Tag: Liviu Acasandrei

  • Zeichentrickfilm redivivus: Grafiker bildet Kinder zu Animationskünstlern aus

    Zeichentrickfilm redivivus: Grafiker bildet Kinder zu Animationskünstlern aus

    Der rumänische Animationsfilm hat seinen Ursprung in der journalistischen Grafik. Sämtliche berühmte rumänische Animationsfilmemacher stammen aus den Reihen der Karikaturisten. Zwischen 1920 und 1948 erschienen die ersten rumänischen Animationen. Einige Filmemacher haben sich damals einen Namen gemacht — z.B. Aurel Petrescu. Er war sehr produktiv und die damaligen Medien hatten 11 seiner Animationsfilme unter das Publikum gebracht. Darüber hinaus hatte er weitere 70 Animationen in seinem Portfolio, die meisten davon waren Werbung. Der Karikaturist Ion Popescu-Gopo brachte allerdings die Animationen auf ein höheres Niveau. Mit seinen Karikaturen und Zeichentricks schaffte er den Durchbruch in eine bisher geschlossene Welt für die rumänischen Zeichner.



    Somit wurde 1964 das Trickfilmstudio Animafilm“ in Bukarest gegründet. Es war eine natürliche Entwicklung und gleichzeitig die Folge der zahlreichen Auszeichnungen, die Ion Popescu-Gopo bei internationalen Festivals erhalten hatte. Animafilm“ entwickelte sich schnell zu einer vertrauenswerten, bewährten Marke. Etwa 60 Animationsfilme pro Jahr wurden im Studio Animafilm“ produziert. 40% der in US-Dollar eingetriebenen Exporteinnahmen kamen aus dieser Branche. Der Tod von Gopo 1989 zog das Ende der rumänischen klassischen Animation hinter sich.



    Der Grafikprofessor Liviu Acasandrei nahm sich vor, die Animation wieder zu beleben. Demnach öffnete er ein 2D-Animationsstudio, das sich hauptsächlich an Kinder richtet. Mehr dazu erzählte uns der Professor Liviu Acasandrei:



    Ich wollte das Trickfilmstudio wieder ins Leben rufen, denn ich hatte das gro‎ße Interesse der Kinder für Animationen bemerkt. Ich wollte ihnen helfen, die Animationen besser zu verstehen. Animation ist viel mehr als digitale Grafik. Es ist ein viel komplexerer Bereich. Als ich das Studio eröffnete, nahm ich mir vor, so viele Jugendliche wie möglich für die digitale Kunst zu gewinnen. Digitale Kunst in der Form der zweidimensionalen Animation — das ist ein spezielles Konzept. Ich biete ihnen eine ausführliche Ausbildung an. Nachdem sie die Ausbildung — sprich alle 3 Lernniveaus — abhaken, können sie weiter mit mir im Rahmen verschiedener Animationsprojekte arbeiten.“




    Liviu Acasandrei bildet seine Schüler in Bereichen wie Szenographie, Text, Bild aus. An den Kursen beteiligen sich viele Teilnehmer, so Liviu Acasandrei:



    Derzeit arbeite ich vielmehr online mit meinen Schülern, in Gruppen von 3–4 Jugendlichen. Ich arbeite aber auch mit einer Klasse von 30 Schülern. Sie machen weiter mit, weil sie es lieben. Bei den meisten handelt es sich nicht um einer geerbte Begabung von den Eltern, sie kommen auch nicht von der Kunstschule. Allerdings zeigen sie hohes Interesse für den Bereich. Und das ist wunderbar, ich freue mich besonders, festzustellen, dass zweidimensionale Animationsfilme noch gefragt sind. Dieses Interesse stellte ich nicht nur in Bukarest fest, sondern auch in Temeswar. Dort hatte ich eine Klasse von 27 Schülern. Das hat mir zu denken gegeben. Ich freue mich, das zweidimensionale Animationen immer noch Interesse wecken.“




    Der Kurs ist in drei Modulen eingeteilt. Allerdings müssen sich die Teilnehmer wünschen, etwas dazuzulernen. Liviu Acasandrei:



    Der Kurs an und für sich reicht nicht. Die Schüler müssen auch zu Hause weiter arbeiten. Ich rege sie immer diesbezüglich an. Nur so können sie mehr Erfahrung sammeln. Manche Kinder haben eine Leidenschaft fürs Zeichnen, sie arbeiten aus Spa‎ß. Das ist der Ausgangspunkt. Mit der Animation beginnen wir bei Null. Denn Animationen sind viel komplexer als digitale Grafik. Die digitale Grafik ist mit einer digitalen Zeichnung gleichzusetzen. Die Animation ist allerdings viel komplexer, sie bedarf gro‎ßer Kreativität und Aufmerksamkeit. Die Kinder von heute kapieren aber alles sehr schnell, sie sind sehr schlau.“




    Über die Animationstechnik hinaus, die auf einem Tablet erlernt wird, sei es wichtig, dass die Schüler verstehen, was der Animation zugrunde liegt. Das erklärte uns Liviu Acasandrei:



    Ich arbeite viel mit ihnen online, auf Tablets. Aber ich lege hohen Wert auch auf den traditionellen Teil, denn es ist wichtig, dass sie verstehen, wie die Animation entstand. Die Animation entstand nämlich mit Hilfe der Fotografie. Ein belgischer Professor hat in die Sonne für eine Minute geschaut, dann hat er seinen Blick auf eine andere Oberfläche gerichtet. Während einer Minute sah er gelbe Punkte vor den Augen. Danach verschwanden sie. Er begriff, dass man etwas mit den Augen sieht und dadurch eine kleine Animation entsteht. Und so begann alles.“




    Liviu Acasandrei sieht das Trickfilmstudio als eine Art Sprungbrett für die flei‎ßigsten und begabtesten Schüler:



    Die Schüler werden in meinem Trickfilmstudio nicht nur ausgebildet. Ich versuche, ihnen ständig neue Aufgaben zu geben, sie in verschiedenen Projekten mitwirken zu lassen. Die besten lade ich ein, mit mir im Studio weiter zu arbeiten. Ich hoffe, meine Werkstatt in ein wahrhaftes Animationsstudio zu verwandeln, so wie es im Jahre 1992 war. Ich biete nicht nur Kurse an, sondern versuche, die teilnehmenden Kinder zu fördern. Es ist schwer, den Durchbruch allein zu schaffen. In einem Team ist es einfacher.“




    Nach einer 20-jährigen Pause warten wir optimistisch darauf, dass wieder neue rumänische Animationsfilme produziert werden.

  • Animaţi(-vă), copii!

    Animaţi(-vă), copii!

    Filmul românesc de animație îşi are
    originea în grafica jurnalistică. Toți marii creatorii de filme de animație din
    România provin din rândul caricaturiștilor. Dacă în perioada de pionierat a
    anilor 1920-1948 animaţia românească s-a afirmat prin câteva nume, ca de
    exemplu Aurel Petrescu, desenatorul cel mai profific, având la activ 11 desene
    animate confirmate de presa vremii și peste 70 de alte animații, majoritatea
    reclame, odată cu apariţia desenelor caricaturistului – pe atunci – Ion
    Popescu-Gopo animaţia românească intră într-o epocă de glorie. Astfel, în anul
    1964 se înființa, la noi, studioul specializat Animafilm, în urma
    numeroaselor premii obținute de Ion Popescu-Gopo la festivalurile
    internaționale. În scurtă vreme, Animafilm a devenit o marcă de încredere, producând
    aproximativ 60 de pelicule pe an și aducând României peste 40% din încasările
    în dolari realizate din exporturi. Moartea lui Gopo, în 1989, a însemnat și
    sfârșitul animației românești clasice.


    Dorind să repornească motoarele animaţiei,
    profesorul de grafică Liviu Acasandrei, a fondat un studio de animaţie 2D, ce se adresează
    copiilor.

    Ne-a spus ideea acestui studio, Liviu Acasandrei: Am reîncercat să readuc acest studio de animaţie, pentru că am văzut
    că foarte mulţi copii erau, ca şi acum, foarte pasionaţi de ce înseamnă
    animaţie, manga, anime şi cumva de aici am pornit. Am dorit să îi ajut să
    înţeleagă şi mai bine ce înseamnă animaţia. Că e un domeniu mult mai complex
    decât grafica digitală. Acest studio de animaţie 2D are de fapt la bază
    îndrumarea elevilor în direcţia artei digitale şi înţalegerea acestui concept
    de animaţie 2 D. Şi după ce studiază fiecare modul, după ce au finalizat cele
    trei nivele, dacă vor să vină pe partea de animaţie, vor colabora cu mine în
    continuare, pe diferite proiecte.


    Liviu Acasandrei îşi iniţiază elevii şi în
    elemente de scenografie, text, imagine, necesare producerii unui film de
    animaţie, după cum ne-a povestit. Iar elevii nu sunt puţini la număr.

    Acum lucrez mai mult online cu elevii, cu câte trei-patru elevi, dar
    am deja o clasă de 30 de elevi, cu care lucrez. Vin în continuare, pentru că
    sunt pasionaţi. Unii nu au talent moştenit de la părinţi, nu vin de la liceul
    de artă , dar sunt foarte interasaţi. Şi ăsta e un lucru minunat pentru mine,
    să văd că încă este căutată animaţia 2 D. Şi asta nu văd numai în Bucureşti, am
    avut un curs de animaţie şi la Timişoara, unde am avut 27 de elevi. Cumva asta
    mi-a dat de gândit că încă se mai cere animaţia 2D şi ăsta e un lucru foarte
    bun.


    Cursul este organizat pe trei module. Dar
    învăţăceii trebuie să dorească ei să lucreze.

    Liviu Acasandrei: Necesită în acelaşi timp şi munca de acasă. Eu le zic şi elevilor să
    muncească şi acasă nu doar la curs, ca să dobândească şi mai multă experienţă.
    Unii copii au o înclinaţie spre desen, din plăcere lucrează, din ce îmi spun,
    şi de aici pornesc. Încep animaţia de la zero. Animaţia e o zonă mult mai
    complexă, faţă de grafica digitală. Acolo, într-adevăr, faci doar desen
    digital, faci o compoziţie. Animaţia are nevoie de mai multe desene, de mai
    multă creativitate, de mai multă atenţie. Dar lucrurile astea merg foarte rapid
    cu copiii din ziua de azi. Prind foarte bine!


    Am aflat de la Liviu Acasandrei că dincolo
    de lucrurl efectiv pe tabletă este important ca elevii să înţeleagă cum s-a
    dezvoltat ideea de animaţie:

    Acum lucrez cu ei pe tabletă grafică,
    fiecare are tabletă sau lucrează în atelier, alţii lucrează online, dar lucrez
    cu ei şi partea tradiţională, să înţeleagă de fapt cum a apărut animaţia. Ca o
    mică istorie, animaţia a apărut cu ajutorul fotografiei. De fapt animaţia a
    venit de la un profesor belgian, care s-a uitat la soare timp de un minut, după
    care şi-a schimbat privirea pe o altă suprafaţă şi i-au apărut nişte puncte
    galbene, timp de un minut. După care au dispărut. Şi el şi-a dat seama că te
    uiţi la ceva şi îţi crează o mică animaţie. Şi de acolo a pornit animaţia şi
    s-a dezvoltat cu fotografie, până la partea asta digitală.


    Iar Liviu Acasandrei vede acest studio
    drept o rampă de lansare pentru cei mai conştincioşi şi talentaţi elevi:

    Acest studio de animaţie nu doar că formează aceşti elevi. Încerc să
    îi încurajez pe diferite proiecte şi pe cei ce îi văd că sunt foarte buni îi
    iau să lucreze cu mine în acest studio, va fi chiar ca un studio de animaţie,
    aşa cum a fost în 92, unde lucrau oameni de calitate, care produceau de fapt
    animaţie şi participau la diferite festivaluri, filme pentru animaţie. Nu sunt
    doar nişte simple cursuri, eu încerc să îi promovez pe aceşti copii, pentru că
    este foarte greu de unul singur să te dezvolţi şi atunci e mai bine să fii
    într-un grup. Mai uşor înveţi!


    Cu optimism aşteptăm, astfel, noi filme de
    animaţie româneşti, după aproape 20 de ani de pauză.