Un nou volum de teatru semnat de Saviana Stănescu, Pentru o femeie
barbară, a apărut recent la editura Tracus Arte și a fost lansat la librăria
Cărturești Verona din București. La lansarea volumului – tradus din limba
engleză, cu un studiu introductiv de Diana Benea – au vorbit directorul Muzeului
Național al Literaturii Române, Ioan Cristescu, criticul de teatru Oana Cristea
Grigorescu și regizorul Andrei Măjeri. Actrița Adelaida Zamfira (care a jucat
în primul spectacol al Savianei Stănescu, Știați că trenurile spun povești cu
infante?) a citit câteva monologuri din carte. În ultimii douăzeci de ani,
Saviana Stănescu a devenit o figură emblematică a dramaturgiei americane, o
exponentă a intersecției dintre Est și Vest, dintre culturi și tradiții
teatrale diferite, dintre absurdul și carnavalescul est-european și realismul
psihologic american. Dacă întreaga activitate a autoarei poate fi cuprinsă în
metafora punților pe care le construiește cu generozitate între continente,
culturi, limbi și artiști din diverse spații, atunci ediția de față speră să
consolideze o astfel de punte spre publicul românesc, printr-o selecție de
piese recente, montate și publicate cu precădere în ultimul deceniu. Așa scrie
Diana Benea în studiul introductiv al volumului Pentru o femeie barbară.
Saviana Stănescu a câștigat
premiul UNITER pentru Cea mai Bună Piesă a Anului în 2000. Primele sale piese în
română (Infanta. Mod de Întrebuințare; Numărătoarea Inversă) au fost montate de
regizorii Radu Afrim, Theo Herghelegiu, Anca Maria Colțeanu, Tudor Țepeneag. Cu
ocazia lansării în România a noului ei volum de teatru, Saviana Stănescu a
vorbit despre pendularea între cele două spatii, cel român și cel american, și
despre trecerea de la o literatură marcată de realitățile est-europene la o
scriitură globală.
Aceste punți între cele două culturi, această
In-betweenness, această trăire între două lumi, între două continente, între
două limbi, și între multe alte Între m-au marcat în ultimul timp. De aceea, felul
în care scriu încearcă să surprindă această balansare între identități, culturi
și continente. Eu glumesc acolo, în America, și spun că sunt un scriitor
american de 22 de ani, pentru că am ajuns în America în 2001 și am început de
la zero. Atunci
am început să scriu în engleză. Deci, într-un fel, n-am decât 22 de ani ca
scriitor american. Sigur, am mult mai mulți
ani ca scriitoare și dramaturgă româncă, dar important pentru mine a fost să mă
reinventez, să pornesc de la zero.
Cum s-a spus aici, la lansare, am o
curiozitate care se păstrează vie, în fiecare zi mă interesează să văd ce se
întâmplă în lume. Poate vine din zona mea jurnalistică, poate vine din faptul
că întotdeauna mi-a plăcut să explorez diverse subiecte. Întotdeauna m-au interesat
diverse domenii, de la matematică la literatură, de la tehnologia informației
la dans. Și pentru mine, toate acestea se regăsesc în felul în care încerc să
scriu teatru. Sunt o fire curioasă, mi se pare important să surprind aceste
realități ale momentului într-o piesă. Mi se pare important să creez o situație
dramatică, să creez o poveste.
Dacă în perioada sa de început, când a scris dramaturgie în limba română,
Saviana Stănescu era interesată mai ales de zona absurdului, de când a ajuns în
SUA, textele sale au căpătat o amplă rezonanță socio-politică. Saviana Stănescu.
Când am ajuns în Statele Unite, m-am lovit de o realitate a emigrantului.
Mi-a fost greu. Mi-a fost greu să o iau de la zero, mi-a fost greu să fiu
diferită, să văd că nu sunt recunoscută, că nu sunt considerată de același
nivel cu scriitorii de acolo. Așa că am luat-o iar de la zero, am încercat să
arăt ce pot să fac, am încercat să învăț de la ceilalți. Cumva, această nouă realitate
de care m-am lovit mi-a dat de înțeles că în România eram răsfățată. În România, îmi permiteam să explorez zona absurdului, să evadez în diverse
lumi. În America m-am lovit de greutăți financiare, am avut de înfruntat o lume
mai dură, mai ales în New York. Cum spuneam, am luat-o de la zero. Am devenit
studentă, deși în România eram o scriitoare recunoscută. E ceva puternic în a lua totul de la zero.
Cum scrie Diana Benea în prefața
volumului Pentru o femeie barbară, am trecut și
prin niște momente social-politice importante. Iar în America, scrisului meu i
s-a mai adăugat o temă: relațiile de putere între țări. Pentru că mi-am dat
seama că este vorba de un raport diferit de putere, nu putem compara percepția
asupra SUA cu percepția asupra României. Și mi-am dat seama că sunt într-o altă
lume, o lume a puterii, o lume a dominației economice, o lume cu probleme de
discriminare rasială și de gen, o lume cu altfel de probleme economice decât cele
din România. A trebuit să mă adaptez, a trebuit să intru în alt tip de ritm. Firește,
în piesele mele au apărut aceste noi realități. Fiind empatică, dacă trăiesc o perioadă
într-un loc, voi scrie o piesă care reflectă problemele locului respectiv și ale
mediului de acolo, sperând că textul meu va vorbi și la un nivel mai amplu, va
avea rezonanță globală.
În prezent, Saviana
Stănescu este profesoară universitară de scriere dramatică și teatru
contemporan la Ithaca College, după ce a predat 8 ani la New York University,
Tisch School of the Arts.
