Tag: Lavrov

Easti kirolu a vacanţilor di veară, nai pţănu tru emisfera nordică a globlui, iara elevllii bitisescu cursurile. Şi tru Ucraina măkelărită di Rusia s’bitisescu cursurile, acă multi sculii nu mata suntu ca tu kirolu di ma ninti, neise suntu maş monumenti lăhtăroasi a nibuniillei pritu polimu. Elevlli a şculiillei nr. 134 ditu Harkiv, cari s’ndridzea ti zaeafetea ti bitiseari a cursurilor, s-vidzură fără şcoală, aspartă tru şcurtu, tru protili dzăli a polimlui. Viniră, ama, tru strañili a loru di bal, şi giucară pi terenul di sport, avânda dinăpoi lăhtăroasa arvali a şcolăllei. Suntu imagini ireale ama nu pritu lăhtarea ţi u scot utu migdani, neise ana, pritu puterea pi cari u dimonstreadză, minduinda la yinitor. Cilimeañilli şi părinţăllii a lor suntu apufusiţ să znuească şcoala, va lu znuească Harkivul şi tută Ucraină. Pi pamporea ditu Marsilia iu eara cazaţi, aţelli aproapea ună ñille di arifugaţ ndreapsiră ună şcoală tră cilimeañi cari fudziră ditu văsilia a lor bombardată criminal di Rusia. Şi tru România s’dizvărtescu multe iniţiative ti duţeari ma largu a sculiillei tră cilimeañilli ucrianeni arifugaţ, i online, cu profesorllii armaşi tru văsilie, i tru sălile băgati la dispoziţie di şcolile ditu România ică alti locuri ahărdziti di autorităţ.

Un tiniru confrate jurnalistu ucrainean, fost elev a şcolliurlor ditu Ucraina, s-mută tru ună conferinţă di presă şi ălli băgă ună ntribari a ministrului di externe al Putin, Lavrov. Andicra di tinirlu jurnalistu ucrainean, hillea al Lavrov nu feaţi studii tru Ucraina şi niti barimu tru Rusia, neise tamam tru America, văsilia pi cari Lavrov tora u fuvirseaşti cu arcarea topi, nica şi nuclear. La balurile di absolvire a hillillei a ministrului Lavrov s-giucă pi fond di muzică bună, nu pe fundal di aruvali di şcoală, afumate di explozii. La conferinţa di presă ditu Turchia, văsilie membră a NATO, jurnalistul ucrainean lu ntribă potentatul moscovit ţi nica fură aruşllii ditu Ucraina, pi ningă yiptu. Lavrov eara tru Turchia tamam tra să zburască ti blocarea şi diblocarea ti exportarea a yiptului lucratu di ucraineni, tru văsilii cari ţănu di aestă resursă alimentară. Di altă parti, gărnul easti mutat di pi agărli aputrusiti ali Ucraină tru hambarele a Rusiillei invadatoare. Idyealui cum elevllii ucraineni, agricultorllii ş-feaţiră lucărlu păn tru capu, siminară yiptulu, adunară birikeatea a diapoa iruşi aputrusiră pricili-bubulidzi, cu aftukinatli a loru ti vătămari oamiñilli, asparsiră şi furară.

Organizaţiile internaţionale şi alţă responsabili ahuhrescu să zburască ti foamite, ti ixikea a născăntoru produse alimentare cari eara adusi ditu Ucraina. Iara polimlu ditu Ucraina agiumsi explicaţie tră multe ixiki şi crizi ţi s’veadi pisti tut tru lumi. Politicieñii şi autorităţli di lenu turlii di arada fac ună isapi dupu protili 100 di dz4li a mandatlui a lor, a activitatillei tră cari fură alepţă. Tricură 100 di dzăli, şi nica ună stămână, di la diclanşarea a invaziillei ali Rusie tru Ucraina iar isapea easti lăhtăroasă, ti nistrăxeari. Tsifrili ş-keru capacitatea di expresie iara specialiştilli canda zburăscu tru vimtu. Nica şi imaginile nă alasă fără zboară, ciudusiţ ti aţea ţi poatoi si s-facă tru aestu secol a yinitorlui, kisaţ di oroare şi ună vărtoasă dukimie di niputeari. Ti amărtie, după 110 dzăli di agresiune absurdă a unăllei ditu ateali nai cama mări puteri militare contra a unui stat indipendintu, membru al ONU, imaginile ditu Ucraina suntu maş cu aruvali, murminte şi cu aruvali-murminte. Iara apandisea la ntribarea a tinirlui jurnalist ucrainean, adresată auşlui funcţionar diplomatic sovietic, easti aplo: tut. Rusia mindueaşti s’fură tutu ali Ucraină şi ucrainenilor tuti, bana, tricutlu şi yinitorlu, ndreptul la existenţă, limba şi adiţli, resursili di iţi turlie, loclu, oamiñilli, mullerli, cilimeañilli şi bărbaţllii, va s-lliu xanangrăpsească istoria şi planurile.

Şi, cu tuti zñiili fapti nica şi cu vătămări, siminate di ruşi tru Ucraina, agrşearea a comunitatillei internaţională, cari pari că s’nviţă cu atrocităţle fapti, ditu Ucraina nă yin imagini di bană muşeată şi normală. Tinirlii valseadză pi aruvali, tru oara multu cu anami anda s’bitiseaşti anlu scularu, cântă diadunu cu Pink Floyd, şi s’minduescu, cu nămuzi, la znuearea a văsiliillei, a banăllei, a şcolliurlor, a agărloru, a yinitorlui.

Autoru: Marius Tiţa

Armânipsearea: Taşcu Lala

E vremea vacanţelor de vară, cel puţin în emisfera nordică a globului, iar elevii încheie cursurile. Şi în Ucraina măcelărită de Rusia se încheie cursurile, chiar dacă multe şcoli nu mai sunt decât monumente sinistre ale demenţei războinice. Elevii şcolii nr. 134 din Harkiv, care se pregăteau de balul de încheiere a cursurilor, s-au trezit fără şcoală, distrusă în februarie, în primele zile ale războiului. Au venit, totuşi, în hainele lor de bal, şi au dansat pe terenul de sport, având ca fundal teribila ruină a şcolii. Sunt imagini ireale dar nu prin grozăvia pe care o evocă, ci prin puterea pe care o demonstrează, gândind la viitor. Copii şi părinţii lor sunt hotărâţi să refacă şcoala, vor reface Harkivul şi întreaga Ucraină. Pe vaporul din Marsilia unde erau cazaţi, cei aproape o mie de refugiaţi ucraineni au organizat o şcoală pentru copiii care au fugit din ţara lor bombardată criminal de Rusia. Şi în România se desfăşoară multe iniţiative de continuare a şcolii pentru copiii ucrianeni refugiaţi, fie online, cu profesorii rămaşi în ţară, fie în sălile puse la dispoziţie de şcolile din România sau alte spaţii oferite de autorităţi.

Un tânăr confrate jurnalist ucrainean, fost elev al şcolilor din Ucraina, s-a ridicat într-o conferinţă de presă şi i-a pus o întrebare ministrului de externe al lui Putin, Lavrov. Spre deosebire de tânărul jurnalist ucrainean, fiica lui Lavrov nu a făcut studii în Ucraina şi nici măcar în Rusia, ci tocmai în America, ţara pe care Lavrov de abia acum ameninţă că o va bombarda, chiar nuclear. La balurile de absolvire ale fiicei ministrului Lavrov s-a dansat pe fond de muzică bună, nu pe fundal de ruine de şcoală, afumate de explozii. La conferinţa de presă din Turcia, ţară membră a NATO, jurnalistul ucrainean l-a întrebat pe potentatul moscovit despre ce mai fură ruşii din Ucraina, în afară de grâne. Lavrov era în Turcia tocmai pentru a discuta despre blocarea şi deblocarea exportării grâului muncit de ucraineni, spre ţări care depind de această resursă alimentară. Pe de altă parte, grâul este mutat de pe ogoarele ocupate ale Ucrainei în hambarele Rusiei invadatoare. Ca şi elevii ucraineni, agricultorii şi-au dus munca la capăt, au cultivat grânele, au recoltat roadele după care au dat buzna dăunătorii, cu maşinile lor de ucis oameni, de distrus şi de furat.

Organizaţiile internaţionale şi alţi responsabili încep să vorbească de foamete, de lipsa unor produse alimentare care proveneau din Ucraina. Iar războiul din Ucraina a devenit explicaţie pentru multe lipsuri şi crize ce se manifestă peste tot în lume. Politicienii şi autorităţile de tot felul obişnuiesc să facă un bilanţ la primele 100 de zile ale mandatului lor, al activităţii pentru care au fost aleşi. Au trecut 100 de zile, şi încă o săptămână, de la declanşarea invaziei Rusiei în Ucraina iar bilanţul este cutremurător, înfiorător, de neacceptat. Cifrele îşi pierd capacitatea de expresie iar specialiştii par a vorbi în gol. Chiar şi imaginile ne lasă fără cuvinte, umiţi de ce se poate întâmpla în acest secol al viitorului, zdrobiţi de oroare şi un puternic simţământ de neputinţă. Din păcate, după 110 zile de agresiune absurdă a uneia dintre cele mai mari puteri militare împotriva unui stat independent, membru al ONU, imaginile din Ucraina sunt doar cu ruine, morminte şi cu ruine-morminte. Iar răspunsul la întrebarea tânărului jurnalist ucrainean, adresată bătrânului funcţionar diplomatic sovietic, este simplu: totul. Rusia încearcă să-i fure Ucrainei şi ucrainenilor totul, viaţa, trecutul şi viitorul, dreptul la existenţă, limba şi tradiţiile, resursele de orice fel, pământul, oamenii, femeile, copii şi bărbaţii, vrea să îi rescrie istoria şi planurile.

Şi, totuşi, în ciuda distrugerilor şi a morţii, semănate de ruşi în Ucraina, a uitării comunităţii internaţionale, care pare a se fi obişnuit cu atrocităţile comise, din Ucraina ne vin imagini de viaţă frumoasă şi normală. Tinerii valsează pe ruine, în minunatul moment al încheierii unui ciclu şcolar, cântă împreună cu Pink Floyd, şi se gândesc, cu demnitate, la refacerea ţării, a vieţii, a şcolilor, a ogoarelor, a viitorului.