Tag: legende

  • Escapade à Curtea de Arges

    Escapade à Curtea de Arges

    Madame,
    Monsieur, cette semaine, mettons le cap sur la ville de Curtea de Argeș, une
    des destinations touristiques faciles à visiter une fois sur Bucarest. Sise à
    seulement 160 km de la capitale roumaine, Curtea de Argeș, première capitale de
    la Valachie, allait perdre de son prestige au moment où la cour du prince
    déménage à Târgoviște. Ce n’est que beaucoup plus tard, dans la période de
    l’entre-deux guerres que la localité de Curtea de Arges allait renouer avec sa
    gloire d’autrefois au moment où sa cathédrale devient nécropole de la famille
    royale de Roumanie. Localité pleine de légendes, Curtea de Arges doit sa renommée
    au Monastère homonyme que le prince Neagoe Basarab a fait dresser entre 1512 et
    1517. De nos jours, c’est ici que se trouvent les tombes funéraires des rois
    Carol I et Ferdinand I et de leurs épouses, les reines Élisabeth et
    respectivement Marie.


    Une fois sur
    place, le touriste aura l’occasion d’apprendre la très belle légende du
    batisseur Manole. Considérée comme un des mythes fondamentaux de la culture
    roumaine, cette histoire parle du sacrifice suprême qu’un artiste est prêt à
    faire pour voir sa création accomplie. Désespéré de voir chaque nuit sa
    construction effondrée, Manole accepte comme solution extrême de procéder à un
    sacrifice humain. Sauf que le destin a choisi que la victime soit Ana, son
    épouse. En vain Manole a-t-il essayé de l’empêcher d’arriver sur les lieux.
    Amoureuse, Ana a réussi à surmonter tous les obstacles et elle finit par être
    emmurée par son mari. Toujours dans l’enceinte du monastère de Curtea de Arges,
    le visiteur pourra admirer la fontaine de Manole, construite sur les lieux où
    la légende dit que le bâtisseur aurait trouvé sa mort. Abandonné sur la toiture
    de l’église par le voïvode Negru Voda qui voulait s’assurer de cette manière
    que le bâtisseur ne pourra plus jamais ériger un monastère encore plus beau que
    celui qu’il venait de finir, Manole allait se construire une paire d’ailes en
    bois pour essayer de s’envoler. Bien sûr, il avait échoué dans cette tentative
    et il a fini par trouver la mort.




    Construite
    presque dix ans durant, entre 2009 et 2018, la Cathédrale de Curtea de Arges se
    trouve juste à l’entrée de l’enceinte qui entoure le Monastère homonyme.
    Patronnée par la Sainte Philotée et les Saints Archanges Michel et Gabriel, la
    cathédrale abrite aussi les tombes de la famille royale. Construit à
    l’initiative de l’Archevêché d’Arges et de Muscel, en partenariat avec la
    Maison royale de Roumanie, l’édifice on le doit à l’architecte Augustin Ioan,
    professeur à l’Université d’Architecture et d’Urbanisme Ion Mincu, de Bucarest.
    La construction, en style byzantin, a
    démarré le 10 mai 2009, en présence de la Princesse Margareta de Roumanie et du
    prince Radu. De 36 mètres de large, la cathédrale est en forme de croix
    grecque, le naos principal a la même hauteur que celui transversal et la
    coupole est surmontée par une flèche de 21 mètres de haut. Dans la chapelle
    construite du côté gauche, le fidèle peut voir les reliques de la Sainte
    Philotée. A l’extérieur, la cathédrale est ornée de détails construits en
    pierre blanche, tandis qu’à l’intérieur, elle est décorée de mosaïques. La
    nécropole royale réunit seize tombes pour les membres de la famille royale et
    pour les archevêques d’Arges et de Muscel. Parmi les illustres figures inhumées
    dans cette cathédrale, on retrouve le roi Michel I et son épouse, la reine Ana
    ou encore le roi Carol II et la reine Elena.


    Sise aux pieds
    des Monts Fagaras, la ville de Curtea de Arges est la porte d’entrée vers la
    route de Transfăgărăşan, l’une des plus belles d’Europe que les touristes
    s’empressent de découvrir. Du coup, que vous soyez passionnés par la culture,
    la religion, l’histoire ou tout simplement, la nature, la région de Curtea de
    Arges s’avère une destination idéale de vacances.





  • Transilvania gastronomică

    Transilvania gastronomică

    Centrul României
    este încărcat de istorie, de legende și de povești. Peisajul rural
    transilvănean a încântat dintotdeauna turiştii români şi străini deopotrivă. Dacă
    Transilvania se promovează, de obicei, prin cele mai vechi și mai frumoase
    biserici fortificate, în ultimii ani, gastronomia a început să joace un rol
    important. Rețetele vechi, păstrate de la o generație la alta, reinterpretate
    sau originale, au devenit o componentă tot mai apreciată a ofertei turistice.
    Cristian Cizmaru este manager de proiect la Asociația My Transylvania.

    Transilvania cuprinde o regiune foarte mare dintre Carpați, unde, de-a
    lungul timpului, au trăit mai multe popoare. Faptul că am conviețuit în mai
    multe etnii a dus la o foarte mare diversitate în ceea ce se numește cultura
    gastronomică. De exemplu, în sudul Transilvaniei, unde suntem noi activi cel
    mai mult, în județele Sibiu, Brașov și Mureș, avem 11 influențe culturale în
    farfurie. În momentul în care mănânci, poți găsi influențe de la șapte popoare
    existente, plus patru influențe care au venit din zonele din jurul
    Transilvaniei. Pe unde mergem prin sate, facem același exercițiu. Gătim cu cei
    din comunitate și pregătim o masă prin care dorim să le arătăm vizitatorilor ce
    anume se poate mânca în satele din Transilvania.


    Pentru a
    exemplifica modul de desfășurare a unui astfel de eveniment, Cristian Cizmaru
    ne vorbește despre cel mai recent eveniment. A fost un eveniment în
    localitatea Râul Sadului, acolo unde avem o comunitate românească foarte mare,
    care are o ocupație foarte mare, oieritul. Oieritul a dus la existența mai
    multor tipuri de brânză, iar noi am vrut să celebrăm și să promovăm burduful de
    munte. Este o zonă care se face numai în zona muntoasă, la stâne, la o
    altitudine de peste 1600 de metri și doar între iunie și septembrie. Ca să
    exemplificăm cât e de greu să urci și să cobori de fiecare dată de la stână, cu
    laptele sau cu burdufii gata închegați, am avut o competiție sportivă care s-a
    numit Burduf Challenge. Oamenii au alergat până la o colibă și s-au întors,
    având în fața lor pregătită o masă mare, cu toate specialitățile locale.


    Calendarul
    evenimentelor este bogat. Aflăm de la Cristian Cizmaru, manager de proiect la
    Asociația My Transylvania și câteva detalii practice. Începem cu o invitație. În 1 august, de data aceasta la o fermă de vaci, unde există o rasă
    din Transilvania, numită sura de stepă. Sunt niște vaci albe, cu coarne foarte
    mari. Este o rasă foarte puternic legată de cultura și de poporul maghiar. În
    satul Cobor, la nord de Făgăraș, vom organiza un brunch transilvănean, la fel,
    bazându-ne pe produsele din localitate, în care felurile principalele sunt
    asigurate de aceste văcuțe. Noi ne promovăm mereu evenimentele pe o pagină de
    internet care se numește eat-local.ro, în traducere mănâncă local. Având foarte
    mulți vizitatori străini, este o pagină în limba engleză. Ei sunt bucuroși că pot
    avea acces la această parte de cultură gastronomică. E foarte greu să ajungi
    într-un sat și să găsești pregătite zeci de feluri de mâncare, cum avem noi, în
    ideea de a degusta. Porțiile nu sunt mari și se poate gusta din toate câte un
    pic. În al doilea rând, turiștii se bucură că au ocazia de a intra în contact
    cu comunitatea locală. De regulă, când vin ei, vara, oamenii sunt foarte
    ocupați la câmp, cu fânul sau cu animalele. Așa că, într-o duminică în care noi
    îi așteptăm la aceste brunchuri, chiar cei din comunitatea locală stau în
    spatele meselor și explică preparatele tradiționale.


    În speranța că v-am convins, vă așteptăm și data viitoare cu o nouă
    destinație. Până atunci, drum bun și vreme frumoasă!


  • SUPERPOVEȘTI din București

    SUPERPOVEȘTI din București

    Compania de Librării București
    (CLB), cel mai longeviv lanț de librării din România, alături de Asociația
    Headsome Communication a lansat recent proiectul SUPERPOVEȘTI din București, un
    demers care își propune să readucă în actualitate legendele și poveștile din
    București. Copiii și adolescenții din capitală sau cei care învață în București
    sunt invitați să caute poveștile ascunse din istoria orașului. Le pot documenta
    în familie, în cadrul comunității locale, în cadrul școlii, prin dialog cu
    profesorii, în biblioteci, în librării, le pot găsi în documentele și
    materialele din spațiul digital, pentru ca mai apoi să le transpună în povești.
    Ideea este să se conecteze la istoria și poveștile orașului în care trăiesc și
    să ajute la păstrarea memoriei locului, povestind aceste legende mai departe.
    Inițiatoarea și coordonatoarea proiectului este Oana Boca Stănescu, manager
    cultural, fondatoarea Headsome Communication:


    Când am scris proiectul mi s-a părut că
    seamănă cu o creatură ciudată. Adică l-am scris jumătate din poziția de manager
    cultural, jumătate din poziția de mamă, pentru că am doi copii și tot ce ține
    de educația pentru lectură, de felul în care copiii înțeleg și relaționează cu
    poveștile mă preocupă. Și mă preocupă și dincolo de soarta celor doi copii ai
    mei, pentru că ei nu trăiesc într-un glob de sticlă, de aceea am și creat acest
    proiect. Ideea mi-a venit anul trecut când, împreună cu cei de la Compania de
    Librării București, m-am implicat într-un proiect entuziast care presupunea să
    plantam copaci într-o zonă a Parcului Tineretului din București.

    În timpul
    acestei acțiuni, domnul care coordona activitatea ne-a spus că urmează să
    ajungem în zona Valea Plângerii. Ne-am uitat unii la alții, câteva doamne
    păreau că știu despre ce este vorba, dar copiii care erau cu noi n-au înțeles
    mare lucru, nu știau unde e zona respectivă. Așa mi-am dat seama că nici eu,
    nici copiii mei, care au crescut în Parcul Tineretului, nu știm prea multe
    lucruri despre locul respectiv. Investigând în stânga și în dreapta mi-am dat
    seama că sunt multe povești și legende despre București pe care copiii care
    cresc în acest oraș nu le știu și așa m-am gândit că merită făcut un proiect pe
    tema asta. Și cum Ministerul Culturii organizează un concurs dedicat
    proiectelor legate de Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, am realizat că
    acest proiect, SUPERPOVEȘTI din București, ar fi legat tot de identitatea
    națională.



    La începutul toamnei, în perioada
    1-12 septembrie, copiii între 8 și 18 ani, împărțiți în trei mari categorii de
    vârstă, sunt așteptați să trimită poveștile lor către organizatori. Oana Boca
    Stănescu, inițiatoarea și coordonatoarea proiectului SUPERPOVEȘTI din
    București. În primul rând,
    dorim ca prin acest proiect să-i stimulăm pe copii și tineri să se uite puțin
    în jur. Să mai lase telefonul și să descopere ce îi înconjoară. Să vorbească cu
    părinții, cu bunicii, cu prietenii și să înțeleagă că Bucureștiul este o
    creatură foarte mare și complexă și că Bucureștiul acesta este alcătuit din
    mici orașe. Să caute să înțeleagă și să afle care este istoricul unui loc și
    dacă descoperă o poveste interesantă să o documenteze din diverse surse, cărți,
    biblioteci, Internet, cu ajutorul profesorilor, există atâtea surse cu ajutorul
    cărora poți documenta un subiect în ziua de azi. După documentarea necesară
    sunt sigură că vor fi capabili să creeze o poveste, iar pe toți copiii curajoși
    care vor crea astfel de povești îi anunțăm că ni le pot trimite până la
    începutul lunii septembrie.



  • Castelul Bran

    Castelul Bran

    Ne îndreptăm azi către centrul României, către
    Transilvania, şi vizităm unul dintre cele mai reprezentative castele ale
    României. Situat între munţii Munţii Bucegi şi Piatra Craiului, obiectivul
    turistic se află în topul preferinţelor turiştilor români, dar mai ales al
    celor străini. Am aflat de la Alexandru Prişcu, directorul Castelului Bran, că
    există mai multe motive care asigură acest magnetism pentru care foarte mulţi
    turişti aleg să viziteze castelul Bran. Acestea formează un melanj reuşit între
    cetatea medievală de secol XIV, reşedinţa regală din perioada interbelică şi,
    nu în ultimul rând, mitul devenit legendă la nivel internaţional, mitul lui
    Dracula. Însă la ce ar trebui să se aştepte un turist care n-a fost niciodată
    în zonă? Este o cetate medievală, construită în secolul al XIV-lea, într-o
    stare excepţională. Este ridicată pe o stâncă, la o înălţime de aproximativ 40
    de metri de la nivelul solului. Construcţia este dispusă pe patru niveluri, cu
    patru turnuri, fără nici un milimetru de simetrie. Acesta e un alt aspect care
    îl face unic între cetăţile româneşti. Acest fapt se datorează arhitectului
    Casei Regale, Karel Liman, cel care a reproiectat castelul Bran în anii 20, în
    perioada interbelică. Iniţial a fost
    cetate militară, însă aceste cetăţi presupun o anumită simetrie din punct de
    vedere arhitectural . Castelul Bran face excepţie de la această regulă. Este
    extrem de detaliat şi întortocheat, cu o serie de încăperi mai micuţe, turnuri,
    holuri, un loc în care este foarte uşor să te pierzi.


    Fiecare castel este legat într-un fel
    sau altul de o legendă, de o poveste locală, castelul Bran, probabil, mai mult decât oricare altul în lume,
    continuă Alexandru Prişcu, directorul Castelului Bran. Unul dintre cei trei
    factori care asigură magnetismul este o legendă devenită brand internaţional,
    cea a vampirului Dracula. Aceasta devine foarte strâns legată de castelul Bran
    începând cu anul 1897. Turiştii români cunosc în marea lor majoritate faptul că
    domnitorul Vlad Ţepeş nu are nicio legătură cu cetatea Bran, aceasta făcând
    parte din Transilvania. Legătura cu legenda s-a stabilit în anul apariţiei
    romanului lui Bram Stoker, doar din simplul motiv că autorul a plasat acţiunea
    romanului său în Transilvania. Mai mult, se pare că scriitorul a ales castelul
    Bran ca model pentru crearea castelului vampirului din carte.


    Programul de vizitare, în perioada 1
    octombrie – 31 martie, este de marţi până vineri în intervalul orar 9.00 – 16.00,
    iar luni între orele 12.00 şi 16.00. Elevii şi studenţii beneficiază de
    reducere, iar persoanele cu dizabilităţi de gratuitate. Ghidajul la castelul
    Bran este acoperit, însă nu pentru toţi vizitatorii. Alexandru Prişcu. Turul se desfăşoară pe patru etaje, iar, de exemplu, într-o zi plină
    avem până la 7.000 de vizitatori. Ne este imposibil să-i grupăm. Există un
    număr de ghizi care asigură ghidaje la cerere. În urma rezervărilor, pentru
    grupuri mai mari de 15 persoane, ghidajele sunt acoperite în limbile română,
    engleză, franceză, iar în perioada verii şi germană.

    În
    speranţa că v-am convins, vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie.
    Până atunci, drum bun şi vreme frumoasă!

  • Giurgiu

    Giurgiu

    Selon la légende, un berger appelé San Giorgio qui était de passage avec son troupeau de moutons par le sud de la Valachie a libéré de leur captivité plusieurs Valaques qui étaient emmenés vers l’Empire Ottoman pour devenir les serviteurs des Turcs. Ceux-ci, aux côtés de leur sauveteur, se sont construit des maisons dans les parages et fondé une localité, baptisée d’après ce berger : Giurgiu.

    Madalina Ciubotaru, directrice du Centre d’information et de promotion touristique, est notre guide d’aujourd’hui à travers la ville de Giurgiu. Ecoutons-là : « Je mentionnerais d’abord que le Centre national d’information et de promotion touristique de Giurgiu offre tout l’éventail d’informations nécessaire aux touristes, à commencer par les offres d’hébergement et jusqu’aux informations relatives aux transports et aux sites, des dépliants et des brochures. Nous avons imaginé un itinéraire à travers la ville de Giurgiu qui commence dans le port. C’est là que les touristes peuvent visiter le bâtiment de l’Administration des ports du Danube fluvial. Puis, ils peuvent franchir les ruines de la cité de Mircea le Vieux. Celle-ci a eu un passé trouble, vu qu’elle se trouvait à la frontière byzantine, bulgare et ottomane suivant le cours du fleuve. Sur la rive opposée se trouve le pont Bizet, le premier pont routier et ferroviaire courbé d’Europe, inauguré en 1905. Dans le centre de la ville, les touristes peuvent visiter plusieurs objectifs à thématique historique, culturelle et religieuse, dont l’ermitage de Saint Nicolas. Ce lieu de culte orthodoxe a été jusqu’en 1830 une mosquée. On ne connait pas exactement l’année quand il a été construit, mais à l’heure actuelle c’est un monastère de moines. Les touristes peuvent arriver ensuite au parc Alei, vieux de 180 ans, aménagé à l’initiative du général russe Kisseleff, gouverneur des principautés roumaines dans la première moitié du 19e siècle. Un autre site important est l’Athénée Balanescu. De là, l’itinéraire peut se poursuivre vers le Musée départemental d’histoire Teoharie Antonescu, fondé en 1934 par décision du préfet du comté de Vlasca. Mais le site le plus important c’est la Tour de l’Horloge, qui fait également office d’emblème de la ville de Giurgiu. »

    Vous pouvez vous rendre à Giurgiu tout au long de l’année. Les offres d’hébergement sont des plus diverses et les restos de cette ville riveraine au Danube proposent des spécialités culinaires à base de poisson. Pourtant, il y a une période de l’année quand les événements abondent à Giurgiu.

    Détails avec Madalina Ciubotaru. « A commencer par les journées de la ville, entre avril et août, à l’occasion de la fête de la Marine, les évènements touristiques s’enchaînent. Un évènement à ne pas rater c’est le Festival des Calusari de Vlasca, un des plus beaux du comté de Giurgiu. Le dimanche de Pentecôte, une dizaine de groupes de jeunes hommes qui pratiquent la danse traditionnelle appelée Calusul organisent une grande parade, du centre de la ville jusqu’au parc Michel le Brave, où se déroule un concours de danse. Le jury accorde des points aux danseurs non seulement pour leur performance artistique, mais aussi pour les costumes qu’ils portent. »

    Et si la météo est favorable, vous pouvez faire une visite au Royaume des Chevaux. De quoi s’agit-il précisément ? Explication avec Madalina Ciubotaru, directrice du Centre d’information et de promotion touristique. « C’est le club d’équitation le plus prestigieux de Roumanie et nous sommes fiers qu’il se trouve chez nous, dans le comté de Giurgiu. Les meilleurs sportifs et les meilleurs chevaux de Roumanie sont membres de ce club d’équitation. Ils ont remporté de nombreux concours nationaux et internationaux aux sauts d’obstacles. Le club propose des services d’entraînement pour les sportifs, pour les chevaux, de l’hébergement pour les chevaux de course et des leçons d’équitation. Ces dernières sont destinées aux enfants accompagnés d’adultes et elles se déroulent également en anglais », conclut Madalina Ciubotaru.

    Voilà autant de raisons de visiter la ville de Giurgiu. Sachez aussi qu’elle se trouve à une soixantaine de kilomètres au sud de Bucarest et qu’elle est très facilement joignable depuis la Capitale par train ou par voie routière.

  • Colibiţa (concurs Bistriţa)

    Colibiţa (concurs Bistriţa)

    Ne îndreptăm spre
    nordul ţării în judeţul Bistriţa-Năsăud, tărâm al legendelor şi al peisajelor
    frumoase. Sunt multe locuri de văzut, pe turist aşteptându-l experienţe unice,
    spune Emil Radu Moldovan, preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud. Un judeţ cu un
    peisaj mirific, cu oameni foarte harnici, un judeţ de mărime medie cu
    aproximativ 330.000 de locuitori, 62 de unităţi administrativ-teritoriale un municipiu,
    reşedinţă de judeţ, trei oraşe şi 58 de comune.

    E un judeţ care are şi două
    parcuri naţionale: Munţii Rodnei şi Călimani, zona cu aerul cel mai bogat în
    ozon, fapt dovedit în urma cercetărilor, împrejurul lacului Colibiţa,
    legendarul castel Dracula şi zona în care autorul a fost înainte de a scrie
    romanul, după care s-a ecranizat şi filmul în regia lui Francis Ford Coppola.
    Îi aşteptăm pe toţi, cu cea mai mare deschidere, să vadă nişte locuri
    binecuvântate de Dumnezeu, plaiuri mirifice, cu gazde foarte ospitaliere. Vreau
    să le spun tuturor că nicăieri în lume nu pot vedea ceea ce avem în
    Bistriţa-Năsăud şi nicăieri nu vor fi primiţi la fel de bine ca la noi.



    Dintre toate aceste zone, azi ne oprim
    la marea de la munte. Aşa a fost numită Colibiţa, locul retras în
    munte, pe marginea unul lac foarte mare, unde oamenii îşi duc traiul liniştiţi,
    ocupându-se de creşterea animalelor şi de agricultură. Aici am vorbit cu Vasile
    Coruţiu, proprietarul pensiunii Fishermans Resort. Suntem
    aşezaţi la poalele Călimanilor, la 40 de km de Bistriţa, la 17 km de Pasul
    Tihuţa, recunoscut pentru legenda lui Dracula şi ne aflăm într-o depresiune
    superbă, care ne avantajează din punct de vedere geografic şi al climei. Avem
    cel mai curat aer din ţară. Conţinutul de ozon este în concentraţia cea mai
    mare. Beneficiem aici, practic, şi de mare, şi de munte, de aceea, sloganul
    nostru este: Marea de la munte. Avem 80 de locuri de cazare,
    restaurant cu 250 de locuri, cramă, un mic centru SPA, pentru recreere şi
    recuperare, o mică sală de fitness. Avem terenuri de sport în exterior,
    ambarcaţiuni pentru agrement pe apă. Organizăm sesiuni de pescuit, trasee de
    offroad, trasee de drumeţii cu ghid, spre vârful Călimani, aflat la 18 km de
    noi, cu o înălţime de 2.000 de metri. În curând vom aduce şi cai, pentru a face
    echitaţie şi drumeţii cu caleaşca, respectiv cu sania pe timp de iarnă.


    Situată la o altitudine de 900 de
    metri, localitatea Colibiţa este poarta de intrare în Munţii Călimani. Din
    1923, Colibiţa a funcţionat ca staţiune balneo-climaterică până în 1975.
    Poveştile celor care s-au vindecat de tuberculoză datorită proprietăţilor
    curative ale aerului din zonă au fost confirmate printr-un studiu comandat de
    Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, care a vrut să vadă dacă aerul de la
    Colibiţa este într-adevăr special. Potrivit legendei, în anul 1883, o fetiţă
    din Bistriţa, fiica unui sas înstărit, Hans Lewi, s-a vindecat de tuberculoză
    datorită aerului din această zonă, extrem de bogat în ozon. Cazul a făcut multă
    vâlvă la acea vreme, iar după puţin timp şi Erika Schuller, o arhitectă din
    Bistriţa, a scăpat de teribila boală a vremii şi a construit în zonă un
    sanatoriu cu 16 camere, unde erau trataţi bolnavii de tuberculoză. Sanatoriul a
    funcţionat până în 1944, când a fost distrus de un incendiu în timpul
    războiului.

    Andreea Spânu, agent de turism în cadrul Centrului de Informare
    Turistică Bistriţa Bârgăului ne prezintă oferta turistică din Colibiţa. Zona este specifică ariei depresionare. În mijlocul depresiunii există un
    lac de acumulare, iar acesta constituie elementul principal de atracţie al
    zonei. Aproximativ 2% din teritoriul Rezervaţiei Naturale Călimani se află pe
    teritoriul comunei noastre. Cel mai practicat tip de turism în zonă este cel de
    relaxare. Se pot practica drumeţiile, se poate face echitaţie, se pot face
    plimbări cu trăsura sau cu sania. Resursele naturale, respectiv calitatea
    aerului, apele naturale, flora şi fauna sunt deosebite. Dar se mai poate
    practica şi turismul de aventură: caiac, rafting, zbor cu parapanta, alpinism,
    escaladă, vânătoare. Oferta zonei este foarte bogată.



    În speranţa că v-am convins să vă petreceţi un sejur
    la Colibiţa, vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie. Până atunci,
    drum bun şi vreme frumoasă!

  • Michel Beine (Belgique) – La rivière de Dambovita

    Michel Beine (Belgique) – La rivière de Dambovita

    Elle prend sa source dans les monts Făgăraş, et a une longueur de 237 km. Sur ses premiers 20 km, ses eaux grossissent avec de nombreux affluents. Elle arrive à traverser la zone karstique de Rucăr – Dâmbovocioara, avec des gorges très belles. Dès les temps les plus reculés, les bucarestois ont utilisé l’eau douce de cette rivière pour la baignade, mais aussi pour la boire. D’ailleurs, ce fut la principale raison pour laquelle le berger Bucur établit sa bergerie sur ses bords et fonda ainsi la ville, dit la légende. Une autre légende dit que Dâmboviţa a été même l’épouse du berger Bucur.

    La légende mise à part, lorsque la ville devient de plus en plus peuplée, certains de ses habitants font un commerce avec cette eau. Vers 1695, la guilde des vendeurs d’eau est mentionnée par les documents du temps. Ils prenaient l’eau à même la rivière, la transportaient et la vendaient aux habitants en échange de quelques sous. Vers 1847 était inaugurée la première station mécanique de pompage de l’eau, un pas majeur en avant dans la mise en place du système moderne de ravitaillement en eau de la capitale. L’eau était ensuite traitée avec des filtres en laine. Puis, elle était distribuée par des tuyaux en fer.

    Par le passé, la rivière provoquait des inondations de grande ampleur à chaque fois qu’il pleuvait fort. En 1864, le prince régnant Alexandru Ioan Cuza a lancé un projet pour canaliser ses eaux, qui s’est concrétisé à peine en 1880, d’après les plans d’un ingénieur renommé. En 1934, à Bucarest, la Dâmboviţa a été masquée par des dalles en béton. Un demi-siècle après, le lit de la rivière allait être réaménagé par les communistes. Ce cours d’eau a été complètement transformé, et au centre de la ville, il a été rayé de la carte. Avec les travaux pour le métro, la Dâmboviţa passe dans le souterrain. Elle coule à présent sous deux lignes de métro, sous un passage routier et un piéton. Il y a, sous la rivière visible, un autre cours d’eau, sale. Cette cassette est unique en Europe par sa longueur de près de 18 km, conçue pour résister à un séisme de 8 sur l’échelle ouverte de Richter. C’est le principal canal d’assainissement de la ville, construit en 1987, mais qui ne fonctionne qu’à moins de 50% de sa capacité présentement. La cassette peut être comparée à un boulevard, dans une ville souterraine. Mise en service à la va-vite, car Ceauşescu attendait une visite officielle, elle n’a plus été nettoyée jusqu’en 2012. Elle connaîtra une ample modernisation jusqu’en 2018. Voilà, M Beine, et merci pour cette question.

  • Légendes et statuts sociaux au cimetière

    Légendes et statuts sociaux au cimetière

    Cette semaine le “Café des francophones” continue son périple dans cet endroit insolite qu’est le cimetière de Bellu de Bucarest. Nous sommes accompagnés par l’anthropologue et professeur universitaire Rodica Zane qui pratique ce terrain depuis plusieurs années. Dans cet épisode, nous abordons les légendes liées aux monuments si particuliers qui occupent ce lieu. Puis nous en viendrons à aborder comment, à travers certains monuments, s’élaborent le statut social dans le dépassement de la mort.


  • Nachrichten 15.12.2013

    Nachrichten 15.12.2013

    Bukarest: Rumäniens Präsident Traian Băsescu hat das umstrittene Referendumsgesetz promulgiert. Das Gesetz sieht die Senkung der Beteiligungsschwelle auf 30% der Wahlberechtigten. Der rumänische Staatschef hat das Gesetz nur einige Minute vor dem Ablauf der vorgenannten Frist unterschrieben, um das Inkrafttreten des Gesetzes, wie vorher angekündigt, zu vertagen. Somit darf das Gesetz bei einem eventuellen Referedum zur Verfassungsnovelle, das gleichzeitig mit den Präsidentschaftswahlen abgehalten werden könnte, nicht umgesetzt werden. So wie das Verfassungsgericht beschlossen hatte, soll die neue Bestimmung für Volksabstimmungen nicht gültig sein, die im Laufe eines Jahres seit Datum des Inkrafttretens des Gesetzes stattfinden. Anfang des Monats hatte das Verfassungsgericht die Beschwerde des Staatschefs abgelehnt, der die Senkung der Beteiligungsschwelle für verfassungswidrig hielt. Die von der regierenden sozialliberalen Union erwünschte Verfassungsnovelle wird oftmals vom Präsidenten Traian Băsescu kritisiert.




    Bukarest: Der rumänische Landwirtschaftsminister Daniel Constantin trifft am Montag in der ex-sowjetischen, mehrheitlich rumänischsprachigen Republik Moldau für einen dreitägigen Besuch ein. In Chişinău soll sich Minister Constantin an informellen Beratungen im Auftakt der europäischen Regionalkonferenz der Organisation für Landwirtschaft und Ernährung beteiligen, die in Bukarest zwischen dem 29.März und dem 4. April stattfinden soll. Auf der Agenda des rumänischen Landwirtschaftsministers stehen zudem Gespräche mit dem stellvertretenden Regionalvertreter der Organisation für Landwirtschaft und Ernährung Tony Alonzi und mit dem künftigen Vertreter der Organisation für Europa und Zentralasien Vladimir Rakhmanin. Zudem soll der rumänische Landwirtschaftsminister in Chişinău mit seinem moldauischen Gegenüber Vasile Bumacov zu Gesprächen zusammenkommen und sich anschlie‎ßend an der Feier zur offiziellen Einweihung der Marke Moldauischer Wein” beteiligen.




    Bukarest: Der rumänische Schauspieler Radu Beligan, der als die “lebende Legende des rumänischen Theaters“ bezeichnet wird, hat einen Eintrag im Guiness Buch der Rekorde bekommen. Radu Beligan gilt von nun an weltweit als der Schauspieler mit der längsten künstlerischen Tätigkeit, der seinen Beruf noch ausübt. Am Samstag feierte Beligan seinen 95. Geburtstag. 75 Jahre seines Lebens widmete er seiner Karriere. Der Darsteller spielte bislang mehr als 80 Theater- und 30 Filmrollen. Zwischen 1969 und 1990 war Radu Beligan Intendant des Bukarester Nationaltheaters. 2002 wurde er mit dem Orden der Ehrenlegion als Offizier ausgezeichnet und wurde somit zum ersten Rumänen, dem diese prestigeträchtige französische Auszeichnung verliehen wurde.




    Sport: Die rumänische Frauen-Handballnationalmannschaft trifft am Sonntag im serbischen Novi Sad im Achtelfinale der Weltmeisterschaft auf Polen. Rumänien stieg ins WM-Achtelfinale nachdem es die Qualifikationsphase auf dem zweiten Platz nach Deutschland beendete. In der Gruppe D wird Rumänien von Ungarn, Tschechien, Tunesien und Australien gefolgt. Rumänien hat bislang drei WM-Medaillen gewonnen: Gold 1962, und Silber 1973 und 2005. Rumänien gilt zudem als das einzige Land, das sich an allen Handball-Weltmeisterschaften seit 1957 beteiligte.