Radio România Internațional

Tag: Liviu Ciulei

  • Le metteur en scène Liviu Ciulei

    Le metteur en scène Liviu Ciulei

    Liviu Ciulei est un des metteurs en scène roumains qui ont réussi, à la fin des années 1950 et au début
    des années 1960, à sortir le spectacle de théâtre de sous l’influence néfaste
    des commandements rigides et artificiels du réalisme socialiste. Il fut aussi
    un des plus talentueux. Réalisateur de film en égale mesure, Liviu Ciulei a réintroduit
    la dimension esthétique dans le cinéma et le théâtre, une démarche due aussi à
    sa formation académique, faite à l’époque de l’entre-deux-guerres. Il est né en
    juillet 1923 à Bucarest dans une vieille famille d’intellectuels. Son père, qui
    s’appelait aussi Liviu Ciulley, avait été un fameux ingénieur en bâtiment,
    collaborateur des principaux architectes impliqués dans construction de la
    ville de Bucarest moderne. Pour respecter le désir de son père, Liviu Ciulei a fait
    d’abord des études d’architecture pour s’inscrire après au Conservatoire d’art
    dramatique. Au théâtre, il a commencé par se faire remarquer en tant qu’acteur,
    mais son talent d’architecte s’est exprimé dans les décors qu’il a réalisés
    pour un grand nombre de ses productions.

    La critique de théâtre Miruna Runcan explique
    qu’est-ce qui a poussé Liviu Ciulei à assumer aussi la mise en scène: Puisque nous sommes habitués à son image à l’âge mûr, il est, pour
    nous, un patriarche du théâtre et du cinéma de Roumanie. En fait, il a été un
    jeune très agité, dans le meilleur sens du mot. Il voulait toucher à tout et ça
    lui réussissait. Il s’est voulu réalisateur et il collabore en tant
    qu’acteur avec les réalisateurs des
    années 1950, dans des bides de propagande de l’époque, des films qu’on ne voit
    plus aujourd’hui. Mais il est l’assistant de Victor Iliu dans la réalisation du
    film « Moara cu Noroc/Le Moulin de la Bonne chance », où il imagine
    aussi les décors. Il y apprend beaucoup du métier et ça lui donne le courage de
    se tourner vers le cinéma. Ce fut une heureuse rencontre. Et ensuite il réalise
    le film « Valurile Dunării/ Les vagues du Danube », très apprécié au Festival
    de Karlovy Vary. Mais il a toujours affirmé que son intérêt pour le cinéma
    avait été inférieur à celui pour le théâtre.




    Après « Valurile Dunării »,
    réalisé en 1960, c’est à peine en 1965 qu’il sort « Pădurea spânzuraților/La
    Forêt des pendus », adaptation cinématographique du roman homonyme de
    Liviu Rebreanu et première production roumaine présentée au Festival de Cannes,
    où Liviu Ciulei remporte d’ailleurs le prix de la meilleure réalisation. Cependant,
    entre 1960 et 1965, il a cultivé le théâtre, remportant son premier succès en 1961,
    lorsqu’il a mis en scène la pièce « Comme il vous plaira » de William
    Shakespeare. En 1963, il prend la direction du Théâtre Bulandra de Bucarest, où
    il a créé une troupe exceptionnelle et des spectacles qui deviendront célèbres
    parmi les amoureux de la scène.

    Miruna Runcan décortique le style de Liviu
    Ciulei : Je ne sais pas si l’on peut parler d’un
    style particulier, Ciulei avait plutôt une méthodologie de travail
    perfectionniste. Il a parfois été accusé d’être baroque, mais ce n’est pas vrai
    pour tous ses spectacles et, en général, il a évolué vers une simplification de
    l’espace. Il a créé de nombreux spectacles importants. Par exemple, celui avec
    « L’Opéra de quat’sous » de Brecht, dans lequel Toma Caragiu réussissait
    un rôle magnifique. Plus tard, quand, malgré ses nombreux contrats aux
    États-Unis, il mettait en scène, de temps à autre, des pièces à Bulandra, il a
    créé un spectacle inoubliable et un des derniers à Bucarest, avec « La
    Tempête », de Shakespeare. Un chef-d’œuvre absolu avec George Constantin dans
    le rôle de Prospero, un spectacle pas du tout baroque, bien le contraire. Par
    contre, le perfectionnisme était quelque chose d’essentiel. Si un acteur ne
    faisait que traverser la scène, eh bien, il fallait que ce soit parfait.




    Par ses succès, Liviu Ciulei s’était attiré
    l’attention indéfectible de la Securitate, la police politique communiste,
    raconte Miruna Runcan: Ciulei a été surveillé depuis 1955, lorsqu’un
    premier dossier a été ouvert à son nom, et jusqu’à la chute du communisme. La
    chose la plus dégoûtante a probablement été le fait que certains de ses propres
    collègues ou des gens de théâtre l’ont surveillé et rapporté aux agents de la Securitate
    et à la direction de la section du parti communiste. Juste quelques uns de ses
    spectacles ont eu de gros problème de
    censure, car il avait beaucoup de tact dans les relations avec les autorités, sinon il n’aurait pas
    survécu près de dix ans en tant que directeur de théâtre, depuis la mort de
    Lucia Sturdza Bulandra jusqu’en 1972, lors du scandale de la pièce « Le
    Révizor » de Gogol. En revanche, en tant que directeur, il a dû défendre
    tout un tas de spectacles secoués par la censure ou qui s’étaient attiré les
    foudres de la presse et des autorités. Il a été un ami très fidèle et a eu une
    relation absolument extraordinaire avec son confrère plus jeune et bien plus
    turbulent Lucian Pintilie.




    D’ailleurs, ce fut Pintilie le metteur
    en scène du « Révizor » de Gogol, un spectacle qui a fini par être
    interdi par les autorités communistes. De toute façon, après 1971, en Roumanie,
    l’atmosphère s’est assombrie de plus en plus, ce qui a poussé Liviu Ciulei à
    quitter le pays en 1980, comme l’avaient fait de nombreux intellectuels et
    artistes, ajoute Miruna Runcan:
    On lui a conseillé de partir à
    l’étranger. Nous devons préciser le contexte et dire que le nationalisme
    communiste s’installe en fait en Roumanie à partir de 1971. Cela s’est traduit
    par un renforcement de la censure et par la domination de l’idéologie du
    protochronisme ou nationaliste, que les artistes importants n’agréaient pas.
    Alors certains d’entre eux quittent tout simplement le pays, ils s’évadent en
    profitant d’un voyage d’études ou touristique. D’autres, notamment les plus
    importants, reçoivent de tels conseils de partir de la part des gens du parti
    ou de l’État. « Écoutez, le parti vous approuvera des contrats et vous
    pouvez partir où vous voulez, où vous avez un contrat, et essayer de travailler
    à l’étranger. » Liviu Ciulei a raconté ça dans plusieurs interviews, après
    1990.


    Après avoir quitté la Roumanie, Liviu Ciulei a
    travaillé dans plusieurs pays européens, aux États-Unis, au Canada et en Australie. Il a été le
    directeur artistique de la compagnie théâtrale Tyrone Guthrie de Minneapolis et depuis 1986 il a enseigné l’art théâtral à l’Université Columbia ainsi qu’à
    l’Université de New York. Il est revenu en Roumanie après la chute du
    communisme en 1989. Liviu Ciulei est mort en octobre 2011. (Trad. Ileana Ţăroi)







  • Regizorul Liviu Ciulei

    Regizorul Liviu Ciulei


    Printre regizorii care începând cu sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, au reușit să îndepărteze teatrul românesc de comandamentele rigide și nefirești ale realismului socialist, Liviu Ciulei este unul dintre cei mai valoriși. Deopotrivă regizor de film, Ciulei a readus dimensiunea estetică în cinematografie și teatru, iar acest lucru s-a datorat și formării sale intelectuale din perioada interbelică. Născut în iulie 1923 la București, el aparținea unei vechi familii de intelectuali, tatăl său, pe care-l chema tot Liviu Ciulley, a fost un constructor renumit, colaborator al principalilor arhitecți care au construit Bucureștiul modern. De altfel, pentru a respecta dorința tatălui, Liviu Ciulei a urmat, mai întâi facultatea de arhitectură, apoi Conservatorul de artă dramatică. Pe scenă s-a remarcat inițial ca actor, atât talentul de interpret, cât și cel de arhitect fiindu-i de folos în carieră, căci Ciulei a și jucat în filmele lui și a făcut scenografia multora dintre producțiile sale teatrale.



    Însă cum și când a trecut de la actorie la regie aflăm de la Miruna Runcan, critic de teatru: Din pricină că suntem obișnuiți cu imaginea lui la maturitate și la bătrânețe, noi îl vedem acuma drept un patriarh al teatrului și cinemaului românesc. Dar el a fost un tânăr foarte neliniștit în sensul bun al cuvântului, care vrea să facă de toate și, pe lângă faptul că voia, mai și putea. Şi-a dorit foarte mult să fie regizor. Încă de la începutul anilor 1950, jucând în filme propagandistice proaste, pe care noi nu le mai vedem azi, colaborează cu regizorii momentului. Mai ales îl secondează la fimul “Moara cu Noroc”, unde face și decorurile, pe regizorul Victor Iliu și învață de la el foarte mult și de-asta are curajul să intre în cinema. E un moment fericit. A fost o întâlnire fericită. Şi pe urma regizează “Valurile Dunării”, care a avut un succes mare la Festivalul de la Karlovy Vary. Dar el a declarat întotdeauna că filmul l-a interesat mai puțin decât teatrul.



    Filmului “Valurile Dunării”, realizat în 1960, îi urmează de-abia în 1965 “Pădurea spânzuraților”, ecranizarea romanului omonim scris de Liviu Rebreanu. Este primul film românesc prezent la Festivalul Internațional de la Cannes unde Liviu Ciulei a și obținut de altfel premiul pentru regie. Dar între 1960 și 1965, regizorul nu a stat degeaba, a lucrat în teatru și în 1961 a repurtat primul succes cu montarea piesei “Cum vă place” de William Shakespeare. În 1963 a devenit directorul Teatrului Bulandra din București unde a consolidat o echipă și a montat spectacole ce vor deveni celebre.



    Prin ce anume se caracteriza stilul său, ne spune tot Miruna Runcan: Nu știu dacă se poate vorbi neapărat de un stil al lui Ciulei, cât mai degrabă de un soi de metodologie de lucru perfecționistă. Uneori a fost acuzat că e baroc, dar nu toate spectacolele lui sunt așa și, în genere, evoluția lui treptată tinde către o simplificare a spațiului. A avut multe spectacole importante. De pildă, “Opera de trei parale” a lui Brecht în care Toma Caragiu făcea un rol extraordinar. Mai târziu, în perioada în care încă mai monta din când în când la Bulandra, în pofida faptului că avea multe contracte în Statele Unite, unul dintre ultimele spectacole din Bucureşti a fost “Furtuna”. O capodoperă absolută, cu George Constantin în rolul principal și care nu era un spectacol baroc, era un spectacol aerisit. În schimb, perfecționismul era esenţial, lucrul cu echipa în care şi cea mai mică prezență trebuia să fie remarcabilă. Dacă un actor doar trecea prin scenă, trebuia să fie perfect în rolul lui, în momentul acela.



    Datorită succeselor sale, Ciulei s-a aflat mereu în atenția Securității. Miruna Runcan: Ciulei a fost urmărit, începând din 1955, de când i s-a deschis pentru prima dată dosar de urmarire, toată viața până când a căzut comunismul. Probabil lucrul cel mai dezgustător a fost faptul că a fost urmărit și și pârât la Securitate și la partid de către proprii lui colegi, nu de toți, de unii dintre proprii lui colegi sau de către oamenii de teatru. Nu sunt foarte multe spectacole de-ale lui care să fi avut mari probleme cu cenzura, pentru că el era plin de tact în relațiile cu autoritățile, altminteri nici n-ar fi supraviețuit ca director de teatru, aproape zece ani de la moartea Luciei Sturdza Bulandra și până în 1972, la scandalul cu piesa “Revizorul”. În schimb, ca director, a trebuit să țină spatele unui set întreg de spectacole care au avut mult de suferit de pe urma cenzurii sau care au provocat tulburări în presă și în relația cu autoritățile. El a fost un prieten foarte fidel și s-a înțeles absolut extraordinar toată viața cu colegul lui mai tânăr și mult mai turbulent Lucian Pintilie.



    De altfel, Pintilie a regizat spectacolul “Revizorul” de Gogol, spectacol interzis până la urmă de autoritățile comuniste. Oricum, după 1971 atmosfera din România a devenit din ce în ce mai închistată, așa că în 1980 și Liviu Ciulei s-a văzut nevoit să părăsească țara așa cum o făcuseră deja mulț intelectuali și artiști. Miruna Runcan revine la microfon: De plecat în străinătate a fost îndemnat să plece. Trebuie să punem lucrurile foarte bine în context, că după 1971, se instaurează de fapt naționalismul comunist în România. Și asta înseamnă o creștere substanțială a cenzurii, ridicarea ideologiei protocroniste sau naționaliste, ceea ce artiștilor importanți, de valoare nu le era în nici un fel confortabil. Și unii pleacă pur și simplu. Adică evadează, profitând de o călătorie de studii sau profitând de o călătorie turistică. Se auto-exilează, iar alții, mai ales dintre cei foarte importanți, sunt de-a dreptul sfătuiți de oamenii din partid și din stat să plece. “Uite, partidul o să vă aprobe să faceți contracte și plecați dumneavoastră unde vedeți cu ochii și unde aveți un contract în străinătate și încercați să lucrați afară.” Ciulei chiar a mărturisit chestia asta după 1990 în câteva interviuri.



    După ce a părăsit România, Ciulei a lucrat în multe țări din Europa, precum și în Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. A fost director artistic al teatruluiTyrone Guthrie din Minneapolis, iar din 1986, profesor de teatru la Universitatea Columbia și Universitatea din New York. Revenit în România după căderea comunismului, Liviu Ciulei a murit în octombrie 2011.