Uniunea
Europeană este rezultatul unui proces de integrare și extindere în continuă
evoluție. După înființarea, în 1951, de către șase țări – Belgia, Germania,
Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos – a Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului, precursoare a actualei Uniuni Europene, au existat mai multe valuri de extindere. Celor din 1973, 1981, 1986, 1995 și 2004 le-au urmat, în
2007, valul ale cărui protagoniste au fost România și Bulgaria, și cel din 2013. Un calcul elementar arată, deci, că, de un deceniu, Uniunea
Europeană nu a mai primit în rândurile sale pe nimeni. Dimpotrivă, în 2020, a
pierdut un membru – Marea Britanie – în urma celebrului Brexit, ceea ce face
că, în prezent, Uniunea este compusă din 27 de state.
Țările care au trecut
prin furcile caudine ale pregătirii pentru aderare știu că, în cadrul politicii
de extindere, candidații trebuie să demonstreze că sunt capabili să-și asume în
întregime rolul de membri ai Uniunii, adică să îndeplinească riguros toate
cerințele care li se impun. Cu alte cuvinte, politica de extindere presupune un
proces adesea dificil, dar care, într-un final, să aducă beneficii ambelor
părți – candidaților și Uniunii Europene.
Reuniți la Granada, în Spania, liderii
UE au discutat, la acest sfârșit de săptămână, inclusiv despre perspectivele
extinderii europene.
România, reprezentată de președintele Klaus Iohannis,
susţine procesele de aderare nu numai pentru Republica Moldova şi Ucraina
vecine, ci şi pentru ţările din Balcani, însă, califică drept ‘nerealistă’
avansarea unor termene pentru extindere: Dacă se va face un pas hotărât în
ce priveşte Ucraina sau Moldova nu se va decide mâine. Sunt discuţii
care vor duce la o agendă strategică pentru anii care urmează. Pentru mine
personal şi pentru noi, în România, evident că este foarte important ca Ucraina
şi Moldova să facă paşi rapizi spre integrarea europeană, de aceea am şi făcut
un lobby foarte puternic.
În prezent, 5 state din Balcanii de Vest au statut de
candidat şi, în unele cazuri, au lansat negocierile. Este vorba de Albania,
Bosnia şi Herţegovina, Macedonia de Nord, Muntenegru şi Serbia. Să nu uităm
nici de Turcia, care dorește, și ea, să fie parte a Uniunii ! Kosovo, a
cărei independenţă e recunoscută doar de o parte din statele membre ale UE, a
depus în 2022 o cerere de aderare.
În Europa de Est, Republica Moldova şi
Ucraina au primit în 2022 statutul de ţări-candidat, iar Georgia speră, de
asemenea, să îl primească. Chişinăul şi Kievul şi-ar dori ca negocierile
propriu-zise de aderare să înceapă cât mai curând, iar Parlamentul European tocmai
a adoptat o rezoluţie prin care cere Comisiei să declanşeze mai repede aceste proceduri
cu Republica Moldova.