Uniunea Europeană are peste 40 de agenţii specializate în domenii precum asigurări, bănci, medicină, controlul frontierelor şi multe altele. Aceste agenţii aveau, anul trecut, în total, circa 14.500 de angajaţi, respectiv, circa 17% din totalul funcţionarilor europeni, iar bugetele lor însumate depăşesc patru miliarde de euro.
În raportul său anual, dat publicităţii zilele trecute, Curtea Europeană de Conturi pleacă de la ideea că regulile europene stabilesc foarte puţine obligaţii pentru organismele Uniunii cu privire la monitorizarea actualului şi fostului lor personal în privinţa aşa-numitei practici a uşilor rotative. Curtea Europeană de Conturi admite că agenţiile Uniunii Europene – mai ales cele cu puteri de reglementare şi legături cu industriile – sunt în mod special expuse riscului, întrucât firme de lobby şi sectoare ale mediului de afaceri caută să angajeze oficiali care au contacte şi informaţii privilegiate, fiind astfel pusă sub semnul întrebării integritatea politicilor şi cheltuielilor europene.
În acelaşi timp, însă, Curtea Europeană de Conturi constată că numai nouă agenţii ale Uniunii Europene au anumite reguli interne referitoare la practica de revolving doors, în cazul celorlalte existând un vid legislativ, iar în ansamblu, agenţiile nu au reguli uniforme la acest capitol, spre deosebire de cazul Comisiei Europene.
Şi totuşi, deşi Comisia are astfel de norme, ele nu au împiedicat apariţia unor situaţii de potenţiale conflicte de interese, cum a fost cel al fostului preşedinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, care după ce a părăsit acest post s-a angajat la banca Goldman Sachs, ori cel al fostului comisar european pentru Concurenţă Neelie Kroes, acuzată de activităţi de lobby pentru compania Uber – notează presa internaţională.
De fiecare dacă când se întâmplă, reputaţia Uniunii Europene este afectată – subliniază ombudsmanul european Emily O’Reilly, care a amintit în acest sens că euroscepticii au exploatat cazul Barroso în campania pentru Brexit.
Potrivit unui raport întocmit în 2017 de Transparency International, aproximativ jumătate dintre comisarii europeni de până atunci şi o treime dintre europarlamentari au lucrat după terminarea mandatului lor pentru entităţi de lobby din cadrul Uniunii Europene.
