Deşi nu sunt sinonime şi nu s-au suprapus perfect
niciodată, libera cugetare şi anticlericalismul au mers de multe ori mână în
mână. Contestarea autorităţii preoţilor a fost însoţită, în decursul istoriei,
de mişcări de reformare a religiilor şi chiar de contestare a existenţei
divinităţii, a sentimentului religios. Radicalismul liber cugetător şi
anticlerical a avut adesea şi o componentă revoluţionară consistentă care avea
ambiţia de a schimba lumea, de a instaura fericirea şi egalitatea. Libera
cugetare şi anticlericalismul modern îşi au originile în gândirea secolului al
18-lea când iluminismul aşeza raţiunea în centrul vieţii omului şi încerca să-l
elibereze de sacrul iraţional. Astfel, reducerea puterii şi influenţei
Bisericii în stat şi societate a fost unul dintre punctele cele mai importante
ale proiectului raţionalist.
În România, libera cugetare şi anticlericalismul
modern au apărut în a doua jumătate a secolului al 19-lea fiind răspândite în
mediile liberale radicale şi socialiste. Darwinismul şi materialismul au
constituit baza teoretică a unor reformatori sociali precum medicii Constantin
Thiron şi Victor Babeş şi filosoful Vasile Conta. Marius Rotar, cercetător la
Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, consideră că liber cugetătorii
au format nucleul dur al anticlericalismului şi laicismului în România: Cei mai importanţi exponenţi
ai anticlericalismului la noi, dar şi în Europa şi în SUA au fost liber
cugetătorii, o mişcare culturală, politică şi filozofică ateistă în gândire care
căutau să elibereze indivizii de prejudecăţi şi erori religioase sau
ştiinţifice. Scopul principal era separarea Bisericii de stat, care se şi
întâmplă în Franţa în 1905 şi în Portugalia în 1911. Sunt câţiva exponenţi
importanţi precum Robert G. Ingersoll în SUA şi Charles Bradlaugh în Marea
Britanie. În 1880 se fondează Federaţia Internaţională de Liberă Cugetare. Cum
se manifestă anticlericalismul? La nivel individual este vorba despre asumara
unei identităţi non-religioase şi în cazul liber cugetătorilor, socialiştilor,
liberalilor radicali şi a masonilor se poate observa că se dezvoltă pe trei
direcţii. Una este jurământul laic, o problemă rezolvată la noi abia în 1936. A
doua direcţie este cea a căsătoriilor civile. A treia, şi cea mai importantă, după
mine, este cea a înmormântărilor laice, a înmormântărilor fără preoţi.
Libera cugetare şi anticlericalismul au apărut mai
târziu în România, comparativ cu Occidentul. Marius Rotar: Sunt câţiva reprezentanţi importanţi ai
anticlericalismului, cel mai semnificativ de la sfîrşitul secolului al 19-lea
fiind Gheorghe Panu. În ziarul său Lupta dezvoltă un discurs absolut vehement
la adresa Bisericii ortodoxe Române. În celebra Antologie a ateismului în
România, este considerat primul promotor al ateismului românesc. În ciuda
acestui fapt, în 1910, când va muri, va fi înmormântat cu preot. Şi Nicolae Leon va fi înmormântat cu
preot. Din acest punct de vedere, Thiron a mers pînă la capăt în sensul în care
şi-a exprimat, în 1905, dorinţa de a fi înmormântat laic, ceea ce se va
întâmpla în 1924.
Liber cugetătorii români şi-au exprimat
convingerile în presă cu un limbaj care se situa adesea în registrul insultei
şi au fost nevoiţi să-şi susţină opiniile contrare majorităţii cu forţă.
Separarea cetăţenilor de religie şi separarea moralei de religie era un
principiu fundamental al programului lor. Conduite precum cele ale
socialiştilor Ştefan Gheorghiu,
I. C. Frimu, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Panait Istrati, care au cerut să fie
înmormântaţi laic, erau menite să fie exemple şi pentru ceilalţi. Marius Rotar: În 1913, Thiron publica
în ziarul Dimineaţa următoarea scrisoare: Felicitări în cazul a 2 tineri
care au preferat să încheie doar căsătoria civilă. Sincere felicitări că aţi
avut curajul de a vă lepăda de idioţeniile religiilor creştină şi mozaică, de
biblio-evanghelie, de ceaslov şi de Talmud şi de exploatarea clerului creştin
şi mozaic. În reacţia Bisericii Ortodoxe Române se spune foarte clar: nu se
găseşte nimeni care să-l înhaţe şi să-l zguduie pentru că-şi permite să insulte
cea mai mare parte a poporului român care nu cugetă şi nu crede ca domnia sa?
Cel mai radical nume de pe lista liberei cugetări
şi anticlericalismului a fost medicul Constantin Thiron (1853-1924), profesor
la Universitatea din Iaşi. Medic militar, a participat la războiul balcanic din
1913 şi la primul război mondial. Marius Rotar a arătat care sunt detaliile din
viaţa lui Thiron care îl fac campionul liberei cugetări din România: Pe ceasul lui Thiron scria
moarte tuturor zeilor şi liberă cugetare! Thiron şi-a asumat pînă la ultima
picătură această formulă anticlericală. În 1913 Thiron îşi inaugurează la Iaşi
mormântul laic. Este primul mormânt laic din România şi este plin de simboluri.
În acelaşi an, în cimitirul Eternitatea, se inaugurează pentru Vasile Conta un
monument ateu. Thiron şi-a făcut testamentul de 3 ori, în 1905, 1913 şi 1921.
Când omul este tânăr, are tendinţa de a păstra un aer rebel. Thiron, când îşi
face primul testament laic, are 52 de ani, depăşise faza prometeică. Acolo sunt
câteva dintre ideile pe care le are. Un citat dintr-un articol al său din
ziarul Opinia este relevant: numai imbecilii religioşi confesionali creştini şi
mozaici au frica morţii din cauza stupidităţilor din Biblie şi Evanghelie
impuse de cler spre a micşora demnitatea şi curajul omenesc şi a rămâne o slugă
platnică şi plecată clerului diverselor religii.
Libera cugetare şi
anticlericalismul în România au avut ecou social limitat. Dar ele a fost
încercări de conectare a spaţiului românesc la circulaţia ideilor din epoca
lor.