Lecţia o sută şaptezeci şi trei
Dominique : Bună ziua!
Alexandra : Bună dimineaţa!
Alexandru : Bună seara!
Valentina : Bună!
Bun venit, dragi prieteni. A présent vous connaissez limparfait des verbes – y compris celui de lauxiliaire a avea – avoir. Lautre auxiliaire, a fi – être, est peut-être le seul verbe roumain dont limparfait est différent de ce quil devrait être, parce quil utilise un autre radical: er – le tout remontant au latin, dont les formes roumaines sont très proches.
Alexandra : eu eram – jétais
Eu eram acasă. Jétais chez moi.
Alexandru : tu erai – tu étais
Tu erai în vacanţă. Tu étais en vacances.
Valentina : el era – il était
El era trist. Il était triste.
ea era – elle était
Ea era fericită. Elle était heureuse.
Alexandra : noi eram – nous étions
Noi eram la hotel. Nous étions à lhôtel.
Alexandru : voi eraţi – vous étiez
Voi eraţi singuri. Vous étiez seuls.
Valentina : ei erau – ils étaient
Ei erau inteligenţi. Ils étaient intelligents.
ele erau – elles étaient
Ele erau frumoase. Elles étaient belles.
Le négatif ne pose, évidemment, aucun problème. Je vous rappelle quen roumain le sujet peut être omis.
Valentina : Tu nu erai în vacanţă, erai în Bucureşti.
Tu nétais pas en vacances, tu étais à Bucarest.
Alexandra : Ele nu erau frumoase, dar erau simpatice.
Elles nétaient pas belles, mais elles étaient sympathiques.
Alexandru : Eu nu eram acasă, eram în oraş.
Je nétais pas chez moi, jétais en ville.
Valentina : Voi nu eraţi singuri, eraţi cu prietenii.
Vous nétiez pas seuls, vous étiez avec vos amis.
Exerçons-nous également à poser des questions, utilisant limparfait du verbe a fi – être.
Alexandra : Copilul era singur? Lenfant était seul?
Alexandru : Da, era singur. (Oui, il était seul.)
Valentina : Voi eraţi la aeroport? Vous étiez à laéroport ?
Alexandra : Nu, eram în maşină. Non, nous étions en voiture.
Alexandru : Oamenii erau mulţumiţi?
Les gens étaient-ils contents ?
Valentina : Da, erau foarte mulţumiţi.
Oui, ils étaient très contents.
Alexandra : Cine era la telefon? Qui était à lappareil?
Alexandru : Era un prieten. Cétait un ami.
Valentina : Unde erai? Où étais-tu ?
La réponse, avec Corina Chiriac et Marius Ţeicu, dans la chanson de notre petite leçon.
LA REVEDERE !
Unde erai ?
Poate-ai visat sau doar sperat
Să te găsesc, într-o zi.
Nici un ştiam dacă exişti
Şi căutam, căutam…
Azi îţi vobesc, pare firesc
Că te-am găsit, dar gândesc
Cât timp am pierdut, fără rost
Când tu n-ai fost
Un veac întreg şi nu-nţeleg
Refren:
Unde erai, spune-mi şi mie
Din ce planetă albastră
În fine, la mine-ai venit?
Unde erai, nimeni nu ştie –
Poate în steaua în care
Cândva Micul Prinţ a trăit.
Cum îţi doreşti, fiind însetat,
Un mic izvor de cleştar
Te aşteptam ca pe-un dar
Şi presimţeam că ai să vii.
Aievea eşti şi mă priveşti
Dar poate-ai vrea să îmi spui
Că infinit ţi-a părut timpul pierdut
Şi tot aşa, ai întrebat
Refren:
Unde erai, spune-mi şi mie
Din ce planetă albastră
În fine, la mine-ai venit?
Unde erai, nimeni nu ştie –
Poate în steaua în care
Cândva Micul Prinţ a trăit.
Unde erai, spune-mi şi mie
Din ce planetă albastră
În fine, la mine-ai venit?
Unde erai, pe care astru?
Pe lună sau, cine ştie,
În vreo galaxie
Sau în Carul Mare
Pe-o geană de zare erai?
Unde erai, spune-mi şi mie
Mă tot întreb unde erai.