Parcul Naţional Ceahlău este o arie protejată de
interes naţional situată în nord-estul României, în masivul Ceahlău, şi are o
suprafaţă de peste 7000 de hectare. De-a lungul numeroaselor poteci de munte se
întinde o diversitate biologică remarcabilă, iar pădurile Ceahlăului ascund
aproape toate specii de animale care trăiesc în Carpaţi. Sihaştrii şi
călugării care au sosit aici odată cu apariţia creştinismului i-au dăruit hram
şi sărbătoare. Fenomenele naturale au modelat, în
timp, stâncile Ceahlăului în forme ciudate ce au generat numeroase
legende şi care au devenit adevărate puncte de interes turistic: Toaca,
Panaghia, Căciula Dorobanţului, Stânca Dochiei, Detunatele, Clăile lui
Miron sau Piatra cu Apă. Şi tot
legendele povestesc că denumirea acestui munte ar veni de la o specie de
vultur (Ceahlăi) care stăpânea înălţimile acestor vârfuri.
Aflăm mai multe de la profesorul
doctor în istorie Daniel Dieaconu,cel
care a cules într-o antologie nu mai puţin de 49 de legende şi poveşti legate
de muntele Ceahlău: Muntele
Ceahlău nu este cel mai înalt munte al României, nici măcar cel mai înalt din
Carpaţii Orientali, dar se individualizează în cadrul munţilor, prin faptul că
este înconjurat de nişte văi adânci care-i dă o aură de măreţie. De
asemenea, este un munte unic datorită abrupturilor spectaculoase,
datorită stâncilor create de timp în conglomerate, întâlnim aici coloane,
colţi, ace care impresionează şi care au creat omului din popor o
întrebare. Acesta a încercat să răspundă formei curioase a stâncilor şi atunci a apelat, de cele mai multe ori, la fiinţe
fantastice. Astfel s-au născut
legendele muntelui. Noi am reuşit să culegem un număr de 52. Nu este munte care
să aibă mai multe legende. De asemenea, Muntele Ceahlău reprezintă o adevărată
meteoră românească prin faptul că pe munte şi în jurul sau sunt numeroase
schituri şi mănăstiri. De asemenea, istoricii şi antropologii consideră
că Ceahlăul ar fi fost un munte sacru al dacilor, iar mai apoi, odată cu
apariţia monahismului, la nord de Dunăre, monahii veniţi de la Athos au ales
acest munte şi, în secole, l-au sfinţit prin rugăciunile
şi nevoinţa lor. Muntele are hram şi sărbătoare ca şi Muntele Athos. De
asemenea, în vânful muntelui se afla Toaca si Panaghia, la fel ca pe muntele
Athos. Incepînd cu secolul al 19-lea când tinerii intelectuali paşoptişti încep
să caute folclorul, aici, la noi, ajunge Vasile Alexandri, Alecu Russo care
culeg primele legende. Gheorghe Asachi află de la un cioban legenda Dochiei şi
a lui Traian care a devenit un mit fundamental al românilor, mitul etnogenezei.
Drumeţii
găsesc în acest munţi păduri adânci, pajişti alpine şi jnepenişuri,
cascade, stânci izolate, vestigii istorice şi monumente ale naturii. Au
la dispoziţie 7 trasee, de aproximativ 5-6 km lungime, care pornesc de la
poalele muntelui şi pot ajunge chiar şi până la Vârful Toaca, la o
altutidine de peste 1900 de metri. Daniel
Dieaconu vine cu detalii: Ceahlăul
are munte trasee. Se poate pleca din Bicaz, din Durau, cât şi din celelalte
comune care-l înconjoară. Cele mai importante porţi de intrare în parc
rămân Durăul şi Izvorul Muntelui, lângă Bicaz, unde se află şi Centre de
informare de unde turiştii primesc informaţii şi pliante. Incepând cu anul
trecut pe munte s-au instalat mai multe panouri în care, pe lângă informaţii
despre biodioversitate, sunt prezentate şi legendele muntelui, în română şi engleză,
chiar lângă stâncile în cauză. Amintesc aici Stânca Dochiei, Piatra cu apă,
Piatra lăcrămată, Stânca lui Budu şi Ana şi multe altele.
Pădurile
Ceahlăului sunt alcătuite din fag, carpen şi brad, iar din flora pădurilor se
pot evidenţia plante lemnoase sau ierboase unele mai frecvente decât altele.
Găsim aici ecosisteme montane cu specii floristice şi faunistice de o
mare varietate şi bogăţie, după cum ne spune Daniel Dieaconu: Pe Ceahlău vegetează peste 400 de genuri floristice şi peste 1000 de specii,
reprezentând două treimi din întreaga flora a României. Un adevărat laborator
natural. Nu e de mirare că studenii de la multe facultăţi vin aici să facă
practică. Avem o rezervaţie de larice, un conifer cu frunze cazatoare,
rezervatia se cheama Polita cu crini, face parte din zona de protectrie
stricta. De asemenea, pajiştile
sunt pline de cadelniţe, toporaşi, vulturica, brădişor. Avem plante din
categoria monumentelor natrurii: floarea de colţ, sângele voinicului, crucea
voinicului care fac parte din categoria orhineelor de munte. De asemenea,
crinul de munte sau garofiţa sunt specifice Muntelui Ceahlău, unele dintre ele
fiind specii endemice. In 1970 pe Ceahlău a fost colonizată capra neagra cu 16
exemplare aduse din Retezat. Atunci când au fost aduse s-a făcut un ţarc imens,
dar o furtună cumplită a făcut ca ţarcul să se distrugă, iar exemplarele au
scăpat în libertate şi s-au împraştiat până spre Munţii Giurgeului. In
prezent sunt peste 100 de exemplare, dar pot fi văzute şi
grupuri de peste 20 de capre negre. Ursul este specific muntelui, dar este mai
solitar, se fereşte din calea omului, râsul, cocoşul de munte. Din speciile
mici de amfibieni şi de reptile găsim tritonul cu creastă, tritonul de
munte, buhaiul de baltă cu burta galbenă, mi mult specii de pasari: şorecarul,
fluturaşul de stâncă, huhurezul.
Parcul
Naţional Ceahlău a fost desemnat Sit de Importanţă Comunitară în 2007 pentru un număr de 13
habitate şi pentru alte câteva specii de mamifere, amfibieni şi reptile sau specii de plante.
In ultimii ani, s-au derulat diferite proiecte
tocmai pentru a proteja zona, tocmai pentru a nu pierde aceste minuni ale
naturii.
