanţă, cu zimbrul în libertate. Cu pas greoi, liniştit, rozând
ocazional scoarţa vreunui copac. Am aflat că iarna
zimbrii sunt mai uşor de observat. În semilibertate sau libertate, zimbrii care
urmează să fie observaţi sunt căutaţi după urme de la prima oră a dimineţii,
pentru ca vizitatorii să fie duşi pe urmele lor. Dacă urcuşul pieptiş nu vă
tentează, la Centrul de vizitare al Parcului Natural Vânători Neamţ, sunteţi
întâmpinaţi cu alte surprize.
Am aflat mai multe de la Nicolae Dolhescu,
responsabil cu turismul: O pasarelă suspendată la nivelul
coronamentului, pe care dacă faci o plimbare, vezi coronamentul arborilor de
aproape. Are 250 de metri, se urcă până la 13 metri înălţime. Pe pasarelă sunt
panouri cu explicaţii cu speciile de arbori din zonă, cu animale, muşchi,
licheni, ce pot fi văzuţi. Uneori de pe pasarelă se pot observa şi zimbrii. Avem
amenajate nişte săli în zona Centrului de vizitare, o sală de educaţie
ecologică, o expoziţie de fotografii vechi şi Muzeul Zimbrului, în care sunt
diverse exponate. Pentru o vizită în zona Centrului de vizitare, nu trebuie
programare, avem program zilnic de la 10.00 la 18.00, avem şi site-ul parcului.
Dar pentru observat zimbrii în parc trebuie programare cu măcar 48 de ore
înainte.Trebuie să fie un ranger disponibil, că nu pot merge singuri. În
interiorul ţarcului o vizită poate dura 2, 3 până la 4 ore. Suprafaţa parcului
având 110 hectare, îi putem găsi şi în jumătate de oră, să fie în zona
hrănitorilor, dar putem merge şi 2-3 ore până să dăm de ei.
La Agapia, un muzeu vivant povesteşte despre viaţa
călugărilor. Aflăm că mănăstrirea a fost pentru început, una de călugări. Aflăm
povestea călugărului celui bătrân, în chilia sa simplă şi întunecată, unde
lumina era doar cea divină. Dar şi a călugărului celui tânăr, cu o chilie puţin
mai prietenoasă. Întâlnim şi elemente din viaţa călugăriţelor de astăzi:
războiul de ţesut, roata de olărit, cuptorul de pânie, pentru că, după cum ne
povesteşte o măicuţă luminoasă şi plină de har, rugăciunea şi lucrul mâinilor te
ţin în contact direct cu Dumnezeu.
Zimbru, natură, pădure, zimbru.