Tag: le conditionnel passé

  • Leçon 131 – Le conditionnel passé des auxiliaires

    Leçon 131 – Le conditionnel passé des auxiliaires

    Dominique : Bună ziua.


    Alexandra : Bună dimineaţa.


    Alexandru : Bună seara.


    Valentina : Bună.






    Bun venit, dragi
    prieteni.
    Aujourd’hui
    nous allons jeter un pont entre le conditionnel présent et le conditionnel
    passé des verbes auxiliaires. Je suis sûre que vous pouvez construire leurs
    formes tout seuls. Nous les travaillerons quand même
    ensemble – en commençant par a avea – avoir. Il se conjugue, comme tous
    les autres verbes, avec l’auxiliaire a fi – être – au conditionnel
    présent, auxquelles on ajoute le participe passé : avut (eu).






    Alexandra : Eu aş fi
    avut… timp.
    J’aurais eu… le temps.


    Alexandru: Tu ai fi avut… dreptate. Tu aurais
    eu… raison.


    Valentina : El ar fi avut… ocazia să
    vorbească româneşte.
    Il aurait eu… l’occasion de parler le roumain.


    Alexandra : Noi am fi avut… nevoie de
    provizii.
    Nous aurions eu… besoin de provisions.


    Alexandru : Voi aţi fi avut… bani. Vous
    auriez eu… de l’argent.


    Valentina : Ei ar fi avut… un loc de parcare. Ils
    auraient eu… une place pour se garer.








    Alexandra : Eu NU aş fi avut timp. Je
    n’aurais pas eu le temps.


    Alexandru : Tu NU ai fi avut
    dreptate.
    Tu n’aurais pas eu raison.


    Valentina : El NU ar fi
    avut ocazia să vorbească româneşte.
    Il
    n’aurait pas eu l’occasion de parler le roumain.


    Alexandra : Noi NU am fi avut nevoie de
    provizii.
    Nous n’aurions pas eu besoin de provisions.


    Alexandru : Voi NU aţi fi avut
    bani.
    Vous n’auriez pas eu d’argent.


    Valentina : Ei NU ar fi avut loc de parcare. Ils
    n’auraient pas eu de place pour se garer.






    En
    roumain, la négation NU est placée
    avant le verbe, même en présence d’un auxiliaire.








    Au
    conditionnel passé, le verbe a fi (être) est construit avec lui-même.
    Participe passé : fost (été).






    Alexandra : Eu aş fi fost fericită. (J’aurais été heureuse.)


    Alexandru : Tu ai fi fost interesat. (Tu aurais été intéressé.)


    Valentina : El ar fi fost încântat. (Il aurait été
    enchanté.)


    Alexandra : Noi am fi fost trişti. (Nous aurions été tristes.)


    Alexandru : Voi aţi fi fost invitaţi. (Vous auriez été invités.)


    Valentina : Ei ar fi fost de acord. (Ils auraient été d’accord.)




    Mention
    spéciale pour la forme impersonnelle : ar fi fost – cela aurait été






    Alexandra: Ar fi
    fost necesar !
    Cela
    aurait été nécessaire!


    Alexandru : Nu, NU ar fi fost necesar ! Non, cela n’aurait pas été
    nécessaire.


    Valentina : Ar fi fost posibil ! Cela aurait été possible!


    Alexandra : Nu, NU ar fi fost posibil ! Non, cela n’aurait pas été possible.


    Alexandru : Ar fi fost bine ! Cela aurait été
    bien!


    Valentina : Nu, NU ar fi fost bine! Non, cela
    n’aurait pas été bien.










    Alexandru : Ce aş fi fost… (Qu’est-ce
    que j’aurais été, qu’est-ce que je serais devenu(e)…)


    Valentina : Ce-aş fi fost… dacă n-ai fi existat ? (si tu
    n’avais pas existé?)


    Alexandra : Ce-ar fi
    fost viaţa mea ?
    (A quoi aurait ressemblé ma vie ?)


    Alexandru : Atunci
    pe cine-aş fi iubit ?

    (Alors, qui aurais-je aimé?)


    Valentina : Cui aş
    fi spus bine-ai venit ?
    (A qui j’aurais souhaité la bienvenue?)





    Questions très pertinentes que se pose et nous pose aujourd’hui en musique
    Angela Similea : Ce-aş fi fost ?




    LA
    REVEDERE !




    Ce-aş fi fost ?


    Ce-aş
    fi fost dacă n-ai fi existat

    Nici nu-mi pot imagina,

    Mă întreb daca n-ai fi existat

    Ce-ar fi fost viaţa mea.



    Poate nu te merit, dar sunt fericită

    Şi simt c-am câstigat pământu-ntreg,

    Tocmai de aceea, uneori mi-e teamă

    Am câştigat şi nu mai vreau să pierd.

    Darul meu primeşte, este doar iubirea

    De crezi că nu-i prea mult, mă vei ierta

    Dacă fericirea-i un dar anume

    Ani întregi l-aş căuta,

    L-aş găsi şi ţi l-aş da.



    Refren…



    Ce-aş
    fi fost dacă n-ai fi existat

    Nici nu-mi pot imagina,

    Mă întreb daca n-ai fi existat

    Ce-ar fi fost viaţa mea.




    Ce-aş
    fi fost dacă n-ai fi existat

    Atunci pe cine-aş fi iubit?

    Mă întreb, dacă n-ai fi existat,

    Cui aş fi spus bine-ai venit?

  • Leçon 130 – Le conditionnel passé

    Leçon 130 – Le conditionnel passé

    Dominique : Bună ziua.


    Alexandra : Bună dimineaţa.


    Alexandru : Bună seara.


    Valentina : Bună.

    Bun
    venit, dragi prieteni.
    Nous nous sommes attardés récemment, à nouveau, sur les actions
    hypothétiques. Aujourd’hui nous plongeons carrément dans le monde des actions
    qui ne peuvent plus s’accomplir. Il y a, entre les deux, un important lien
    linguistique. C’est que le conditionnel passé, qui nous intéresse aujourd’hui,
    est construit à partir du conditionnel présent – tout comme en français,
    d’ailleurs.

    En roumain, le conditionnel passé se forme
    avec l’auxiliaire a fi – être. Au conditionnel présent de l’auxiliaire
    on ajoute le participe passé du verbe qui exprime l’action. Prenons, tout
    d’abord, un verbe dont les formes au conditionnel passé correspondent à la
    structure française:








    a veni -
    venir. Participe
    passé: venit – venu.




    Alexandra : Eu aş fi venit
    – Je serais venu(e)


    Alexandru :
    Tu ai fi venit – Tu serais venu(e)


    Valentina : El ar fi venit – Il serait
    venu


    Ea ar fi venit – Elle
    serait venue


    Alexandra : Noi am fi venit – Nous
    serions venus


    Alexandru : Voi aţi fi venit – Vous
    seriez venus


    Valentina : Ei ar fi venit – Ils
    seraient venus


    Ele ar fi
    venit
    – Elles seraient venues


    Attention:
    le participe ne s’accorde pas, il reste inchangé.






    Alexandra : Eu aş fi venit duminică. Je serais
    venu(e) dimanche.


    Alexandru :
    Tu ai fi venit imediat. Tu serais venu(e) tout de suite.


    Valentina : El ar fi venit cu noi. Il serait
    venu avec nous.


    Alexandra : Noi am fi venit cu maşina. Nous
    serions venus en voiture.


    Alexandru : Voi aţi fi venit la ora şapte. Vous
    seriez venus à 7 heures.


    Valentina : Ei ar fi venit în România. Ils
    seraient venus en Roumanie.








    En roumain vous n’avez donc pas à
    choisir entre les deux auxiliaires, seul a fi étant utilisé pour
    construire le conditionnel passé.

    Et puisqu’il arrive bien souvent, dans la
    vie, que les choses ne se passent pas tout à fait comme nous le souhaitons, je
    vous propose, pour illustrer cette précision, le verbe a prefera -
    préférer.

    Participe passé : preferat -
    préféré.


    Alexandra : Eu aş fi preferat o cafea. J’aurais
    préféré un café.


    Alexandru : Tu ai fi preferat un ceai. Tu aurais
    préféré un thé.


    Valentina : El ar fi preferat un pahar de vin. Il aurait
    préféré un verre de vin.


    Alexandra : Noi am fi preferat o cameră dublă. Nous aurions
    préféré une chambre double.


    Alexandru : Voi aţi fi preferat un calculator. Vous
    auriez préféré un ordinateur.


    Valentina : Ei ar fi preferat un CD. Ils
    auraient préféré un CD.






    Le verbe a
    iub
    i – aimer – ne saurait manquer de cette « liste des regrets »
    et des actions ratées.






    Alexandru : Te-aş fi iubit – Je
    t’aurais aimé(e)


    Alexandra : «Te-aş fi iubit cum n-ai mai fost (iubit/ă).»


    Je t’aurais aimé comme tu ne l’as jamais
    été.


    Alexandru : «Te-aş fi iubit ca un pândar» – «Je t’aurais aimé comme un guetteur,


    Ieşit la drum în calea ta. – Sorti au bord de la route à ta rencontre.»




    Valentina : «Ca un copil te-aş fi iubit – «Comme un enfant je t’aurais aimé,



    Ce fură mere din vecini»
    – Qui chipe des pommes chez le voisin.»


    «Oubliant
    que tout est défendu / Et
    entouré de barbelés »
    ajoute Ştefan Hruşcă dans
    sa chanson «
    Vara promisă » – « L’été promis ».



    Chose promise, chose
    due !




    LA REVEDERE !

    Ştefan Hruşcă – Vara promisă




    Te-aş fi iubit, cum n-am mai fost,

    Ca un soldat in plin război…

    Dar, uite plouă fără rost,

    Iar între noi.

    Şi într-o seară nu ştiu cum,

    Când unul vine şi-altu-i dus,

    Noi rătăcim pe-acelaşi drum,

    În sens opus.



    Refren:


    Ne răscoleşte
    timpul femeie

    Pe un peron vechi de gară,

    Tu Iliadă, eu Odisee

    Scrise de mult într-o vară



    Refren:



    Te-aş fi iubit ca un pândar,

    Ieşit la drum în calea ta,

    Dar, uite trece în zadar,

    Altcineva.

    Suntem şi noi ca două punţi,

    Pe apa unui singur dor,

    Dar despărţiţi de nişte munţi,

    Întâmplător.



    Refren:



    Ca un copil te-aş fi iubit,

    Ce fură mere din vecini,

    Uitând că totul e păzit

    De-un gard de spini.

    Şi vara ce ne-a logodit

    Cu murm de flori împurpurat

    Ori a plecat, ori n-a venit

    Cu-adevărat.