A 30-a ediție a
Festivalului de Teatru Piatra Neamț, care se desfășoară între 20 septembrie și
1 octombrie, are loc în anul în care Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ împlinește
60 de ani de existență. Fiind vorba despre primul festival de teatru organizat
în afara Capitalei – a debutat în 1969 – şi primul festival dedicat copiilor şi
tinerilor, este, aşadar, o ediţie aniversară specială.
Tema din acest
an, Arhivele insecurității, este o formulă ironică, dar serioasă, care face
trimitere la istoria festivalului, dar și la prezentul lui. Regizorul şi
dramaturgul Gianina Cărbunariu, director al Teatrului Tineretului şi curator al
festivalului, argumentează propunerea Fiind a 30-a ediţie, aniversară, am
revizitat arhivele foarte generoase ale Teatrului Tineretului. Am descoperit
lucruri foarte interesante. Am intrat în profunzime pe anumite teme pe care
doream să le explorăm, deci am fost arhivari o perioadă. Pe de altă parte,
spectacolul de teatru conectat la realitatea în care trăim e un fel de arhivă a
momentului. În acelaşi timp, trăim vremuri foarte interesante, nu uşoare… Şi
atunci, festivalul, aducând împreună aceşti creatori cu spectacolele lor şi cu
alte evenimente – discuţii, ateliere – , devine el însuşi o arhivă. Ne dorim ca
accentul să cadă pe temele investigate de foarte mulţi dintre artiştii
invitaţi, şi anume, dorinţa noastră, astăzi, să arhivăm propriile frici,
propriile ambiţii, aspiraţii, neputinţe. Facem asta prin toate mijloacele de
comunicare.
În contextul în
care au loc festivaluri în multe dintre oraşele din România care au un teatru,
şi nu numai din România, există nevoia, spune Gianina Cărbunariu, de a ne pune în situaţia de a gândi direcţiile în
care vrem să mergem şi de a ne găsi un loc foarte clar în acest context. Cred că suntem încă într-o perioadă de tatonare a ceea ce înseamnă
festivalul. Şi cred că acesta este mai degrabă un lucru bun. Pentru că acest
festival s-a reinventat de-a lungul timpului, păstrând nişte direcţii. Dar
interesant mi se pare că, pe direcţiile iniţiale – originalitate, dramaturgie
contemporană, tineri creatori, crearea unui public tânăr – , care sunt piatra
de temelie a festivalului, curatorii au adus de fiecare dată lucruri noi, au
reinventat de fiecare dată conceptul festivalului. În ceea ce priveşte
festivalul de anul acesta, avem mai multe secţiuni. În primul rând, secţiunea
Tineri creatori. Condiţia pentru participare a fost ca cel care semnează
spectacolul – regizorul, autorul – să aibă sub 30 de ani. Ne-am dorit să
promovăm artişti aflaţi la început de drum.
Ligia Ciornei a
studiat regie şi producţie de film în cadrul UNATC, în 2017 fiind prezentă la
Festivalul de Film de la Cannes cu scurtmetrajul Vintage. A venit la
Festivalul de Teatru Piatra Neamţ cu spectacolul Grounded, de George Brant,
produs de Asociaţia Culturală DOCTOR’S STUDIO din Bucureşti. Spectacolul, care
o are în distribuţie pe talentata actriţă Isabela Neamţu, reprezintă debutul
Ligiei pe scenă. Personajul din Grounded este o femeie-pilot de bombardier, care
devine mamă şi soţie, dar, când se întoarce din concediul de maternitate şi îşi
doreşte să zboare din nou, sistemul o reciclează şi o trimite să piloteze
drone în deşert. Ligia Ciornei Eu am la activ trei sau patru
scurtmetraje în care vorbesc despre femei puternice. Ultimul meu documentar
este despre Roxana Tudose, campioană internaţională la tir cu arma. Practic,
zona aceasta de armată şi duritate şi feminitate se regăseşte şi în
scurtmetrajele mele. Din textul original, Ligia Ciornei a ales să păstreze
temele relevante pentru publicul român track:
Tema familiei, tema locului de muncă,
care nu este unul normal şi cumva şi asta ne-a atras, pentru că e pilot de F16,
relaţia dintre slujbă şi acasă….
Ediţia din acest
an a Festivalului de Teatru Piatra Neamţ include şi o secţiune naţională, în
care au fost invitaţi artişti de vârste diferite, urmărindu-se conectarea la
realitate, la teme importante din societatea românească şi din societatea
contemporană în general. Un criteriu important de selecţie a fost acela ca
spectacolele să propună teme de dialog.
Iniţiată la
începutul anilor 90, secţiunea internaţională a fost reintrodusă de managerul
şi curatorul Gianina Cărbunariu. Au fost invitate spectacolele Le Petit
Chaperon Rouge, text şi regie Joel Pommerat, Antonio şi Beatrix, coproducţie
Companhia de Teatro de Braga, Theatro Circo şi Teatrul Tineretului şi Work in
progress, un spectacol de Gianina Cărbunariu, produs de Emilia Romagna Teatro
Fondazione. Bazat pe o intensă documentare, spectacolul investighează
condiţiile de muncă ale lucrătorilor în Europa, temă care o preocupă de mai
mulţi ani pe creatoarea Gianina Cărbunariu Se întâmplă nişte lucruri, începând
chiar cu vulnerabilizarea lucrătorilor prin contracte de muncă pe durată din ce
în ce mai scurtă. Pe de altă parte, sunt foarte multe lucruri care ţin de
condiţii noi în societate. Se delimitează din ce în ce mai greu timpul de lucru
de timpul liber. În momentul în care ai închis uşa biroului, nu eşti liber.
Telefonul sună în continuare, mailuri… Am făcut interviuri cu aproximativ o
sută de persoane din oraşul Modena şi din jurul oraşului, persoane între 25 şi
35-40 de ani care lucrează sau care îşi caută de muncă, cu oameni în grevă, cu
oameni care au emigrat în Italia, cu celebrele badante… Temele sunt europene, pentru că schimbările
de pe piaţa muncii au în spate mecanisme globale, care se reflectă, evident,
într-o regiune, dar ele ţin de aceste schimbări uneori dramatice în ceea ce
priveşte stabilitatea, siguranţa chiar a condiţiilor de muncă, a felului în
care oamenii îşi desfăşoară orele de lucru.
Festivalul
de Teatru Piatra Neamţ se doreşte a fi un moment de gândire asupra teatrului şi
un spaţiu al întâlnirilor. Gianina Cărbunariu, directorul general al Teatrului
Tineretului Fiind curator de festival, încerc să atrag
atenţia asupra faptului că un festival nu înseamnă doar o selecţie de
spectacole. Un festival presupune întâlnirea între artişti şi public, a
artiştilor între ei, confruntarea unor practici teatrale… Dincolo de
selecţie, un festival e un moment de gândire despre teatru şi despre lumea în
care trăim. E un moment de socializare, de schimb de idei şi chiar un moment în
care putem să ne simţim împreună. Şi să ne simţim bine împreună. Şi ca breaslă,
şi ca spectatori.