Ni
s-a întâmplat de multe ori să plecăm la serviciu cu impresia că avem greutăți
puse la glezne și că abia mai mergem. Odată ajunși acolo, intrăm într-un fel de
comportament care, de multe ori, ne face să ne întrebăm cine suntem noi cu
adevărat – cei de acasă sau cei de la job. Uneori ne e frică, alteori, suntem
supra-iritabili, numărăm orele și minutele pe care le avem până se face timpul
să plecăm de la job. Intrăm, după aceea, într-un alt fel de comportament – de
decompensare, în care ne defulăm frustrările pe cei de acasă sau pe noi înșine.
Pentru ca a doua zi s-o luăm de la capăt. Ce se
întâmplă, de fapt? De fapt, lucrăm într-un mediu toxic, care-și pune
amprenta pe toată ființa noastră. Omenește, vorba aceea cu lasă-ți grijile de
la job la ușa de la intrare în casă nu funcționează, să fim serioși. Ne luăm
toxicitatea de la serviciu peste tot unde ne ducem. Vorbim despre locul de
muncă toxic cu Andra Pintican, consilier de carieră și expert HR. Cum
recunoaștem toxicitatea la locul de muncă?
«Câțiva indicatori ai unui mediu toxic. Avem manageri foarte autoritari,
care fac micromanagement, nu oferă libertate și autonomie angajaților pentru
a-și atinge targeturile și obiectivele, nu există un spațiu psihologic sigur,
ne este frică să ne exprimăm, pentru că suntem convinși că, dacă ne spunem
părerea, o să existe repercusiuni, facem lucrurile pentru c-așa trebuie, chiar
și atunci când știm 100% că ele sunt greșite, dar respectăm neapărat ceea ce ni
s-a spus să facem pentru că opinia noastră în organizație nu contează, nu avem
manageri sau oameni care să-și asume responsabilitatea atunci când se greșește,
mai degrabă se joacă jocul a cui e vina decât care e soluția, nu avem
încredere. Într-un mediu toxic, de fapt, cred că asta e cea mai mare problemă,
că nu avem încredere unii în alții și avem mereu această impresie că cineva ne
va face rău și acesta este primul și cel mai important aspect de luat în
calcul, pentru că, în momentul în care un om are această frică în minte, că e
într-un loc în care nu e în siguranță, el va fi tot timpul cu sistemele de
apărare la purtător și într-o luptă de supraviețuire nu va exista performanță
cu adevărat».
Trăim
vremuri grele și suntem dispuși să facem compromisuri enorme pentru a avea ce
să le punem pe masă alor noștri. A suporta un manager toxic a devenit, în
zilele noastre, unicul fel de a lucra, cel puțin în unele organizații. Andra
Pinctican ne spune cum recunoaștem șeful toxic și cum să-i contracarăm
comportamentul:
«În momentul în care ai o relație toxică cu managerul tău – vreau să
scăpăm un pic de ideea asta de șefie, că nu-și mai are loc în 2023 – în primul
rând trebuie să depistezi. Trebuie să-ți dai seama că ceva nu e în regulă acolo
și asta e foarte dificil, pentru că noi încă mai credem că niște comportamente
toxice sunt normale. Deci nu, nu are voie nimeni să țipe la tine, nu are voie
nimeni să-ți spună că nu poți să-ți iei concediu că nu are cine să te
înlocuiască, ai drepturi și acestea trebuie respectate, ai și responsabilități
și e datoria ta să le respecți, desigur. Un șef toxic va avea un comportament
inadecvat față de tine, nu-ți va respecta standardele de muncă, nu-ți va
respecta spațiul personal, îți va da mesaje în momente total nepotrivite, îți
va cere să faci sacrificii din viața personală spre cea profesională și,
probabil, ești pus să faci mai multe lucruri decât ce scrie în fișa de post. În
momentul în care ai de-a face cu astfel de persoane, trebuie să înveți să-ți
setezi și să-ți comunici standardele de muncă, să-ți cunoști fișa postului, să
știi care sunt lucrurile pentru care ești tu responsabil, evident, să-ți faci
treaba și să-ți împlinești îndatoririle contractuale, dar, în același timp,
să-i ceri omului care e responsabil de tine să te respecte în tot acest proces.
Comunică-i cum vrei să ți se adreseze, spune-i, în momentul în care țipă la
tine sau folosește cuvinte nepotrivite că nu accepți o asemenea relație de
colaborare profesională și exprimă și modul în care îți dorești să lucreze cu
tine, ca lucrurile să meargă bine, pentru că, realist vorbind, oamenii nu pot
să viseze ceea ce vrei tu».
Standardul
de muncă, spune Andra Pintican, e o idee care trebuie reiterată tot timpul la
job. Știe colegul meu cât e de toxic pentru mine?
«Un manager, coleg, om toxic, în 99% din cazuri nu știe că e toxic. Și nu
știe pentru că noi, în general, ca și cultură, nu știm ce-i aia toxicitate. Noi
încă mai credem că e normal să țipăm unii la alții, e normal să încurajăm prin
descurajare sau prin teroare. Din fericire, lucrurile acestea nu mai
funcționează; din păcate au funcționat foarte mulți ani, dar lucrurile se
schimbă în momentul de față. O parte din oameni încep să-și dea seama ce
înseamnă o relație profesională sănătoasă, ce înseamnă să ai o relație
profesională cu muncă, să lucrezi într-un mediu de lucru cât mai sănătos – încă
nu cred c-am ajuns să avem relații de muncă foarte sănătoase, dar mergem
într-acolo – iar în momentul în care avem oameni care au comportamente toxice,
ei nu știu că au chestia asta, ba mai mult, pentru că noi nu le adresăm, în mod
asertiv, lucrurile astea, ei nici nu prea vor deveni conștienți. De obicei, ori
ne ducem și noi și țipăm la ei acolo și le zicem uite ce-mi faci și ei intră în
defensivă și ne luăm la trântă, ori jucăm rolul victimei și le spunem uite
ce-mi faci, mă faci să sufăr și asta-i face să-și mențină și mai mult
comportamentul. Pentru a ieși din astfel de jocuri psihologice, pentru că, de
fapt, asta se întîmplă în cadrul relațiilor de muncă, foarte multe jocuri
psihologice și suntem captivi într-un loc al dramei profesionale, avem nevoie
ca fiecare dintre noi să lucreze cu el și să-și regleze modul în care se
raportează la ceilalți și, neapărat, să-și seteze standardele de muncă și să le
comunice constant. Să bată mult moneda pe standardele de muncă, pentru că sunt
un pas extrem de important în a îmbunătăți relațiile de muncă în România».
Să
învățăm să ne respectăm pe noi înșine și vom vedea magie în toate celelalte
aspecte ale vieții noastre, inclusiv cea profesională, consideră Andra
Pintican:
«În cele mai multe cazuri, demisia nu este soluția, pentru că, ce facem de
obicei este să ne dăm demisia dintr-un loc de muncă toxic, dar, atenție, este
un loc de muncă și o situație toxică pentru că și noi am contribuit la asta. Și
plecăm dintr-un loc de muncă de acest fel și ne ducem într-un alt loc de muncă
unde cel mai probabil vom face aceleași greșeli ca și până acum și vom ajunge,
în 2-3 ani sau poate chiar mai puțin, într-o situaţie similară. Problema este
că fiecare dintre noi contribuie la situaiile în care ne aflăm. Putem să spunem,
uite, mă agresează managerul sau colega, dar adevărul gol-goluț este că oamenii
ne fac ce le permitem să ne facă. Şi până nu învățăm să depistăm, inclusiv la
noi, comportamentele noastre toxice care întrețin comportamentele toxice ale
celorlalți, nu vom ieși din acest joc prea ușor, nici măcar cu o demisie».
Și
organizația, în sine, are de suferit de pe urma toxicității oamenilor ei:
Efectele pe
termen lung ale unui mediu toxic sunt devastatoare. În momentul în care cineva
vine la lucru într-un mediu în care se simte în pericol, în război, e nevoit să
stea în defensivă tot timpul, în primul rând, la nivel individual, în interior,
se produc foarte multe pagube, în corpul nostru. Starea asta de stres, care ajunge
la stres cronic, ne afectează pe multe paliere viața, în special fizic, și
ajungem în punctul în care intrăm în burnout. La nivel individual se
întâmplă asta. La nivel colectiv, când ai o grupă de oameni, o echipă de oameni
care suferă, și uneori nici măcar nu știu să spună cu subiect și predicat că
asta li se întâmplă – că sunt în burnout sau în depresii funcționale, în
momentul în care toți oamenii sunt suferinzi pe dinăuntru, modul în care vor
interacționa unii cu ceilalți va fi din ce în ce mai toxic. Cred că nici nu mai
are sens să dezbatem câte pagube vor fi în tot ceea ce înseamnă performanță,
relație cu clientul, inovație… Când oamenii sunt super ocupați să
supraviețuiască și să-și salveze pielea și să fie în jocuri de competiție, să
demonstreze că-s cei mai buni, nu cred că mai e focus pe client și pe impactul
organizației, ci doar pe supraviețuire».
