Radio România Internațional

Tag: libertate de exprimare

  • Comisia de la Veneţia, despre legile justiţiei din România

    Comisia de la Veneţia, despre legile justiţiei din România

    De un şi jumătate, justiţia e tema celor mai pasionale dezbateri publice
    din România. Coaliţia guvernamentală PSD-ALDE afirmă că, prin modificarea
    legilor de funcţionare a sistemului şi a codurilor penale, se conformează
    deciziilor Curţii Constituţionale şi sentinţelor CEDO. Opoziţia de dreapta,
    societatea civilă şi presa susţin, în schimb, că miza tuturor acestor schimbări
    este subordonarea magistraţilor şi stoparea luptei împotriva corupţiei şi, în
    general, a infracţionalităţii. În cele din urmă, părţile au apelat la
    arbitrajul extern al Comisiei de la Veneţia, organism consultativ al
    Consiliului Europei, ale cărui avize sunt, în general, respectate de statele
    membre. Or, într-o primă luare de poziţie, Comisia avertizează că amendamentele
    aduse celor trei legi privind organizarea judiciară vor submina, cel mai
    probabil, independenţa procurorilor şi judecătorilor români şi încrederea
    publicului în justiţie. Experţii Comisiei recomandă asigurarea unui echilibru
    între puterile preşedintelui, ale Consiliului Superior al Magistraturii şi ale ministerului
    Justiţiei în procedura de numire a şefilor de Parchete. Ei se mai declară
    îngrijoraţi de limitarea libertăţii de exprimare a magistraţilor, de crearea
    unei structuri pentru investigarea activităţii acestora şi de diminuarea rolului
    CSM ca garant al independenţei sistemului.

    Deşi unele schimbări au fost
    adoptate în urma deciziilor date de CCR, este dificil de evitat pericolul ca
    acestea să submineze independenţa sistemului de justiţie şi să creeze efecte
    negative asupra luptei împotriva corupţiei – avertizează organismul consultativ
    al Consiliului Europei. Critic virulent al politicilor în domeniu ale stângii, preşedintele
    Klaus Iohannis afirmă că evaluarea Comisiei de la Veneţia constituie un semnal
    extrem de îngrijorător cu privire la independenţa justiţiei. El susţine că
    opinia preliminară a acesteia confirmă punctele de vedere exprimate de
    societatea civilă, de CSM şi de magistraţi şi îndreptăţeşte sesizările de
    neconstituţionalitate şi cererile de reexaminare formulate la aceste legi.

    PNL,
    prima voce a opoziţiei, solicită Curţii Constituţionale să ia act de raportul
    preliminar referitor la legile justiţiei, despre care spune că trebuie să fie
    rediscutate în Parlament. USR şi PMP împărtăşesc acest punct de vedere. În
    replică, juriştii social-democraţi din Parlament spun că opinia preliminară
    contrazice părerea opoziţiei şi preşedintelui potrivit căreia legile justiţiei
    nu trebuie modificate. În plus, aceasta nu este un document oficial şi
    contrazice chiar un raport anterior al Comisiei de la Veneţia, referitor la
    standardele europene privind independenţa sistemului judiciar. O
    opinie politică, extrem de subţire – crede şi liderul democrat-liberal,
    Călin Popescu Tăriceanu, care e şi preşedinte al Senatului, despre
    avertismentele experţilor străini. Evaluarea finală a Comisiei de la Veneţia e
    aşteptată la toamnă.

  • Un proiect legislativ controversat

    Un proiect legislativ controversat

    Constituţia României post-comuniste stipulează că libertatea de exprimare e garantată, iar cenzura este interzisă. Ceea ce nu i-a împiedicat, însă, pe politicieni să încerce, în mod repetat, încă din anii 90, să limiteze dreptul presei de a investiga cazuri de corupţie, de a face dezvăluiri despre scheletele din dulapurile decidenţilor politici, de a acuza simbioza frecventă dintre administraţie şi mediile mafiote. Odată cu apariţia Internetului, a reţelelor de socializare şi blogurilor, clasa politică a devenit şi mai vulnerabilă.



    Acum, nu doar ziarele şi televiziunile, ci şi cetăţenii pot devoala abuzuri, pot iniţia campanii publice, pot solicita demisii. PSD, formaţiunea cea mai longevivă la guvernare după Revoluţie, cu cel mai numeros grup parlamentar în prezent şi cu cele mai multe scandaluri de corupţie la activ, e, în mod tradiţional, ţinta predilectă a mass-media şi Internetului. Comentatorii speculează că, de aceea, nu e întâmplător că tocmai liderul social-democrat, Liviu Dragnea, a iniţiat proiectul de lege numită a antidefăimării. Din capul locului, el afirmase că actul normativ promovează toleranţa, buna înţelegere şi armonia socială, nu introduce cenzura.



    Dreptul grupurilor minoritare şi vulnerabile la o imagine pozitivă ar fi, spunea Dragnea, miza principală a proiectului legislativ. Aceeaşi comentatori au ricanat că, în fond, şi politicienii corupţi sunt un grup minoritar, vulnerabilizat, în ultimii ani, de acţiunile procurorilor şi de sentinţele judecătorilor. O explozie de indignare a însoţit anunţul că proiectul de lege prevede că defăimarea în spaţiul public, inclusiv în presă şi pe reţelele de socializare, se sancţionează cu amenzi al căror echivalent oscilează între 200 şi peste 20 de mii de euro.



    Principalii rivali politici ai social-democraţilor, liberalii au avertizat imediat că, dacă proiectul, pe care l-au calificat drept o lege a cenzurii, va trece de Parlament, PNL îl va contesta la Curtea Constituţională. Co-preşedintele PNL, Alina Gurghiu, spunea că proiectul are multe defecte şi, de aceea, trebuie respins, iar discuţiile să pornească de la o altă iniţiativă legislativă pro-toleranţă.



    Însuşi ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, Hans Klemm, s-a simţit dator să intervină. Protejarea libertăţii de exprimare, chiar şi atunci când exprimarea aleasă ofensează, este un aspect fundamental al unei societăţi democratice sănătoase — a amintit diplomatul american. Preşedintele PSD s-a declarat, în cele din urmă, de acord cu aceste obiecţii şi a anunţat că definiţia defăimării şi sancţiunile prevăzute pentru cei care ar fi încălcat legea vor fi eliminate din text. Propunerea legislativă poartă, deja, un alt nume – legea privind asigurarea toleranţei faţă de diferenţele de grup – şi sub acest titlu va intra în dezbaterea plenului Camerei Deputaţilor, care este for decizional.

  • „Prinţul” Saharov

    „Prinţul” Saharov

    În fotografia care i-a ţinut locul la ceremonia de decernare a Premiului
    Saharov, Raif Badawi pare un prinţ arab, cu un zâmbet frumos şi luminos. Doar
    că el nu este un prinţ arab, ci doar un deţinut dintr-o închisoare din Arabia Saudită. A ajuns acolo nu pentru crime sau furturi,
    ci pentru că şi-a exprimat opinia. Şi şi-a exprimat părerea despre societatea
    în care trăieşte aşa cum fac milioane, dacă nu chiar miliarde de tineri şi nu
    numai din zilele noastre, în mediul virtual, pe un blog.

    A fost arestat acum 3 ani şi a fost condamnat,
    într-un final, la 10 ani închisoare, cam un sfert de milion de dolari amendă şi
    o mie de lovituri de bici. Altfel spus, Raif Badawi nu este un prinţ din O mie
    şi una de nopţi, ci un condamnat la o mie de lovituri de bici. Prima serie a
    câte 50 de lovituri, din cele 20 programate, a fost executată aruncând în aer
    opinia publică internaţională, dar şi aducându-l pe firavul tânăr bolnav de
    diabet în pragul morţii. De fapt, mulţi vor să îl aducă acolo, chiar prin vocea
    judecătorului saudit, existând încă pericolul ca o sentinţa cu moartea să fie
    pronunţată pentru tânărul internaut.

    Saharov a fost un celebru luptător pentru
    drepturile omului din mijlocul Uniunii Sovietice. În 1988, cu un an înainte ca
    Andrei Saharov să treacă în eternitate, numele său a fost dat unui premiu
    acordat de Parlamentul European pentru libertatea de gândire.

    În 2015, cum nu
    se putea mai bine, Premiul Saharov pentru libertatea de gândire a fost acordat
    lui Raif Badawi, tânărul arab aflat de trei ani în închisoare, unde este pândit
    mereu de pericolul morţii, pentru că şi-a exprimat opinile pe o platformă
    online de dezbateri libere pentru liberalii saudiţi.

    Miercuri, 16 decembrie, la
    Strasbourg, în uriaşul hemiciclu al democraţiei europene, a avut loc ceremonia
    decernării Premiului Saharov pentru libertatea de gândire. Laureatul a fost reprezentat de soţia sa,
    Ensaf Haidar. Un scaun de onoare a
    stat tot timpul gol, în mijlocul parlamentarilor europeni, amintind că sărbătoritul
    nu a putut veni la ceremonie. Dar, aşa cum spune deviza premiului Saharov din
    acest an, Raif Badawi este cenzurat, închis şi biciuit, dar niciodată redus la
    tăcere. Ceremonia a început cu un minut de reculegere în memoria victimelor
    atentatelor din Franţa, după dorinţa laureatului, transmisă de soţia sa. Raif Badawi şi-a ridicat vocea împotriva
    barbariei şi pentru asta a fost biciuit – a spus soţia sa la ceremonia de la
    Strasbourg. El nu este un
    criminal, ci un scritor şi un gânditor liber. Este un gânditor care refuză să
    fie o parte a mulţimii care îi urmează pe clericii religioşi, trăind în afara
    timpului, guvernând prin legi injuste şi tiranice. Emoţionantul discurs de
    primire a premiului, în numele lui Raif Badawi, s-a încheiat cu gândurile acestuia:
    libertatea de exprimare este ca aerul pe care îl expirăm, ca energia care ne
    permite să trăim. Celor care ne doresc moartea, noi le dorim viaţa. Ensaf
    Haidar, soţia premiatului Saharov din acest an, Raif Badawi, a spus toate
    acestea ţinând în mâini fotografia în care cel încarcerat pentru libertatea de
    opinie ni se arată ca un frumos prinţ arab. Aşa cum, până nu demult,
    războinicii deveneau conţi şi baroni cu numele marilor lor victorii, tot aşa
    Raif Badawi este un prinţ Saharov, un prinţ al libertăţii de exprimare şi
    de gândire înnobilat cu premiul european acordat celor care luptă pentru
    drepturile omului, pentru acest aer al societăţilor democratice care este
    libertatea de gândire şi de exprimare.