În decursul ultimelor două secole și
jumătate, natura a fost văzută ca leagăn al omenirii, al individului, al
familiei sale, al societății și al națiunii. După ce ea a devenit un cult al
omului modern, plantele, animalele, aerul, apa, pietrele au fost privite și ca obiecte
de studiu ale naturaliștilor. În România, unul dintre cei mai importanți
botaniști a fost preotul Alexandru Borza, născut în Austro-Ungaria în 1887 și
decedat în România în 1971 la vârsta de 84 de ani.
Instrucția
școlară a lui Borza a fost una puțin neobișnuită pentru un om de știință. A
absolvit un seminar teologic catolic, după care a urmat Facultatea de Științe
din Budapesta obținând titlul de doctor în științe naturale în 1913, la 26 de
ani. Până în 1918, până la unirea teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de
români cu Regatul României, Borza a fost profesor de științe naturale la liceul
de băieți din Blaj. După 1918, cariera lui Borza devine din ce în ce mai
efervescentă. Între altele, este rector al Universității din Cluj, director al
Grădinii Botanice din Cluj, director științific al Comisiei Monumentelor
Naturale. A descoperit mai mult de 80 de specii de plante și alte 20 au fost
denumite în onoarea lui, a publicat aproximativ 500 de texte, un dicționar
etnobotanic al României cu 11 mii de nume populare date pentru 2095 specii de
plante și a girat apariția a nouă publicații periodice științifice. A fost
implicat în campanii puternice de conștientizare a importanței naturii în viața
oamenilor prin articole de presă, pamflete, conferințe publice și la radio. Borza
a făcut și pasul de la cercetarea naturii la cercetările
antropologic-folclorice și cele eugenice.
Participarea
românilor la cel de-al patrulea Congres de botanică de la New Tork din 1926 a
impulsionat implicarea lor în apărarea mediului. Istoricul Cosmin Koszor-Codrea
a arătat cum modelul american i-a inspirat și pe români în ce au întreprins
ulterior: În 1926, cel de-al patrulea congres
internațional de botanică s-a ținut la New York și a adunat botaniști din
întreaga lume. Borza a fost și el acolo și a prezentat o cercetare despre
florile insulare la secțiunea de ecologie. În afara sesiunilor de prezentări
obișnuite, agenda congresului a inclus vizite la Grădina Botanică, excursii la
rezervațiile naturale, la Parcul Național Yellowstone, la cascada Niagara și în
Munții Stâncoși. După ce se întoarce în România, Borza se pune de acord cu
zoologul român Andrei Popovici-Bâznoșanu ca primul congres român de științe
naturale să fie organizat la Cluj în 1928. Aici au stabilit aceeași agendă
pentru profesorii de învățământ secundar, pentru asociațiile alpine române,
maghiare și germane, pentru politicieni și cercetători de frunte. Printre
numeroasele rezoluții ale congresului, participanții au înaintat pe agenda
politică reorganizarea programei predării istoriei naturale în școlile
secundare, recunoașterea Deltei Dunării ca regiune bogată în păsări și
transformarea Muntelui Retezat într-un parc natural.
Pașii
următori au fost urmările logice ale obiectivelor asumate. Cosmin
Koszor-Codrea:Ministerul agriculturii și domeniilor
publice, bazându-se pe propunerile lor, a supus aprobării, în 1930, legea
protejării monumentelor naturale. În anul următor, Decretul Regal recunoștea
oficial existența Comisiei Monumentelor naturale, iar legea scrisă de Comisie
stipula următoarele: monumentele naturii sunt acele pământuri care datorită locuirii
lor de animale și plante au o importanță specială științifică și estetică. De
asemenea, sunt monumente și acele pământuri datorită frumuseții lor naturale și
interesului științific și trebuie conservate și lăsate moștenire posterității.
Sub protecția legii se află speciile de animale și plante, precum și rocile,
mineralele și fosilele.
Istoria
Parcului Natural Retezat, înființat în 1935, se leagă de numele lui Alexandru
Borza. Acolo conservarea naturii a fost dusă cel mai departe prin implicarea
statului și prin reglementări. În 1939,
în revista Carpații, publica o listă cu 17 plante protejate, între ele fiind
rododendronul, floarea de colț și nufărul termal. Cosmin Koszor-Codrea a spus
că Retezatul a fost de la început în atenția ecologiștilor:Prima regiune care se potrivea acestei descrieri din lege erau
Munții Retezat datorită formării lor geologice, a faunei și florei lor, ca și
răspunsul pe care îl dădea identității naționale românești. Citez cuvintele lui
Borza: Retezat este din toate punctele de vedere un pământ sfânt pentru
știință, este un monument sacru al naturii care nu se compară cu un alt masiv
din România. De aceea, toți naturaliștii noștri îl consideră predestinat de
natură să devină parcul nostru național, Yellowstone-ul României. Aici, tinerii
vor învăța educație patriotică, vor simți în acești munți aerul libertății
lăsat ca moștenire de regele dac Decebal și le va hrăni inimile cu mândrie recunoscând
acest petic de pământ drept unic, în felul său, simbol al sănătății noastre
naturale.
Alexandru Borza a fost unul dintre cele
mai importante nume ale protecției mediului în România interbelică. El s-a numărat
și în rândul celor care au susținut educarea românilor cu cunoștințe de istorie
naturală ca parte a specificului național.