Localitatea Cireşoaia
din judeţul Bistriţa-Năsăud, situată la 45 de km de municipiul Bistriţa, a fost, la sfârşitul săptămânii trecute, gazda Festivalului Cireşelor, organizat în
ultima duminică a
lunii iunie. Este o manifestare de tradiţie pentru cele peste 400 de familii aflate într-o zonă cu întinse livezi de cireşi, vişini şi nuci. Pentru mulţi
dintre ei, cireşele reprezintă principala sursă de venit, diferitele soiuri ajungând
atât pe pieţele din oraşele apropiate, cât şi în străinătate. Ideea
festivalului este pe cât de simplă, pe atât de ingenioasă. Localnicii oferă
comunităţii o parte din recolta lor, iar vizitatorii, pentru o taxă simbolică,
pot gusta din multele soiuri de cireşe etalate, albe sau în diferite nuanţe de
roşu, dulci sau amare.
Pornind
de la acest festival, vă prezentăm în continuare câteva preparate din cireşe.
Cele mai simple sunt dulceţurile şi lichiorurile. Pentru dulceaţă,
avem nevoie de cantităţi proporţionale de cireşe, fără sâmburi, şi de zahăr. În
vasul în care va fierbe dulceaţa, punem cireşele, fără codiţe şi fără sâmburi,
le acoperim cu zahăr şi le lăsăm la rece pentru două … trei ore, timp în care
fructele vor lăsa zeamă. Adăugăm puţină zeamă de lămâie şi punem vasul la foc mic. Amestecând din
când în când, mărim treptat intensitatea focului şi, pe măsură ce ajunge la
temperatura de fierbere, la suprafaţă apare o spumă pe care o îndepărtăm.
Compoziţia trebuie menţinută pe foc, eventual băgată în cuptor, până când
dulceaţa devine vâscoasă, iar acest lucru poate fi verificat punând o linguriţă
de dulceaţă pe o farfurie. Dacă, după răcire, lichidul se îngroaşă, atunci
dulceaţa a fiert suficient şi poate fi luată de pe foc. Dulceaţa trebuie
turnată apoi în borcane lăsându-se un spaţiu de circa două degete, se pun
capacele, iar borcanele sunt supuse procesului de sterilizare. Se poate obţine
astfel dulceaţă de cireşe obişnuite, de cireşe albe sau de cireşe amare.
Şi
lichiorul de cireşe, în special cel din cireşe amare, se prepară foarte uşor.
Avem nevoie de circa 3 kg de cireşe şi de un kg de zahăr. Cireşele şi zahărul
se aşează în straturi, într-o damigeană, fructele fiind lăsate la macerat timp
de câteva zile. Nu se pune dopul pentru ca să nu se facă presiune în interior.
După ce fructele au lăsat zeamă, iar zahărul s-a topit, în damigeană se toarnă
alcool alimentar, iar după două săptămâni cireşata poate fi consumată.
Cireşele pot fi folosite, la fel ca şi caisele,
piersicile şi vişinele, pentru o prăjitură simplă, cu blat pufos, aşa-numitul
pandişpan. Avem nevoie de un sfert de kg de făină, de 4 ouă, de un pachet mic
de unt, de 100 de grame şi, bineînţeles, de jumătate de kg de cireşe. Se
amestecă untul cu zahărul, apoi se adaugă, pe rând, ouăle, făina şi praful de
copt şi se omogenizează. Se pune apoi compoziţia într-o tavă, tapetată cu
hârtie de copt, iar deasupra se pun cireşele, fără sâmburi. Tava se pune în
cuptorul preîncălzit şi se lasă la foc mediu pentru circa jumătate de oră. După
aceea, prăjitura trebuie lăsată să se răcească, iar apoi se pudrează cu zahăr şi se porţionează.