Radio România Internațional

Tag: liviu taranu

  • The Involvement of the Communist Political Police- the Securitate in Econom

    The Involvement of the Communist Political Police- the Securitate in Econom

    After 1948, the Romanian communist state seized all enterprises and became the sole owner of Romanian economy, in keeping with the Marxist — Leninist ideology. Moreover, the state became the producer, administrator, supplier and trader, and service provider, the single competitor on a practically non-existing market.



    As the consolidation of the regime depended on the economy, the Romanian Communist Party, following the Soviet model, saw economy as its top priority, and the Securitate, the then political police, was assigned the task of monitoring the economy. In all decrees and laws issued by the state, the role of the Securitate was described as follows: “to learn about, prevent and eliminate any action meant to undermine the national economy and prejudice the state security.”



    Liviu Taranu, a researcher with the National Council for the Study of the Securitate Archives, will tell us now what the economic structures of the political police were: “Always in direct connection with the party apparatus, the Securitate received various missions related to the economy. The structure that supervised all economic activities between 1950 and 1970 was the Counter-Sabotage Directorate, which between 1970-1980 functioned as the 2nd Economic Counterintelligence Directorate. It was not the only structure with such responsibilities. There were many others, such as, for instance, the 1st Domestic Intelligence Directorate, the Foreign Counterintelligence Department, which became the Foreign Intelligence Centre after 1978, and other independent bodies, such as the Independent Foreign Trade Service or the famous Dunarea Foreign Trade Enterprise.”



    The Securitate used its own methods to deal with economic matters, which were always closely linked with political strategies.



    Liviu Taranu: “In 1989, in an article published in the Securitatea magazine, the head of the 2nd Economic Counterintelligence Directorate, general Emil Macri, said that the structure he was heading was quite active, and it was the clearest evidence that the Party used the Securitate in the economy as well, depending on the political priorities of the Communist Party and its leadership. The Securitate had its own modus operandi, using specific information and operation methods: the setting up of information networks, surveillance networks, searches, detaining, arrests, informative investigations, correspondence interception, phone tapping, etc. The Securitate met its economic obligations by using its own means. Between 1970 and 1980, the main goal of that activity was prevention, very important to dictator Nicolae Ceausescu and the Securitate chiefs. Preventive measures consisted mainly in warnings and the dismantling of various groups.”



    Despite the actions carried out by the Securitate, Romania’s economy was going from bad to worse. Here is Liviu Taranu again: “Starting with the 1970s and predominantly in the 1980s, when the economic crisis started to deepen, the 2nd Directorate took over the responsibility to equally supervise Romania’s industrial and agricultural output, both with respect to quantity and quality. Most attention was being paid to export. In the 1980s, the authorities needed to know why the production goals had not been reached, or why certain installations were not properly used and who were the people responsible for those things. So, what happened was that in the 1980s, the Securitate became the main supervisor in the economy. It was also the supervisor of the cooperation relations that had to exist between the various industrial units, but which did not exist because of the existing deadlock. The lack of coordination between enterprises, the major delays in product delivery, the poor quality of most of the products, a blocked procurement process and the failure to meet the objectives set in the annual plan were top issues for the Economic Counterintelligence Directorate.”



    Studies have revealed many flaws in the system and a psychological deterioration of human resources. Liviu Taranu: “There was also another side of the Economic Counterintelligence Directorate, namely that of supervising the technological modernization programs used by the large industrial companies. That included the surveillance of scientific research, design and technological engineering institutes, which were always blamed, in particular by the Securitate heads, for the flaws in the manufacturing of the Romanian products. It was not the manufacturing but the design of products that was considered bad. Officers with the 2nd Directorate knew that design flaws were the main reasons why the quality of products was bad, and bad manufacturing accounted for only 5 up to 10% of the problem.”



    No matter how feared the Securitate was, that could not save the Romanian economy from collapsing in 1989. It was quite clear that the will of a tyrannical regime could not surpass the elementary logic of economic principles or the people’s wishes and expectations.

  • Implicarea Securitǎţii în economie

    Implicarea Securitǎţii în economie

    Dupǎ 1948, statul comunist român a confiscat toate întreprinderile şi a devenit unicul proprietar în economie, conform ideologiei marxist-leniniste. Mai mult, el a devenit şi producǎtor, şi administrator, şi distribuitor, şi comerciant, şi furnizor de servicii, unicul competitor într-o piaţǎ aproape desfiinţatǎ. Cum de economie depindea consolidarea regimului, PCR, dupǎ model sovietic, a considerat-o drept prioritate zero, iar Securitatea, aparatul represiv, a primit sarcina supravegherii ei. În decrete şi acte normative, Securitǎţii avea misiunea descrisǎ astfel: de a cunoaşte, preveni şi lichida oricare fapte de naturǎ sǎ submineze economia naţionalǎ şi sǎ aducǎ atingere securitǎţii statului.



    Liviu Ţǎranu, cercetǎtor la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securitǎţi, a arǎtat care erau structurile economice ale Securitǎţii: Aflatǎ într-o conexiune directǎ cu aparatul de partid, Securitatea a primit o varietate de misiuni în domeniul atât de fierbinte al economiei. Structura care s-a ocupat de supravegherea activitǎţii economice între anii 1950-1970 s-a numit Direcţia de Contrasabotaj, pentru ca în anii 1970 şi 1980 aceasta sǎ fie cunoscutǎ sub numele de Direcţia a II-a Contrainformaţii Economice. Nu doar acea structurǎ avea atribuţii economice, mai erau şi altele care au activat în zone economice. De pildǎ, Direcţia I Informaţii Interne, Departamentul de Contrainformaţii Externe, dupǎ 1978 Centrul de Informaţii Externe, şi o serie de unitǎţi independente precum Servicul Independent pentru Comerţ Exterior sau celebra Întreprindere de Comerţ Exterior Dunǎrea.



    Securitatea folosea metodele proprii în economie care erau legate de programele politice. Liviu Ţǎranu: În 1989. într-un articol pe care îl publica în revista Securitatea, şeful Direcţiei a II-a Contrainformaţii Economice, generalul Emil Macri, susţinea cǎ structura pe care o conducea acţiona, şi este cea mai clarǎ dovadǎ cǎ Partidul folosea Securitatea şi în economie, în funcţie de prioritǎţile politicii economice a PCR şi a conducerii acestuia. Modul de acţiune al Securitǎţii era unul specific, şi anume mijloace informative-operative: crearea de reţele informative, filaj, percheziţii, reţineri, arestǎri, anchete informative, interceptarea corespondenţei, ascultarea telefoanelor. Securitatea îşi îndeplinea obiectivele economice prin metodele proprii. Cerinţa majorǎ a acestei activitǎţi informative era, în perioada anilor 1970-1980, latura preventivǎ pe care Nicolae Ceauşescu şi şefii Securitǎţii au accentuat-o în ceea ce privea munca informativǎ. Mǎsurile preventive au însemnat într-un numǎr destul de mare avertizǎri, atenţionǎri şi destrǎmǎri de anturaj.



    În ciuda acţiunilor Securitǎţii, economia României comuniste mergea tot mai rǎu. Securitatea a încercat sǎ afle cauzele disfuncţiilor tot mai grave. Liviu Ţǎranu: Începând cu anii 1970 şi cu prevǎdere în anii 1980, odatǎ cu adâncirea crizei economice, în sarcina Direcţiei a II-a au intrat şi o serie de atribuţii pe linia supravegherii realizǎrii producţiei industriale şi agricole a României, atât sub aspect calitativ, cât şi cantitativ. Cea mai mare atenţie era acordatǎ producţiei pentru export. În anii 1970 trebuiau cunoscute cauzele nerealizǎrii producţiei planificate, cauzele pentru care anumite instalaţii erau folosite ineficient şi care erau persoanele care purtau rǎspunderea pentru stǎrile negative de lucruri din unitǎţile economice. Ce se întâmplǎ cu precǎdere în anii 1980 este legat de faptul cǎ în lanţurile de producţie din industrie, din economie, în general, Securitatea devine un fel de supervizor. Totodatǎ, ea este supervizor al colaborǎrii dintre diversele unitǎţi industriale care ar fi trebuit sǎ colaboreze dar n-o fǎceau din cauza blocajului existent. Lipsa de coordonare dintre unitǎţile economice, întârzierile majore în livrarea unor produse, calitatea slabǎ a celor mai multe dintre ele, blocajul pe linie de aprovizionare şi îndeplinirea deficitarǎ a cifrelor din plan constituiau subiecte de primǎ importanţǎ pentru Direcţia de Containformaţii Economice.



    Cercetǎrile au scos la ivealǎ atât deficienţe de sistem, cât mai ales deteriorarea psihologicǎ a resurselor umane. Liviu Ţăranu: Exista şi o altǎ laturǎ a activitǎţii Direcţiei de Contrainformaţii Economice şi anume aceea de a supraveghea programele de modernizare a tehnologiilor pe care le utilizau marile întreprinderi industriale. Aici erau incluse supravegherea institutelor de cercetare ştiinţificǎ, a celor de proiectare, de inginerie tehnologicǎ. pe seama cǎrora şefii Securitǎţii, în mod deosebit Emil Macri, ultimul şef, puneau majoritatea defectelor de fabricaţie ale produselor româneşti. Nu execuţia, ci proiectarea era vǎzutǎ, la vârful Securitǎţii, ca fiind cauza principalǎ pentru calitatea slabǎ a produselor industriei româneşti. Experienţa ofiţerilor de la DIrecţia a II-a arǎtase cǎ greşelile de concepţie erau principalele cauze ale calitǎţii scǎzute, execuţia proastǎ cântǎrea într-o foarte micǎ mǎsurǎ, ponderea acesteia din urmǎ era undeva între 5 şi 10%.



    Nici mǎcar prezenţa temutei Securitǎţi în economia româneascǎ nu a putut-o salva de la falimentul din 1989. Semn cǎ voinţa unui regim tiranic nu poate trece peste logica elementarǎ de funcţionare e economiei şi peste dorinţele şi aşteptǎrile oamenilor.






  • Rumänien in den 1980er Jahren: Briefe im Visier der Securitate

    Rumänien in den 1980er Jahren: Briefe im Visier der Securitate


    Wer das zugängliche Archiv eines Geheimdienstes erforscht, erwartet, Details über die informative Arbeit eines (totalitären) Staates, über geheime Missionen und über diplomatische Hintergründe und politische Interessen zu finden. Wie auch andere Institutionen der kommunistischen Regimes hatte die rumänische Sicherheitspolizei, die Securitate, als Ziel, die Gesellschaft komplett zu kontrollieren.


    Der Briefverkehr stellte eine beliebte Informationsquelle der Securitate dar. Der Repressionsapparat wusste genau, wie er in der dunkelsten Periode der jüngsten rumänischen Geschichte auf bestimmte soziale Verhaltensweisen zu reagieren hatte.


    Liviu Ţăranu, Forscher bei der Behörde für die Aufarbeitung des Securitate-Archivs (CNSAS), ist der Autor des Bandes Românii în Epoca de Aur. Corespondenţă din anii ’80“ (Die Rumänen in der Goldenen Epoche. Briefwechsel aus den ’80er Jahren“). Der Ausdruck Goldene Epoche“ war eine Schöpfung der kommunistischen Propaganda. Er sollte die hervorragende Leistung Rumäniens unter seiner weisen“ Leitung aufzeigen. Die wirkliche Lage war jedoch genau das Gegenteil: eine tiefe materielle und spirituelle Krise.


    Im erwähnten Band ist ein Teil der Briefe veröffentlicht, die von rumänischen Bügern an staatliche Behörden in den 1980er Jahren verschickt wurden. Darin ging es meistens um Beschwerden mittelloser oder gro‎ßköpfiger Familien über die Versorgungsengpässe, die häufigen Stromausfälle, die hohen Preise und die Unsicherheit des Arbeitsplatzes. Die Securitate kontrollierte in den damaligen Jahren die Zuschfriften aufs Strengste: Wurde der Ton als regimefeindlich eingestuft, erreichten die Briefe den Empfänger nicht mehr. In der Audiodatei erläutert Liviu Ţăranu die Stimmung im Rumänien der 1980er Jahre und die Methoden der Securitate, Briefe an die Staats- und Parteileitung zu filtern.


    Audiobeitrag hören: