Mult
timp s-a crezut că lemnul mort din păduri face rău ecosistemelor și
a fost extras sistematic. Specialiștii cred, acum, că lucrurile stau exact
invers, iar un proiect de cercetare în acest sens se derulează la granița
româno-ucraineană. Denumit Promovarea lemnului mort pentru creșterea
rezilienței pădurilor în zona transfrontalieră România-Ucraina, proiectul este
implementat de World Wide Fund România, în colaborare cu Universitatea Ștefan
cel Mare din Suceava (nord), cu Institutul de Cercetare în Silvicultură PS
Pasternak-UkKRIMF şi cu organizația Ecosphera – ambele din Ucraina. Concluziile
până în acest moment sunt că lemnul mort (adică atât arborii uscați în
picioare, cât şi buştenii căzuți) este o componentă critică în structura și
funcționarea pădurii, jucând un rol cheie în menținerea productivității
acesteia, regenerarea naturală, conservarea biodiversității, creșterea
rezilienței la schimbări climatice.
Pe de altă parte, prezența lemnului mort
contribuie la furnizarea de servicii ecosistemice valoroase comunităților
locale și publicului în general. Radu Melu – expert WWF-România :
Este esențial în sectorul forestier. În primul rând pentru că susține
productivitatea pădurii. Avem o serie întreagă de substanțe nutritive, materie
organică provenită din acest lemn și care constituie o bază de creștere pentru
plantele tinere și pentru o nouă generație care tinde să se dezvolte acolo. În
cadrul pădurii, cea mai mare componentă din sol vine din lemn. Dacă noi
întotdeauna extragem tot lemnul din pădure și nu lăsăm nimic să se descompună
acolo, putem avea probleme. Și, dacă îmi permiteți o paralelă cu agricultura,
gândiți-vă că în agricultură când se tot recoltează și se tot recoltează de pe
aceeași suprafață se vine ulterior cu ceva. Cu îngrășământ: fie cu îngrășământ
natural, fie cu îngrășământ chimic, pentru a compensa, pentru că solul la un
moment dat este sărăcit. Avem nevoie ca și o parte din lemn să rămână în sol,
alături de frunze, crengi și celelalte componente organice. Asigură hrană și
micro-habitat pentru mii de specii specializate.
O serie întreagă de specii nu
pot să existe în pădure fără lemnul mort, iar lipsa lor din pădure înseamnă o
vulnerabilizare a acesteia. Susține regenerarea naturală a pădurii. Sunt zone
unde avem un exces de umiditate, sau zone care sunt uscate. Lemnul păstrează o
balanță foarte bună. Lemnul mort, lemnul semi-putrezit păstrează o balanță de
umiditate acolo. Exact cât îi trebuie puietului să se dezvolte în zonele
respective. Sunt puieți care cresc pe lemnul mort și care doar acolo cresc,
doar acolo se dezvoltă foarte bine. Mai mult, asigură hrană și mediul de viață
pentru diverse specii forestiere, care trăiesc în scorburi, care trăiesc în
arbori. Au nevoie de acest lemn mort fără de care ele s-ar dezvolta mai puțin,
sau poate chiar ar dispărea de tot. De asemenea sunt habitate de hibernare.
Avem o serie întreagă de avantaje care apar din prezența acestui lemn.
Gestionarea
lemnului mort este un concept de conservare relativ nou pentru România și
Ucraina, promovat începând cu anii 2000 și care nu este, cel mai adesea, bine
înțeles în practică. Timp de zeci de ani, autoritățile competente din cele două
țări au considerat că acesta este un inamic al pădurii și au depus eforturi
pentru a-l scoate sistematic prin operațiuni forestiere, în conformitate cu
normele și reglementările silvice. Acest lucru a dus la dispariția anumitor
specii valoroase din ecosistemele forestiere, ducând la vulnerabilități legate
de capacitatea de regenerare naturală a pădurilor, asigurarea nutrienților din
sol, rezistența la schimbările climatice și contribuind astfel la un impact
economic negativ. Datele sunt întărite de Cătălin Roibu – expert de la
Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava
Lemnul
mort nu înseamnă ceva abstract, din contră, este un concept la nivel european,
la nivel mondial, care spune lemnul mort – pădure vie. Pentru că
este și sursă de hrană și adăpost pentru numeroase specii. Unele specii care
sunt în lista roșie, specii pe cale de dispariție la nivel european. Totodată
asigură acea componentă care reglează și ține sub control tot ce înseamnă
starea de sănătate a pădurii. Proiectul s-a bazat pe o rețea de suprafețe de
probă, 20 de suprafețe de probă circulare amplasate randomizat. Practic,
calculatorul a împrăștiat 20 de cercuri de probă în pădure naturală, iar 20 de
cercuri de probă le-a amplasat în pădure gospodărită în care se face management
forestier. Același mecanism de amplasare a suprafețelor de probă, același
protocol de teren a fost aplicat și în Ucraina.
Demolarea
mitului despre lemnul mort (ca fiind ceva care trebuie îndepărtat din păduri),
prin intermediul cooperării și cercetării transfrontaliere între România și
Ukraina, reprezintă o componentă importantă în păstrarea ecosistemelor
forestiere sănătoase și a serviciilor ecosistemice pe care acestea le
furnizează, spun dezvoltatorii proiectului, care este finanțat de Uniunea Europeană.