Alegerile
din mai 2019 au reconfigurat legislativul comunitar – blocurile de
centru-dreapta şi centru-stânga au pierdut teren în faţa partidelor mici, iar
anumite grupuri de extremă dreapta, dar şi ecologiştii au câştigat mai multe
mandate. Anul 2020 găseşte, astfel, Europa cu o formulă de conducere nouă, dar
la fel de hotărâtă să găsească cele mai bune soluţii în beneficiul cetăţenilor
europeni. Primul test al noului legislativ european a fost alegerea unei noi
Comisii Europene, sarcină deloc uşoară în condiţiile în care procedura de
desemnare a candidatului cap de listă pentru şefia executivului comunitar spitzenkandidat a fost contestată.
În
cele din urmă, cheia rezolvării disensiunilor a fost şefia Comisiei Europene,
preluată pentru prima dată o femeie – fostul ministru german al apărării Ursula
von der Leyen. Şi tot în premieră, în negocierea funcţiilor s-a ţinut cont de
echilibrul de gen, poziţia geografică şi identitatea politică în negocierea
funcţiilor. Protecţia mediului şi schimbările climatice, creşterea economică,
incluziunea, inovarea şi digitalizarea, precum şi protecţia democraţiei, a
valorilor europene, a drepturilor cetăţenilor şi a statului de drept – sunt
principalele priorităţi ale noului preşedinte al Comisiei, care a preluat la 1
decembrie mandatul de la Jean-Claude Junker. 1 decembrie a fost şi ziua în care
s-a predat ştafeta şi la preşedinţia Consiliului UE.
Succesorul lui Donald
Tusk, fostul premier belgian Charles Michel, a declarat că Uniunea trebuie
să-şi asume rolul de jucător la nivel internaţional. Un jucător care pierde,
însă, un membru important şi principal contributor la bugetul Uniunii: Marea
Britanie. Prevăzut iniţial pentru martie 2019, Brexitul a fost amânat în câteva
rânduri, dar a intrat în linie dreaptă după ce noul parlament de la Londra a
aprobat legea acordului de retragere. Analistul de politică externă Andrei
Ţărnea:
Trecem într-o etapă în
care Brexitul devine o certitudine – 31 ianuarie este momentul în care,
printr-un acord aprobat de Parlamentul britanic, Marea Britanie iese din UE,
dar începe o etapă, care va fi la fel de lungă, cel puţin la fel de lungă şi
plină de incertitudini legate de cum vor arăta relaţiile dintre Regatul Unit şi
UE, parteneri de nevoie, parteneri de cultură şi istorie, de tradiţie, dar care
vor trebui să găsească astăzi limbajul juridic care să codifice relaţiile lor economice,
de societate, legate de viitorul pe termen lung al multitudinii de subiecte
care leagă inevitabil Regatul Unit de Europa.
Marea Britanie este primul
contributor militar al UE. Fără Marea Britanie, Uniunea este un jucător mult
mai puţin important în ceea ce priveşte politica de securitate şi apărare a
continentului. Acesta va fi un dosar important în negocierile viitoare, pentru
că ieşirea Marii Britanii din Uniune nu schimbă natura intereselor care leagă
Regatul Unit de restul continentului, nu schimbă natura ameninţărilor care sunt
comune pentru Marea Britanie şi UE, dar schimbă modul, inclusiv din punct de
vedere legal, în care aceste cooperări pot să continue.
Pentru România, membru
al Uniunii
Europene şi al NATO, 2020 va fi şi an electoral, urmând să aibă loc alegeri
locale, la începutul verii, şi parlamentare, în luna noiembrie, în cazul în
care nu se va ajunge la anticipate, cerute de cea mai mare parte a clasei
politice. Guvernul liberal
Ludovic Orban, care îi succede cabinetului
PSD Viorica Dăncilă – înlăturat de la putere în octombrie 2019 printr-o moţiune
de cenzură semnată de parlamentari de toate culorile
politice – ar putea fi
demis dacă va modifica legislația electorală astfel încât alegerea primarilor
să se facă în două tururi. Ideea vehiculată este aceea că asumarea răspunderii
sau emiterea unei Ordonanțe de Urgență pentru un astfel de proiect va declanșa
criză politică în urma căreia, în primăvară, ar putea fi organizate alegeri
parlamentare anticipate.
Deocamdată, la finalul lui 2019 guvernul şi-a angajat răspunderea pe Legea
bugetului de stat – o premieră în politica românească, pentru Legea bugetului
asigurărilor sociale, dar şi pentru modificările la Ordonanţa de Urgenţă 114,
care a introdus taxe suplimentare pentru companiile din energie,
telecomunicaţii şi bănci. Era singura variantă pentru ca România să aibă gata
bugetul pe 2020 până la finalul lui 2019. Acesta cuprinde cheltuieli şi obligaţii angajate prin
decizii politice anterioare, pe care actualul executiv şi le-a asumat, în
special privind majorările de pensii şi salarii, aşa încât construcţia bugetară
a fost practic mai mult un exerciţiu pentru păstrarea sub control a deficitului
– spune analistul economic Aurelian Dochia:
Chiar şi acestă soluţie în care deficitul este limitat undeva la
3,58-59 nu este foarte credibilă, pentru că se bazează pe o serie de premise
foarte optimiste. După părerea mea, cifra de creştere economică de 4,1 pentru
2020 este peste ceea ce majoritatea prognozelor internaţionale arată ca fiind
realist pentru România. Cred că anul 2020 va fi un an fără modificări
importante în materie de impozite şi taxe, însă, ulterior, după ce un nou
guvern va avea un mandat popular, este foarte posibil ca această discuţie să
înceapă să fie purtată, pentru că sustenabilitatea pe termen mediu şi lung este
sub semnul întrebării.
Aurelian Dochia spune că şi nivelul inflaţiei s-ar
putea să fie mai mare decât cel luat în calcul la construcţia bugetului, având
în vedere faptul că se manifestă destule presiuni inflaţioniste, inclusiv în
direcţia deprecierii leului.
