Istoria
omenirii e plină de povești cu eroi în care apar medici, medicamente și leacuri
folosite pentru a vindeca. Medicii au fost mereu printre cei mai căutați cunoscători
deoarece știau să alunge durerea, să amelioreze condiția suferindului și chiar
să salveze vieți. În spațiul românesc de dinainte de secolul al 19-lea, de când
apare medicina modernă, pe la curțile principilor s-au perindat numeroși medici
și leacuri de care elitele aveau nevoie. Clasele inferioare își tratau
suferințele după rețete tradiționale și empirice și mai puțin după cum progresa
cunoașterea.
Medicii
sunt pentru posteritate surse prețioase din care istoricii refac universul
material și mental al epocii. Ei au lăsat documente scrise cum ar fi note de
călătorie, corespondențe și rețete de medicamente din care aflăm despre boli,
despre atitudini față de boli, despre epidemii, despre percepții, despre
mentalități. Medicii care vin în Principatele Române sunt occidentali care
căutau să-și practice meseria în Imperiul otomann și ajungeau să profeseze și
în spațiul românesc aflat în zona culturală orientală și levantină. Dar medicii
veneau nu numai din Occident. Alături de francezi, italieni, germani, pot fi
întâlniți evrei și greci care soseau la curțile principilor din Muntenia și
Moldova și plecau odată ce principele era înlăturat de la domnie. Poveștile lor
sunt fascinante și cele mai multe descriu lumi din care nu lipsesc nici
sentimente omenești ca rivalități și invidii.
Constanța
Vintilă-Ghițulescu este unul dintre cei cinci autori ai volumului Lux, modă și
alte bagatele politicești în Europa de Sud-Est în secolele XVI-XIX în care
sunt inserate și povești ale medicilor și leacurilor de care se foloseau
oamenii acelui timp. În Transilvania, aflată în sfera de influență a culturii
occidentale, existau farmacii încă de la finele secolului al 15-lea. Orașele
mari Cluj, Sibiu, Brașov preparau rețete de medicamente din substanțe importate
parțial din Imperiul otoman. Maria Pakucs-Willcocks a scris despre un inventar
de stocuri de medicamente din Sibiu din anul 1531 și din studiul ei aflăm că
medicamentele erau comercializate de aceiași negustori care aduceau coloranți
și otrăvuri.
Constanța Vintilă-Ghițulescu cu detalii:
La arhivele din Sibiu se
păstrează o serie de liste de produse farmaceutice și cu însușirile acestora,
deseori tipărite sub titlul de Materia medica. Ceea ce arată o tendință de
creștere a circulației produselor de factură medicinală și a diverșilor compuși
chimici sau farmaceutici. Există în aceste liste o serie de coloranți,
ingrediente minerale și chimice care vin din Imperiul otoman și sunt
înregistrate în registrele vamale și în tarife. Ce arată acest lucru? O
preocupare evidentă pentru terapie și vindecare la nivelul comunității.
Medicii de la
curțile principilor fanarioți din secolul al 18-lea au fost un studiu de caz de
care s-a ocupat Constanța Vintilă-Ghițulescu. Din textul ei aflăm de un
oarecare Giacomo Pilarino, medic la curtea principelui Munteniei Constantin
Brâncoveanu (1688-1714) și înainte de a ajunge la București el trecuse și pe la
curtea țarului Rusiei. În timpul șederii sale în Imperiul otoman realizase
observații prețioase despre apariția și răspândirea variolei. Constanța
Vintilă-Ghițulescu amintește și de cazurile medicilor francez Exupère-Joseph Bertin și italian Giuseppe Antonio
Pisani. Italianul ajunsese în 1751 la curtea principelui Moldovei de la Iași
Constantin Racoviță pentru a o îngriji pe soția acestuia, Sultana Racoviță.
Femeia moare în 1753 și Pisani este acuzat de ceea ce numim azi malpraxis. I se
impută un tratament greșit prescris și este trimis la închisoare. De fapt,
medicul era și diplomat și căzuse în intrigile și rivalitățile de la curte și
astfel ajunge după gratii. Nu se știe cu exactitate soarta medicului, deși
ambasadorul Franței la Constantinopol se oferise să-l ia în serviciul său
pentru a-l salva.
Constanța
Vintilă-Ghițulescu a reconstituit și traseul unui alt medic italian care a
zăbovit prin Principatele Române. Este vorba de Niccolo
Ramelli, devenit Niculae, Neculae și Neculai Ramelli, care s-a bucurat de un
mare respect în rândul moldovenilor câștigat datorită muncii sale. În 1804, un
grup de locuitori ai Chișinăului îi trimitea o scrisoare de mulțumire: Noi
toți, câți suntem iscăliți, de cinste care ne-am dat această mărturie la
dumnealui doftorul Neculai Ramelli. În câtă vreme au trăit aici, în Chișinău,
la toate curele a bolnavilor ținute s-au apucat s-au arătatu vrednic. Și,
mulțămindu-ne, am dat această mărturie dumisale.
Constanța Vintilă-Ghițulescu: M-am oprit, în
cercetarea mea, asupra lui Niccolo Ramelli. El a practicat medicina în
Basarabia și mai apoi în Moldova, în perioada 1790-1819. Într-o scrisoare pe
care am folosit-o în analiza mea, trimisă de un oarecare Lupe, i se cere
medicului Ramelli un remediu pentru constipație. Contractele cu locuitorii din
Bacău sau cu diverși boieri pentru diferite tratamente medicale, cu socri,
cumnați, mitropoliți m-au ajutat să refac parcursul de zi cu zi al acestui
medic, mort în 1819 prin pământurile moldave.
Medicii și poveștile lor precum și
circulația substanțelor și a medicamentelor în spațiul românesc premodern arată
o căutare a oamenilor din trecut pentru îmbunătățirea vieților lor. Iar multe alte
povești așteaptă să fie descoperite și spuse.